Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 296/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 35797/3/2011/a2
Dosar nr._ (Număr în format vechi 150/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 296
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Judecător D. A.
Grefier C. M.
****************
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenții pârâți R. P. C. și V. C. împotriva sentinței civile nr.7488/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. T. G. LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 15.04.2015 și apoi la 22.04.2015 când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Sectia a VII a civilă sub nr._ reclamanta Cabinetul Individual de Insolvență T. G. a solicitat ca pasivul debitorului . SRL rămas neacoperit să fie suportat în solidar, de către pârâții R. P. C. și V. C., invocând incidența art.138 lit.a, c, d, e din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, in urma analizării indicatorilor economici, rezultă că în anii 2007 și 2008 societatea debitoare avea o cifră de afaceri în sumă de 4.789.351 lei, cifră care s-a redus la suma de 2.631.118 în anul 2009, iar în anul 2010 cifra de afaceri continuă să scadă, iar datoriile ajung la suma de 5.067.242 lei, pe fondul unor creanțe de recuperat în valoare de 4.187.111 lei.
În anul 2011 cifra de afaceri s-a redus de 4 ori, s-au recuperat aproximativ 500.000 lei din creanțe și valoarea datoriilor a scăzut cu circa 700.000 lei, societatea înregistrând o pierdere de -219.014 lei.
Mai arată administratorul judiciar că, dacă s-ar lua în calcul strict cifrele din raportările contabile, s-ar naște tentația de a concluziona că starea de insolvență s-a datorat imposibilității de recuperare a creanțelor, însă în realitate a reieșit că suma de recuperat de 3.699.682 lei nu este reală, valoarea creanțelor de încasat fiind mult mai mică.
Administratorul judiciar concluzionează că începând cu a doua jumătate a anului 2010 contabilitatea societății nu s-a mai ținut în conformitate cu legea, deoarece nu s-au înregistrat în contabilitate documentele care sa ateste încasarea sumelor de la clienți, că din moment ce sumele au fost plătite către debitoare, dar încasările nu se evidențiază în contabilitate, se prezumă că acele sume au fost însușite de cei doi asociați, fiind deturnate în detrimentul patrimoniului societății și al creditorilor săi.
De asemenea, pârâții nu au formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvență, ci chiar au tergiversat . multe amânări în vederea achitării debitului, ceea ce dovedește că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridică, la încetare de plăți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a, c, d si e din Legea nr.85/2006.
Fiind legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederându-se că au fost predate de către administratorul statutar actele contabile, fiind încheiat și proces verbal ce a fost predat lichidatorului judiciar, că societatea debitoare avea de recuperat sume importante de bani și s-a înscris la masa credală, iar creanța de recuperat are valoare mai mare decât sumele datorate, că în anul 2008 societatea debitoare avea o cifră de afaceri de aproximativ 1 milion de euro și valoarea sumelor de recuperat este mai mare decât valoarea tuturor creanțelor din tabelul definitiv al obligaților societății debitoare, iar reclamanta nu face dovada faptului că administratorul statutar al societății a îndeplinit anumite obligații în prejudiciul creditorilor.
Prin sentința civilă nr. 7488/23.09.2014 cererea a fost admisă, iar pârâților le-a fost atrasă răspunderea, în solidar, pentru pasivul debitoarei Alco Instal G. SRL, în sumă de 465.321,15 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul - sindic a reținut că societatea Alco Instal G. SRL a fost înființată în anul 2003 cu obiect de activitate lucrări de instalații sanitare, de încălzire și aer condiționat, pârâții R. R. C. și V. C. având calitatea de asociați și administratori.
La data de 13.05.2011 este formulată cererea de deschiderea procedurii de insolvență de către creditorul Gerom Projekt Impex SRL, iar la data de 18.05.2012 o cerere similară este formulată de către R. Bosh SRL, deschiderea procedurii dispunându-se însă la data de 20.11.2013, urmare a acordării mai multor termene, în principal pentru soluționarea amiabilă a cauzei.
