Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 27878/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 529/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.647/2015
Ședința publică de la 20 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr.260 din 09.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. J..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât, prin avocat Hănțulie I., cu împuternicirea avocațială nr._/2015, lipsind apelanta-creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-pârât depune la dosar dovada comunicării întâmpinării către apelanta-creditoare și invocă excepția lipsei calității procesuale active, susținând că doar lichidatorul era îndreptățit să declare apel împotriva hotărârii de respingere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
CURTEA,
Prin Sentința nr. 260 din 09.01.2015 pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditorul DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR1, în contradictoriu cu pârâta G. J. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptei prevăzute la art.138 lit. c din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență a societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti, în reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 1, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea în întregime a datoriilor societății debitoare, astfel cum au fost stabilite în tabelul definitiv al creanțelor societății debitoare
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
Asupra excepției lipsei calității procesuale, având în vedere calitatea de parte a apelantei DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR1 în fața primei instanțe,în conformitate cu disp. art. 458 N.C.Proc.civ Curtea va respinge excepția invocată de către intimat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelanta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta și dovada interesului personal. Acuzația adusă pârâtului privind managementul defectuos nu este sancționată de art. 138 din lege.
Apelanta a susținut că pârâtul nu a solicitat declanșarea procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că acesta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, reclamanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptei ilicite, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind asupra legalității și temeiniciei sentinței civile nr. 260/09.01.2015 Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge apelul formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva Sentinței civile nr.260 din 09.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. J., cu domiciliul în București, . nr.12, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A.S. V. F.L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.A.S.V./21.04.2015
Nr.ex.:4
Fond: Tribunalul București
Președinte: Z. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
