Obligaţia de a face. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 557/2/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 300/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 150/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. F. împotriva deciziei civile nr.1372/16.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă CENȚU S.P.R.L. și recurenta administrator judiciar HM E. I.P.U.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă prin delegat M. H. care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul de fond nr._ al Curții de Apel București Secția a VI-a Civilă. Se mai arată faptul că, prin compartimentul registratură la data de 27 februarie 2015, contestatoarea a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei dispusă prin rezoluție; la data de 24 februarie 2015, intimata pârâtă a depus întâmpinare iar la data de 25 februarie 2015, recurenta administrator judiciar a depus note de ședință.
Curtea pune în discuție împrejurarea că în dosarul de fond și în dosarul de contestație în anulare nu există înscrisurile despre care se face vorbire în contestația în anulare, respectiv încheierile și hotărârea despre care face vorbire contestatoarea.
Intimata pârâtă, prin apărător, în raport cu înscrisurile lipsă despre care face vorbire Curtea, depune la dosar înscrisuri, respectiv informații de la Registrul Comerțului din care rezultă calitatea de administrator judiciar și informații din Buletinul Procedurilor de Insolvență din care rezultă că în perioada mai-iunie 2014 Cențu S. a efectuat acte de procedură, respectiv Comitetul Creditorilor, adunări generale, tabel suplimentar rectificat.
Curtea, după deliberare, cu privire la înscrisurile solicitate de intimata pârâtă, încuviințează proba cu înscrisuri și constată că aceasta a fost administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată. Arată că procesul s-a desfășurat cu părțile legal citate iar recurenta a fost citată prin administrator judiciar. La data de 12.06.2014 administratorul judiciar a depus în recurs concluzii scrise fără a invoca în vreun fel că nu mai are calitatea de administrator judiciar. În fapt, rezultă din Buletinele de Procedură de Insolvență că administratorul judiciar a fost înlocuit abia la data de 26.06.2014 potrivit sentinței civile 6428/26.06.2014 de către Tribunalul București. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.1372/16.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile invocate de către intimată. A fost respins recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. R. M. S.A., prin administrator judiciar CENȚU S.P.R.L., împotriva Sentinței civile nr.3651 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă HM E. I.P.U.R.L., ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.01.2014 pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă sub nr._, formulată de debitoarea . în contradictoriu cu practicianul în insolvență HM E. I., s-a solicitat obligarea acestuia din urmăm la plata sumei de 627.891,18 lei reprezentând onorarii încasate în perioada 22.01._13.
Prin sentința civilă nr. 3651/02.04.2014 prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a concluziona în acest sens,cu privire la excepția autorității de lucru judecat, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, neexistând identitate de obiect între prezenta cerere și cererea care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011 în care s-a pronunțat sentința civila nr._/3.12.2013.
Astfel, prin sentința civilă nr._/3.12.2013, judecătorul sindic a dispus cu privire la onorariul solicitat a fi restituit pentru perioada 14.10.2013 – 13.11.2013, cererea fiind motivata prin desființarea hotărârii adunării creditorilor din 28.12.2012, în timp ce prin prezenta cerere se solicita restituirea onorariului încasat pentru o alta perioada, respectiv 22.01.2013 – 14.11.2013, cu motivarea desființării și a deciziei creditorului majoritar GMG M. Box SA emisa în data de 22.01.2013.
Ca atare, s-a reținut că obiectul și cauza celor două cereri nu sunt identice.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 14.11.2012, judecătorul sindic a desemnat provizoriu în calitate de administrator judiciar al debitoarei ., practicianul în insolvență HM E. I..
Ulterior, acest a fost confirmat prin hotărârile emise de adunarea creditorilor și creditorul majoritar, stabilindu-se prin aceste hotărâri și onorariul acordat din averea debitoarei.
Mandatul administratorului judiciar a încetat la data pronunțării sentinței civile nr._/3.12.2013, când instanța a luat act de renunțarea acestuia la mandat.
