Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 294/3/2010/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 351/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 232
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta reclamantă A.S. S. I. IPURL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL împotriva sentinței civile nr._/04.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă prin avocat C. M. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Curtea, după recalificarea căii de atac, constată că recursul a fost declarat în termenul legal.
Intimata pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele prezentate în întâmpinare, pe care le susține oral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Reclamanta A.S. S. I. I.P.U.R.L. in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. SNAK BAR A. S.R.L. a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva paratei M. G. - in calitate de administrator al debitoarei, pentru ca prin hotararea ce se va pronunța sa se dispuna obligarea pârâtei la plata pasivului debitoarei . SRL in suma de 584.409,01 lei reprezentând datorii către creditorii înscriși in tabelul definitiv de creanțe.
Prin acțiunea de fata lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale paratei pe temeiul disp. art.138 lit. a, c, d din Legea insolventei nr.85/2006.
Potrivit disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 “ In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila apariția stării de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si /sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice uita persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una din urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile ...in folos propriu...;
c) au dispus, in interes personal continuarea activitatii care ducea, in mod vădit persoana juridica la încetarea de plați;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile și nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridico oii mi uimii iu mod fictiv pasivul acesteia...”
In cauza considera ca parata prin nepredarea celor doua autoturisme, prin continuarea activitatii, desi funcționa pe pierderi, si prin netinerea evidenței contabile în conformitate cu legea, răspunde patrimonial în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, c, d, și e din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a respins cererea formulată având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada susținerilor sale.
Astfel, dispozițiile art. 138 lit. a din lege nu sunt aplicabile în cauză, reclamantul nu a dovedit că pârâta a folosit bunurile societății în interes propriu și aceasta, în condițiile în care pe parcursul procedurii bunurile debitoarei au fost identificate, predate lichidatorului judiciar și apoi valorificate prin licitație publică, procedură descrisă în raportul final de activitate întocmit la data de 11.06.2014. Nu s-a făcut mențiune în nici un raport despre faptul că ar exista și alte bunuri ale debitoarei care nu au fost găsite. Apoi, în cuprinsul aceluiași raport final lichidatorul judiciar arată că pârâta, în calitate de administrator statutar a creditat societatea cu suma de 222.291 lei.
Nici prevederile art.138 lit.e nu sunt aplicabile pentru aceleași considerente. În motivarea acțiunii reclamantul a făcut trimitere la fapta pârâtei de a nu preda cele două autoturisme care apăreau în evidențele fiscale ca fiind proprietatea debitoarei. Însă ulterior formulării cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, în cursul anului 2014 aceste două bunuri au fost predate și valorificate în cadrul procedurii de insolvență.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.138 alin. 1 lit. c din lege, potrivit cărora se poate atrage răspunderea patrimonială a persoanelor care au dispus, in interes personal, continuarea activității care ducea, în mod vădit la încetare de plăți, instanța a reținut:
Prin art.138 alin.1 lit.c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
În raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență se menționează că debitoarea nu a mai avut activitate proprie de mai mult de 10 ani anterior deschiderii procedurii, iar spațiul pe care îl deținea a fost închiriat altei persoane juridice, împrejurare în care se poate reține că debitoarea și-a restrâns activitatea și a încercat să obțină venituri din închirierea spațiului. Nu s-a dovedit că această activitate s-a desfășurat în interesul propriu al administratorului statutar, iar anterior acestui moment, pârâta a creditat ea însăși societatea cu importante sume de bani ceea ce contrazice presupunerile reclamantului cum că afacerea a fost exploatată de către pârâtă în interesul său personal.
Pentru aplicarea art.138 lit.c reclamantul trebuie să dovedească în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 și a continuat să desfășoare activități.
Sub aspectul faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 se reține că textul de lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la ținerea unei contabilități fictive și dispariția unor documente contabile, iar cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea.
Lichidatorul judiciar a arătat în cuprinsul raportului final de activitate că a întocmit raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență în baza analizei situațiilor financiare publicate de Ministerul Finanțelor, a bilanțurilor comunicate de Administrația Finanțelor Publice sector 1 și a actelor financiar contabile predate în parte de către pârâtă.
Concluzia ce se desprinde este că societatea a ținut o evidență contabilă, că a înregistrată la administrația financiară raportările contabile.