Pe parcursul soluționării cererii de deschidere a procedurii, la data de 30.10.2012 se încheie contactul de cesiune prin care pârâții transmit toate părțile sociale către doi cetățeni străini Yasser Shehan și Yacoubi Dhia, care nu aveau domiciliu în România și care au preluat și funcția de administrator.
După deschiderea procedurii de insolvență, lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, în condițiile în care pârâții au invocat cesionarea părților sociale, revocarea din funcția de administrator și descărcarea de răspundere ,noii administratori cu domiciliile în Siria și Tunisia nu a au putut fi identificați, iar noul sediu schimbat odată cu cesionarea părților sociale a fost al unui cabinet de avocatură în baza contractului de asistență juridică, ce a expirat în 23.04.2013.
Pentru a întocmi raportul privind cauzele stării de insolvență și persoanele responsabile lichidatorul judiciar a analizat bilanțurile contabile ale societății, ultima raportare fiind cea aferentă primului semestru al anului 2012.
Din analiza acestor date rezultă că începând cu anul 2009 cifra de afaceri a societății a început să scadă în paralel cu creșterea datoriilor. În anii următori societatea a valorificat mare parte din activele corporale, iar în anul 2011 ca urmare a scăderii drastice a cifrei de afaceri și menținerii la un nivel foarte mare al datoriilor societatea a început să înregistreze pierderi.
Întrucât la nivelul lunii iunie 2012 societatea avea înregistrate în contabilitate drepturi de creanță în cuantum de 3.699.682 lei, lichidatorul judiciar a solicitat societății Management Accountig Group SRL care asigura serviciile de contabilitate ale societății documentele contabile ținute în format electronic.
În ultima balanță aferentă lunii septembrie 2012 comunicată de către firma care asigura contabilitatea erau înregistrate creanțe în cuantum de 3.139.651, 39 lei.
Încercând să recupereze de la creditori sumele datorate s-a constatat că, în fapt,datele cuprinse în evidența contabilă a societății nu coincideau cu situația reală, nefiind operate plăți efectuate de către acești creditori, conform datelor comunicare de unii dintre aceștia.
Astfel, în ceea ce privește debitorul . nu au fost operate plățile facturilor nr. 1092/20.10.2010 în sumă de 171.780, 96 lei, achitată în octombrie 2010, nr. 1105/24.11.2010 în valoare de 78.301, 13 lei din care as-au achitat sumele de 40.000 lei la 08.12.2010, 30.000 lei la 22.12.2010 și 5000 lei la 18.01.2011 și nici plata făcută la cererea debitorului direct către furnizorul acestuia . în sumă de 292.843, 07 lei.
În ceea ce privește debitorul Asociația de proprietari . nu a fost operată plata sumei de 55.973, 62 lei contravaloare a facturilor nr. 1110/30.11.2010, 1094/20.10.2010, 1098/03.11.2010 și 1068/06.09.2010 achitată cu OP Alpha Bank nr. 8/02.12.2010, 6/25.10.2010, 7/05.11.2010și 1/07.2010.
Nu figurează de asemenea operate în contabilitate plata efectuată de către Demino Consulting SRL și atestată prin chitanțele nr. 15/17.01.2011, 250/06.10.2010, 249/05.10.2010, 248/04.10.2010,18/19.01.2011 și 17/18.01.2011, 16/17.01.2011 care atestă plata de către a contravalorii facturilor emise de către debitor, ordinul de plată BRD nr. 2006/01.11.2010 în sumă de 44.247, 60 lei prin care a fost achitată contravaloarea facturii nr. 1097/26.10.2010 emisă către ., precum și biletul la ordin BRD3AG0357960 în valoare de 44.340 lei girat de către debitor în favoarea Black SEA SUPPLIERS SRL și prin care a fost achitată factura nr. 1108/30.11.2010., suma de 2.255 lei achitată de . la data de 23.06.2010 pentru achitarea facturii nr. 987/16.04.2010, plata facturii nr.1113/09.12.2010 achitată de către . op Volksbanck nr. 353/11.08.2011, plata sumei de 5.000 lei achitată de către . Srl conform chitanței nr. 65/30.10.2011.