Până la momentul încetării calității de administrator judiciar, onorariul practicianului în insolvență HM E. I. a fost justificat prin existența inițial a hotărârii adunării creditorilor din 28.12.2012, iar ulterior desființării acesteia, prin efectele juridice produse de decizia creditorului majoritar emisa la 22.01.2013, decizie care nu a fost desființată până la data încetării mandatului administratorului judiciar.
Instanța mai reține că desființarea ulterioară a deciziei creditorului majoritar, nu determină retroactivarea efectelor sale, administratorul judiciar exercitându-și aceasta calitate în baza deciziei menționate, nemaiputându-se reveni asupra muncii prestate și atribuțiilor exercitate deja de administratorul judiciar .
Întrucât potrivit OUG 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, activitatea desfășurata de aceștia este remunerată, plata fiind făcută, după caz, din fondul special sau din averea debitoarei, atunci când creditorii decid în acest sens, onorariul și cheltuielile de procedura achitate pentru o activitate prestată nu pot fi supuse restituirii.
Împotriva sentinței civile a formulat în termen legal recurs S.C. R. M. SA, prin care a solicitat obligarea intimatei la plata sumelor datorate, cu cheltuieli de judecata
În motivare s-a arătat că prin încheierea din data de 14.11.2012 pronunțata în dosarul nr._/3/2011 rămasă definitivă și irevocabilă a fost desemnat în mod provizoriu administrator judiciar HM E. I.. Conform procesului verbal al Adunării Creditorilor din data de 28.12.2012 HM E. I. a fost confirmat administrator judiciar al ..
Prin decizia civilă rămasă definitivă și irevocabilă a Curții de Apel București nr. 1747 din 30.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, s-au desființat în totalitate efectele hotărârii Adunării Creditorilor din data de 28.12.2012 prin care a fost confirmată în calitatea de administrator judiciar.
Prin decizia din data de 22.01.2013 creditor majoritar S.C. GMG M. Box SA. în temeiul dispozițiilor art.19 din Legea nr.85/2006 a dispus desemnarea HM E. I. în calitate de administrator judiciar.
Prin decizia nr. 203/2014 din data de 20.01.2014 rămasă definitivă și irevocabilă a Curții de Apel București Secția a VI-a Civila a admis în mod irevocabil recursul și a anulat decizia creditorului GMG M. Box SA din 22.01.2014.
Ca atare, având în vedere faptul că în mod irevocabil prin hotărârea nr.203/2014 s-a dispus desființarea deciziei GMG M. Box din 22.01.2014 și având în vedere istoricul hotărârilor prezentat considera că este întemeiată acțiunea având ca obiect restituirea sumelor menționate, încasate în mod abuziv și nelegal de către HM E. I..
HM E. – I. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant, recursul fiind formulat de o persoana ce nu are calitatea de administrator judiciar și a nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 302 alin.1 lit c. C. proc.civ, pe fondul cauzei solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca temeinica și legala.
Asupra excepției lipsei calității de reprezentant, se arată că Centu S. nu este administratorul judiciar al R. M. SA, ca efect al Hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2011a31. Prin aceasta hotărâre din data de 17.02.2014, Curtea de Apel București admițând recursurile formulate de A.N.A.F și E-Boutique a modificat sentința civila nr._/03.12.2013 a Tribunalului București și a anulat Decizia din 14.11.2013, prin care Centu S. a fost desemnat ca administrator judiciar al R. M. SA.
Raportat la excepția nulității, se arată că în baza art. 302 ind. l, alin(l), C.Pr.C. „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: lit. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi puse printr-un memoriu separat."
Din cuprinsul recursului, așa cum a fost acesta formulat, nu rezulta motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, practic recursul având un conținut identic cu cererea de chemare în judecata.
Or, expunerea inițială din cuprinsul cererii de chemare în judecata nu poate fi considerată o motivare a recursului, întrucât cererea de chemare în judecata a fost întocmită anterior pronunțării hotărârii recurate și nu poate reprezenta o critică adusă acestei hotărâri care nu fusese nici pronunțată.