Pentru faptul că administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar toate actele și informațiile solicitate de acesta, legea insolvenței prevede sancțiuni. Astfel art.147 prevede că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a uza de aceste dispoziții legale. Predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege sau neîndeplinirea obligațiilor conform art.44 reprezintă obligații ale debitorului ulterioare deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestora nu poate cauza starea de insolvență, în condițiile în care neținerea unei contabilități în conformitate cu legea trebuie să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, lichidatorul judiciar al debitoarei, apel ce a fost calificat ca fiind recurs față de dispozițiile articolului 24 și 27 din Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Faptele enumerate in sarcina paratei sunt retinute in primul rand de lichidator in Raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au determinat insolventa. Apoi, ele sunt dovedite cu nedepunerea de bilanțuri in perioada cat societatea a functionat, deci neevidentierea operațiunilor economice in contabilitatea societății, chiar daca spațiul a fost cedat in asociere, trebuia sa se ia masuri pentru ca societatea care l-a preluat sa achite taxa pe teren.
Faptele administratorului social de a nu a tine contabilitatea in conformitate cu legea constituie o fapta imputata acestuia, fiind dovedita și legătura de cauzalitate dintre acestea si prejudiciul înregistrat in patrimoniul debitoarei, respectiv taxa datorata pe teren către DITL Sector 1..
In analiza acestei legaturi de cauzalitate trebuie avuta in vedere evoluția financiar-economica a societatii debitoare inainte de intrare in faliment.
Apreciază ca in mod greșit s-a retinut ca reclamanta nu a probat acțiunea, intrucat s-au depus înscrisuri din care rezulta fară putinta de tagada împrejurarea ca paratul nu si-a indeplinit obligația legala de a tine contabilitatea societatii.
Prejudiciul este si el dovedit, acesta constând in creanța declarata de DITL Sector 1 conform titlului executor necontestat de debitoare.
Pe langa aceste inscrisuri a mai anexat la cererea de atragere a răspunderii patrimoniale si alte acte din care rezulta ca parata nu a depus bilanțuri contabile, fapta care si ea echivaleaza cu netinerea contabilitatii conform Legii nr.82/1991.
De aceea apreciază ca recurenta-reclamanta a dovedit faptele imputate intimatei-parate, prejudiciul creat, vinovatia si legătură de cauzalitate, astfel ca in mod greșit si fara temei legal tribunalul a respins ca nefondata cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
Interpretarea data de instanta textului art. 138 din Legea insolventei duce la prejudicierea creditorilor societății, in speța AFP Sector l - în reprezentarea DGRFP Bucuresti .
Totodata, hotararea pronuntata este contrara concluziilor Raportului privind cauzele si împrejurările care au determinat, nefiind luate masuri de recuperarea debitelor.
Intimata pârâtă M. G. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor insolvenței și prin Completarea Ia Raportul asupra cauzelor, înscris ce poarta nr.1126/16.01.2012, (fila 82 Vol II) înscris depus la termenul de judecata din data de 19.01.2012, rezulta ca au fost predate bunurile si actele contabile ale societatii, nefiind identificate elemente privind culpa persoanelor ce au administrat activitatea societatii.
Aceasta completare Ia Raportul asupra cauzelor a fost publicata in BPI si afișat la sediul instantei conform Procesului verbal de afișare intocmit de către administratorul judiciar.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, constată că se critică soluția instanței de fond, exclusiv din perspectiva dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 – referitoare la nedepunerea bilanțurilor contabile, nefiind criticată sub nici un aspect soluția instanței de fond referitoare la incidența dispozițiilor articolului 138 lit. a și c din Legea nr.85/2006 ce a format obiect al cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
În aceste condiții, fiind ținută de limitele impuse de cererea de recurs, Curtea, reține din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor insolvenței întocmit de administratorul judiciar la data de 08.09.2011, aflat la filele 86 și următoarele vol. I dosar insolvență și din completarea la raport întocmită la 16.01.2012 (aflat la fila 82 vol. dosar T.B. insolvență) cu referire la cauzele care au determinat insolvența, că nu au reieșit elemente care să indice culpa vreunei persoane în producerea insolvenței și că aceasta a fost cauzată de motive obiective.
În acest context, chiar dacă se poate reține că pârâta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu se poate reține că prin această omisiune a fost cauzată insolvența, întrucât nu s-a dovedit acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor prevăzute cumulativ de dispozițiile articolului 138 din legea nr. 85/2006, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă A.S. S. I. IPURL LICHIDATOR JUDICIAR AL . SRL împotriva sentinței civile nr._/04.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2
24.04.2015
……………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător fond: B. A. S.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 669/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