Potrivit art. 27 alin 1 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 196 alin 1 și art. 73 alin 1 din Legea nr. 31/1990 administratorilor le incumbă obligația ținerii unei evidențe contabile în conformitate cu dispozițiile legale. Pârâții nu au depus la dosar un proces verbal sau alt document care să ateste predarea documentelor contabile și a gestiunii către noii administratori, dar avându-se în vedere împrejurarea cesionării părților sociale pe parcursul soluționării cererii de deschidere a procedurii de insolvență în cadrul căreia au fost solicitate repetat termene pentru achitarea debitului, unor persoane care în mod evident nu puteau fi contactate, în paralel cu menționarea unui sediu formal la un cabinet de avocatură unde reprezentanții societății în mod evident nu puteau fi contactați și care a și expirat până la deschiderea procedurii de insolvență se poate aprecia că, în fapt, aceștia au făcut să dispară documentele contabile tocmai în scopul de a nu se putea verifica activitatea derulată și cauzele concrete care au condus la .>
În condițiile în care după preluarea funcției de către noii administratori societatea practic nu a mai desfășurat activitate și nici nu a mai fost ținută o evidență contabilă este evident că starea de insolvență a fost generată de activitatea desfășurată de către pârâți, iar cesiunea părților sociale nu a avut decât scopul de a încerca ascunderea documentelor contabile.
De asemenea, în lipsa actelor contabile nu se poate analiza modul de utilizare a sumei de 108.353 lei care figura la data 30.06.2012 în raportarea contabilă semestrială sau a situației imobilizărilor corporale în cuantum de 81.785 lei care figurau la același moment în evidența contabilă, astfel încât se poate aprecia că în fapt acestea active au fost deturnate sau folosite în interes personal, cu consecințe directe asupra situației financiare a societății și instalării incapacității de plată, fiind îndeplinite condițiile art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții V. C., și R. P. C., înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub același număr unic de dosar, prin care au solicitat modificarea în tot a Sentinței civile nr.7488/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, în prezentul dosar, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Cabinet Individual de Insolvență T. G., ca neîntemeiată.
În motivarea recursului sunt reluate toate susținerile din întâmpinarea depusă la judecata cauzei în fond, și se arată că aspectele prezentate nu au fost avute în vedere de către prima instanță.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că parte din sumele datorate organului fiscal este TVA neîncasat, pentru că legislația din anii 2009-2012 prevedea obligația de plată a TVA-ului în momentul emiterii facturii, nu la încasare, iar în ce privește furnizorii și impozitele pe salarii, aceste sume nu au fost achitate din cauza intrării în incapacitate de plată a debitorilor S.C. Alco Instal G. S.R.L., care au creat un efect în . practic activitatea acestei societăți.
Un alt aspect reținut de Instanța de fond în mod neîntemeiat, susțin recurenții, este faptul că ar fi folosit în scop personal sumele obținute din vânzarea activelor contabile. Dar, S.C. ALCO INSTAL G. S.R.L., avea ca obiect principal de activitate servicii. Activele enunțate de administratorul judiciar, erau fie autoturismele cumpărate în leasing, ce au fost preluate de societatea de leasing pentru neplata sau plata cu întârziere a unor rate, deși aceste autoturisme erau achitate aproape în integralitate, fie centrale termice Buderus achiziționate de la S.C. R. Bosh S.R.L., centrale ce erau mai departe vândute către clienți, cum au fost și S.C. Romcom International SRL și de la ..A., dar și alți debitori ce nu au mai achitat nici serviciile prestate și nici centralele termice și instalațiile aferente livrate.
Astfel, nu aveau cum să vândă și să încaseze sume din activele contabile, iar apoi să le folosească în interes personal, atâta timp cât aceste active fie erau livrate către clienți și nu au fost achitate, fiind înscriși la masa credală, fie au fost preluate de societatea de leasing auto.