Pentru a duce la o casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, recursul nu se poate limita la o simpla indicare de forma a unor texte, condiția legala a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, o minima argumentare a criticii, în fapt și în drept, cu indicarea probelor pe care criticile aduse hotărârii se bazează.
În aceste condiții, recursul apare ca nemotivat, în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, conform art. 306 C.Pr.C.
Pe fondul cauzei, se arată că prin încheierea din data de 14.11.2012, a Tribunalului București, intimata a fost desemnat administrator judiciar provizoriu al R. M. SA, iar, ulterior, prin Hotărârea Adunării creditorilor din data de 28.12.2012 a fost confirmata ca administrator judiciar.
De asemenea, la data de 22.01.2013, în baza art. 19, alin(2 ind.1) din Legea nr.85/2006, a fost confirmata ca administrator judiciar, stabilindu-se și onorariul cuvenit (onorariul stabilit fiind identic cu onorariul stabilit prin Hotărârea Adunării creditorilor din data de 28.12.2012).
Ulterior, prin sentința civila nr.5968/12.06.2013 a Tribunalului București a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei, plan de reorganizare ce a fost în desfășurare pana la data depunerii mandatului nostru și pana la data de 03.12.2013, data Ia care judecătorul sindic a luat act de depunerea mandatului nostru. Potrivit planului de reorganizare, onorariul administratorului judiciar stabilit, a fost prevăzut a fi achitat lunar în același cuantum ca și cel anterior stabilit, acesta fiind prevăzut ca atare atât în cuprinsul planului cat și în graficul de plați, anexa planului de reorganizare.
De menționat, ca prin rapoartele lunare depuse la dosarul cauzei, a arătat situația și modalitatea de plata a onorariului, precum și a cheltuielilor ocazionate cu procedura, cheltuieli suportate din fondurile noastre, niciunul dintre rapoartele lunare depuse nefiind contestate.
După data de 03.12.2013, data înlocuirii noastre ca efect al depunerii mandatului de administrator judiciar, instanța de recurs, prin Decizia nr. 203/20.01.2014 a anulat decizia din data de 22.01.2013. De asemenea, tot după data înlocuirii noastre, Curtea de Apel București a casat și sentința civila nr.5968/2013, a Tribunalului București, prin care a fost confirmat planul de reorganizare al R. M. SA.
Cu toate acestea, în timpul mandatului nostru cuprins intre 14.11.2012 și 03.12.2013 pe baza onorariului stabilit în condițiile de mai sus, intimata și-a organizat activitatea pentru a răspunde obligațiilor care îi reveneau în calitatea de administrator judiciar. Pe baza hotărârii adunării creditorilor, pe baza deciziei din 22.01.2013 și pe baza confirmării planului de reorganizare, onorariul încasat apare ca justificat, iar munca prestata și beneficiile muncii care i-au profitat exclusiv recurentei, iar aceasta nu poate fi restituit. Mai mult, pe baza acestor hotărâri și sentințe judecătorești executorii, intimata a angajat, din onorariul astfel stabilit, cheltuieli cu personalul de specialitate alocat pentru îndeplinirea obligațiilor legale ce îi reveneau în calitate de administrator judiciar al debitoarei.
Întrucât nu s-a ridicat niciodată problema unei activități necorespunzătoare desfășurate pe toată perioada în care a deținut această calitate, onorariul încasat pentru activitatea desfășurata nu se poate restitui.
Analizând, ÎN RECURS, cu prioritate, excepțiile invocate, Curtea a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția nulității recursului, Curtea a avut în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3041 C.proc.civ., hotărârea atacată nefiind suspusă apelului. Prin urmare, încadrarea motivelor invocate în cele prevăzute expres și limitativ la art. 304 nu era necesară.
Sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 306 alin. 1 C.proc.civ., privește neîndeplinirea uneia din condițiile de formă a acestuia, respectiv motivarea sa, prevăzută la art. 3021 alin. 1 lit. c C.proc.civ.
În consecință, a reținut instanța de recurs, analiza pe care o face instanța se referă la forma cererii de recurs, iar nu la fondul acesteia, neavând relevanță temeinicia motivelor invocate.
Sub aspectul excepției lipsei calității de reprezentant, Curtea a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 311 alin.1 C.proc.civ, hotărârea casată nu are nicio putere, fiind evident că după data pronunțării deciziei din 17.02.2014 de către Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011/a31 prin care s-a anulat decizia din 14.11.2013 (prin care Centu S. a fost desemnat ca administrator judiciar) recurentul nu mai are dreptul de a reprezenta în justiție .. Însă, având în vedere data sesizării instanței cu prezenta acțiune,precum și caracterul executoriu al hotărârii primei instanțe prin care a fost confirmat . constată că acesta are calitate de reprezentant al debitoarei în prezenta cauză.
În concluzie, Curtea a respins excepțiile invocate de intimată.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea a reținut următoarele:
Asupra motivului de nulitate constând în faptul că motivarea instanței de fond nu mai subzista, întrucât atât hotărârea de confirmare a administratorului judiciar HM E. I., desemnat prin procesul verbal al Adunării Creditorilor din data de 28.12.2012, cât și decizia din 22.01.2013 a creditorului . SA prin care, în temeiul disp. art. 19 Legea 85/2006 a dispus desemnarea intimatei în calitate de administrator judiciar au fost desființate de instanța de control, și astfel toate masurile dispuse de adunare sau creditori, sunt ilegale, Curtea a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 311 alin.1 C.proc.civ, hotărârea casată nu are nicio putere, fiind evident că după data pronunțării deciziilor nr. 1747/30.09.2013 în dosarul nr._ și nr. 203 din 20.01.2014, HM E. I. nu mai are calitate de reprezentant legal al .. Însă, aceasta nu înseamnă automat că și actele încheiate de către acesta sunt nule, sau cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea mandatului sunt nejustificate,întrucât sentințele de confirmare a calității de administrator sunt executorii în condițiile art. 12 alin.1 Legea nr.85/2006 și nici nu puteau fi suspendate de către instanța de recurs, conform art.8 alin.3 din același act normativ.
Sub alt aspect, Curtea a reținut că intimata a depus documente justificative aferente activității desfășurate, serviciile de asistență fiind facturate, motiv pentru care a apreciat ca neîntemeiate susținerile apelantei și sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, apreciind asupra legalității și temeiniciei sentinței civile nr.3651/02.04.2014, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată că dezbaterile în dosarul sus-menționat au avut loc la termenul din 16.06.2014 termen la care debitoarea . a fost citată prin administrator judiciar CENTU S..
De asemenea, se susține de către contestatoare că în conformitate cu decizia civilă nr. 480/R/2014 din 17.02.2014 Curtea de Apel în mod irevocabil, a admis contestațiile formulate și a dispus anularea deciziei din 14.11.2013, prin care a fost desemnat administrator judiciar CENTU S..
Prin urmare, începând cu data de 17.02.2014 debitoarea . nu a mai fost reprezentată legal de CENTU S..
Față de această situație, având în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art. 87 pct. VCPC: "cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar ori după caz prin lichidatorul judiciar", consideră că sunt incidente dispozițiile art. 317 pct. 1 C. privind contestația în anulare, procedura de citare cu debitoarea R. M. SA nefiind legal îndeplinită.
În acest fel, s-a creat un prejudiciu important debitoarei R. M. SA, aceasta fiind în imposibilitatea de a-și exercita în mod corespunzător drepturile procesuale.
În acest sens, contestatoarea arată că, la termenul din data de 16.06.2014, cauza aflându-se în stare de judecata, instanța a rămas în pronunțare, debitoarea R. M. aflată în insolvență nefiind reprezentată de un administrator judiciar.
De aceea, contestatoarea solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 3 pct. 27 potricit cărora: „ Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare”. De asemenea, mai susține că potrivit art. 49, pe perioada de observație debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare.
Astfel, odată deschisă procedura insolvenței, societatea debitoare este reprezentată de administratorul/lichidatorul judiciar valabil desemnat și aflat în funcție la momentul respectiv. În speța de față, citarea administratorului judiciar căruia îi fusese anulată decizia de numire în funcție, a fost nelegal îndeplinită, cu fraudarea intereselor unei părți procesuale.