Intimata C.I.I. T. G. nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Împotriva debitoarei . SRL, (ai cărei asociați și administratori au fost recurenții pârâții V. C. și R. P. C.) s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, de către creditoarea Gerom Projekt Impex SRL, în data de 13.05.2011, iar în data de 18.05.2012 a solicitat insolvența și creditoarea R. Back SRL.
Deschiderea procedurii debitoarei s-a dispus în data de 20.11.2012, întârzierea fiind determinată de solicitările repetate ale reprezentanților debitoarei (cei doi pârâți) de amânare a cauzei, în vederea soluționării amiabile a litigiului, prin plata datoriilor.
Însă, cu mai puțin de o lună anterior deschiderii procedurii-prin contractul de cesiune nr. 4 din 30.10.2012, pârâții cesionează părțile sociale către Yasser Shelan- de origine siriană și Yaconbi Dbia-de origine tunisiană. Așadar, susținerea recurenților cu privire la buna lor credință în derularea activității societății, este exclusă, de plano.
Lichidatorul debitoarei . SRL, C.I.I. T. G., a solicitat judecătorului- sindic, în temeiul art. 138 lit. a, c,d și e din Legea nr.85/2006, ca pasivul rămas neacoperit, în cuantum de 465.321,15 lei, să fie suportat, în solidar, de cei doi pârâți.
Curtea constată că, analizând în mod judicios, toate probele administrate în cauză, prima instanță, a admis cererea lichidatorului, iar susținerile recurenților nu sunt în măsură să determine instanța de control judiciar să dispună în sens contrar.
Astfel, deși recurenții susțin că au semnat doar actele care vizau plata salariilor, acestea nu au fost plătite, cu mult timp înainte de încheierea contractului de cesiune ( din luna martie 2010).
Pentru aceste motive, în luna iunie 2011, salariații permanenți au solicitat în instanță salariile restante pe ultimele 15 luni. Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 8224 din 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII - a Conflicte de muncă și asigurări sociale (pusă în executare), prin care pârâta a fost obligată la plata salariilor restante și dobânda legală aferentă ( ase vedea f. 89-91 dosar fond).
Pe de altă parte, nu s-a făcut nicio dovadă concludentă în sensul predării documentelor contabile către lichidator (documente pe care, evident, pârâții recurenți le aveau în posesie, câtă vreme au solicitat numeroase termene în vederea stingerii debitelor, astfel cum s-ar fi putut ști ce sume și cui le datorează).
Ulterior demersului lichidatorului judiciar, a fost contactată firma care a asigurat contabilitatea debitoarei, Management Accounting Group SRL, aceasta comunicând programul de contabilitate balanțele de verificare pe ultimii ani, registrele jurnal, balanțele analitice pe clienți, și pe furnizori și situația mijloacelor fixe. (Anexa 5 dosar fond). Totodată, au fost notificate instituțiile publice și centralele bancare din țară, care au comunicat: bilanțurile contabile pe anii 2008-2012, copia patrimoniului debitoarei, documentele prin care s-au înstrăinat bunurile din patrimoniul debitoarei, extrase bancare pe ultimii ani.
Pe baza tuturor acestor date contabile solicitate, s-a putut contura, de către lichidator (și cenzura, de către judecătorul - sindic) evoluția financiară a societății și modalitatea prin care pârâții, în calitate de administratori, au contribuit la determinarea insolvenței.
Concret, cifra de afaceri a societății în perioada 2007 și 2008 (4.789.351 lei) s-a redus la jumătate în anul 2009 (2.631.118 lei), potrivit bilanțurilor contabile depuse la dosarul de fond. Concomitent datoriile societății cresc în 2009, aproape la nivelul cifrei de afaceri, fiind egală cu valoarea creanțelor de recuperat. Societatea vinde o parte din active.
În anul 2010 cifra de afaceri continua să scadă, cu aproximativ 25%, însă datoriile societății se dublează, ajungând la 5.067.242 lei, pe fondul unor creanțe de recuperat în valoare de 4.187.111 lei. Societatea vinde o parte din active.