Contestatoarea susține că a fost încălcat astfel dreptul la apărare consacrat atât de Constituția României cât și de dispozițiile relevante în materie de la nivel European - art. 6 din Convenția Europeana pentru Drepturile Omului.
Pentru aceste motive contestatoarea solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și să se dispună reluarea judecații, după legala citare a debitoarei R. M. SA prin administrator judiciar.
Analizând contestația în anulare, prin prisma motivului invocat, respectiv art. 317 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauză, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a intimatei ..A. pentru termenul de judecată din 16.06.2014, reglementat de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din C.pr. civ. este neîntemeiat.
Astfel, se constată că pentru termenul de judecată din 16.06.2014, când s-a soluționat recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. R. M. S.A., prin administrator judiciar CENȚU S.P.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 3651 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă HM E. I.P.U.R.L., recurenta a fost legal citată atât la sediul acesteia din București, . nr. 15, . ( fila 10 din dosarul constituit în recurs la Secția a VI a din cadrul Curții de Apel) cât și la sediul administratorului judiciar de care instanța de recurs avea cunoștință la acea dată și care rezulta din actele dosarului, CENȚU S. ( fila 11 din același dosar).
Din cele două procese-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă expres și fără echivoc că persoane fizice împuternicite de către cele două persoane juridice în cauză, au semnat de primire și au luat cunoștință despre termenul de judecată fixat de instanță pentru judecata recursului.
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise la data de 12.06.2014, de către recurenta R. M. S.A., ceea ce atestă o dată în plus că aceasta a fost legal citată.
De asemenea, Curtea constată că deși s-a susținut de către contestatoare că administratorul judiciar CENȚU S. fusese înlocuit la data la care instanța de recurs a procedat la judecata recursului printr-o hotărâre irevocabilă, la dosarul cauzei de față, nu s-au depus dovezi cu privire la această împrejurare de fapt, astfel că susținerea pârâtei nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât pretinsa înlocuire a administratorului CENȚU S. nu a fost adusă nici la cunoștința instanței de recurs.
Pe de altă parte, din actele depuse la dosar de către intimată ( extras din Registrul Comerțului), rezultă că la data de 19.11.2014, după câteva luni de la data pronunțării deciziei din recurs, același administrator judiciar CENȚU S. a fost desemnat în această calitate în procedura insolvenței debitoarei ( fila 47 din dosarul de față), ceea ce înlătură orice pretinsă vătămare cu privire la eventuala apreciere ca fiind viciată procedura de citare pentru termenul din 16.06.2014 sau exercitarea unor acte procedurale de către acesta fără a avea calitatea cerută de lege sau în defavoarea debitoarei ( cum ar fi semnarea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 16.06.2014 sau formularea în acest dosar a unor concluzii scrise, mai ales că acesta era semnatarul recursului astfel judecat).
În fine, așa cum susține și intimata, procedura de citare a fost realizată de către instanța de recurs și la sediul societății comerciale debitoare, procesul verbal de îndeplinire a acesteia fiind semnat și parafat cu datele societății debitoare, iar nu ale administratorului judiciar cu privire la care se susține fără dovezi că nu mai avea o atare calitate la data de 16.06.2014, astfel că, nefiind ridicat în tot dreptul de administrare al debitoarei, procedura de citare realizată în cele două modalități apare ca fiind suficientă pentru a considera că persoane fizice din cadrul societății recurente, au aflat despre termenul de judecată fixat în recurs.
Având în vedere astfel, că nu se verifică motivul de anulare a deciziei pronunțate în recurs, prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 din C.pr. civ., Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. F., împotriva deciziei civile nr.1372/16.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă CENȚU S.P.R.L. și recurenta administrator judiciar HM E. I.P.U.R.L., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. R. G. G. I. P.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R.
Tehnored.I.N.
2 ex./02.04.2015
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 8074/2015. Curtea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 641/2015. Curtea de... → |
|---|