In anul 2011, anul în care s-a solicitat pentru prima oară deschiderea procedurii, cifra de afaceri s-a redus de 4 ori, s-au recuperat aproximativ 500.000 lei din creanțe și valoarea datoriilor a mai scăzut cu cca. 700.000 lei. Societatea a înregistrat pierdere de -219.014 lei. Însă, în contabilitate erau înregistrări fictive cu privire la valoarea creanțelor de recuperat, exemplele următoare fiind grăitoare: TUNGAL METROU S.A. - figurează în contabilitate cu o datorie de 547.799 lei, în realitate, valoarea debitelor la momentul actual fiind de 62.413,81; Operațiunile de stingere a diferenței din datorie nu au fost înregistrate în contabilitate. (Anexa 7 dosar fond).
AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU LOCUINȚE (A.N.L.) - figurează în contabilitate cu o creanță de încasat în valoare de 103.055,94 lei - în realitate creanța este zero, fiind cesionată în întregime în iunie 2010, către ROMSTAL IMPEX SRL, către care debitoarea avea o datorie. Operațiunea nu a fost înregistrată în contabilitate. (Anexa 8 dosar fond); Asociația de Proprietari . o datorie de 55.973,62, în realitate datoria fiind de ZERO lei, achitată în decembrie 2010 - plată care nu a fost înregistrată în contabilitatea societății ; (Anexa 9 dosar fond); Demido Consulting SRL - figurează în contabilitate cu datorie de 28.400 lei - în realitate datoria este zero, fiind stinsă în 2010 cu chitanțe care nu au fost înregistrate în contabilitate; (Anexa 10 dosar fond); Loyal Impex srl - figurează în contabilitate cu datorie de 88.587,61 lei, în realitate datoria este ZERO, fiind achitată cu ordin de plata în noiembrie-decembrie 2010 - plați care nu figurează în contabilitate; (Anexa 11 dosar fond); Eltur . datorie de 59.357,60 lei, în realitate datoria a fost stinsă, Eltur fiind executat silit prin poprire de către o societate care avea de încasat de la debitoare; (Anexa 12 dosar fond); Phoenicia Hotels - figurează cu datorie de 2.255,29 lei, care în realitate a fost achitată în iunie 2010 și nu a fost înregistrată în contabilitate; (Anexa 13 dosar fond); Simex SA - figurează cu datorie de 3.199,05 lei, care în realitate a fost achitată în august 2011 și nu a fost înregistrată în contabilitate; (Anexa 14 dosar fond).
-Tinlavir SRL - figurează cu datorie de 5.000 lei, dar în realitate această suma a fost stornată, trimisă către Tinlavir dar neînregistrata în propria contabilitate a debitoarei. (Anexa 15 dosar fond)
Începând cu a doua jumătate a anului 2010, contabilitatea societății nu s-a mai ținut în conformitate cu legea, deoarece nu s-au mai înregistrat documentele care atestau încasarea sumelor de la clienți, cifrele existente în contabilitate fiind necorespunzătoare realității, fictive; în realitate societatea nu are de recuperat creanțe de 3.699.682 lei, suma fiind considerabil mai mică; din moment ce sumele au fost plătite către debitoare, dar încasările nu se evidențiază în contabilitate, se prezuma că acele sume au fost însușite de cei doi asociați, au fost deturnate în detrimentul patrimoniului societății și al creditorilor săi. S-au săvârșit, astfel faptele prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a) și e).
În concluzie, condițiile care au determinat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților sunt cu prisosință îndeplinite: vinovăția, manifestată prin însușirea banilor societății în interes personal și neînregistrarea încasărilor efectuate; prejudiciul (egal cu valoarea masei credale, de 465.321,15 lei), precum și raportul de cauzalitate evident, între faptele săvârșite și prejudiciul creat.
Față de considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți R. P. C. și V. C. împotriva sentinței civile nr.7488/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. T. G. LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2015.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | Judecător, D. A. |
Grefier, C. M. |
Red.Jud.G.V.
Tehnored.A.A.
2 ex./15.06.2015
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător Sindic: I. M. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
