Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 826/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 37107/3/2013/a6
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr intern 15/2015)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 826
Ședința publică de la 19 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Grefier E.-R. L.
*************
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de creditoarea . – J_, CUÎ_, împotriva sentinței civile nr. 9124/03.11.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ 13 având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata debitoare . - J_, CUI_, prin administrator special Niculica D., intimatul T. I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei . - J._, CUI_ și intimații creditori ./2033/1991, CUI_, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3, ., F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITORILOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII, . SRL, . P. SRL și B. T. SA - SUCURSALA B. OBOR.
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.396 alin.1 și 2 Noul Cod de procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, 19.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 08.07.2014 administratorul special al debitoarei . a depus plan de reorganizare în vederea continuării activității și pentru acoperirea pasivului acesteia.
În raport de dispozițiile art.98 din Legea 85/2006, planul a fost comunicat creditorilor, depus la oficiul registrului comerțului și la grefa tribunalului.
De asemenea, în conf. cu disp. art. 99, administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor la data de 01.08.2014, convocarea fiind făcută prin BPI nr._/08.07.2014.
În adunarea creditorilor de la 01.08.2014 conform procesului verbal întocmit și depus la dosarul cauzei planul a fost votat de creditori, prin votul categoriilor de creanțe reglementate de art.100 alin.3 lit.a, b, c, d din Legea nr.85/2006.
La termenul de judecată de la 27.10.2014 creditoarea . a solicitat o opinie suplimentară asupra planului de reorganizare pe care îl consideră incomplet, realizat cu rea credință, neavând drept scop achitarea integrală a creanțelor.
În drept, a invocat dispozițiile art. 95 si următoarele din Legea 85/2006.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă prin sentința civilă nr. 9124/3.11.2014 a respins cererea având ca obiect exprimarea unei opinii de către un practician în insolvență privind posibilitatea de realizare a planului, iar în condițiile art. 101 alin.1 din Legea nr.85/2006 și în conformitate cu disp. art. 101 din Legea 85/2006 a confirmat planul de reorganizare formulat de debitoarea .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că planul cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege (art. 95 și următoarele din Legea nr. 85/2006), indicând perspectivele de redresare raportat la posibilitățile și specificul activității debitoarei, categoriile de creditori care nu sunt defavorizate prin lege, tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate, programul de plată al creanțelor etc.
De asemenea, planul propus specifică măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. Totodată, conform art. 95 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, un capitol din Planul de reorganizare prevede modalitatea de achitare a creanțelor, iar detalierea acestuia se regăsește și în Anexa nr.3 la plan - Programul de plăți.
În vederea prezentării avantajelor pe care procedura de reorganizare o are pentru creditorii societății, a fost realizată o simulare a sumelor pe care aceștia le-ar primi într-o ipotetică procedură de faliment față de sumele preconizate a fi distribuite în cei 3 ani ai reorganizării. Această situație comparativă stă și la baza analizării tratamentului corect și echitabil prin plan a creditorilor societății.
De asemenea, au fost respectate toate prevederile legale privind tratamentul corect și echitabil al creanțelor participante la procedură, conform art. 101 alin (2) din Legea 85/2006.
Sub aspectul votului, astfel cum rezultă și din procesul verbal al adunării creditorilor din data de 01.08.2014, în urma voturilor exprimate în adunarea creditorilor de către creditorii grupați în categoriile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 85/2006 și a aplicării prevederilor art. 101 alin.1 lit.D din Legea nr. 85/2006, hotărârea adunării creditorilor a fost de votare a planului de reorganizare de către categoriile de creanțe reglementate de art. 100 alin. 3 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, respectiv de către două categorii de creanțe din trei, și anume creanțele garantate și cele chirografare.
În conformitate cu prevederile art. 101 din Legea nr.85/2006, un plan va fi confirmat dacă sunt îndeplinite condițiile menționate în cadrul acestei prevederi.
Judecătorul sindic a apreciat că planul indică perspectivele de redresare ale activității debitoarei în raport cu posibilitățile și specificul activității sale, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta societății, arătând șanse obiective de realizare și conține toate elementele obligatorii prevăzute de Legea 85/2006.
În aceeași ordine de idei, judecătorul sindic a apreciat că nu este necesar a fi solicitată opinia unui practician în insolvență în condițiile art.101 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește susținerile creditoarei ., formulate la ședința din 27.10.2014, judecătorul sindic le-a considerat neîntemeiate, pentru următoarele motive:
- planul de reorganizare acordă categoriei creditorilor garantați un tratament corect si echitabil potrivit art.101 alin.1 lit.C din Legea insolventei, iar în caz de reorganizare toți creditorii garantați primesc o suma mai mare decât ar fi primit în cazul falimentului potrivit situației comparativa prezentate în plan. Astfel, creditoarea . primește în reorganizare un procent de 61,83% din creanța, iar în caz de faliment ar primi doar un procent de 59,37%.
- în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art.101 alin.2 lit.a) din Legea nr.85/2006, potrivit cărora „nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanța care respinge planul nu primește mai puțin decât ar fi primit in cazul falimentului” s-a constatat că în cazul creanțelor care au respins planul de reorganizare, situația se prezintă astfel: . primește în reorganizare un procent de 61,83% din creanță, iar în caz de faliment ar primi un procent mai mic - de 59,37%; creditoarea Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice primește in reorganizare 100% din creanță, iar în caz de faliment 0 lei; creditoarea B. T. SA Cluj - Sucursala B. Obor primește în reorganizare un procent de 65,49% din creanța, iar în caz de faliment un procent mai mic - de 59,36%. Se observă, deci, că nici una din creanțele care au respins Planul de reorganizare nu ar primi în reorganizare mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului.
- în ceea ce privește nerespectarea prin plan a prevederilor art.95 alin.5 lit.b și lit.d din Legea nr.85/2006, aceasta este neîntemeiată, valoarea estimativă ce ar putea fi primită de către creditori prin distribuire în caz de faliment, fiind determinată ținând cont de prevederile art. 121 și art. 123 din Legea nr.85/2006.
- planul de reorganizare propus respectă tratamentul corect și echitabil conform prevederilor art. 101 alin (2) din Legea 85/2006, respectiv: nici o categorie de creanțe, nici categoria de creanțe care a respins planul, nu primește mai puțin decât ar primi în cazul falimentului (toate categoriile de creanțe primesc în reorganizare mai mult decât este estimat a primi în caz de faliment); nici o categorie și nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale.
- planul de reorganizare respectă principiul egalității de tratament între creanțele aceleiași categorii, întrucât prin programul de plăți, toate creanțele din cadrul aceleiași categorii de creanțe beneficiază de același procent de distribuire prin plan, toate creanțele fiind defavorizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea . (fosta M. E. SA).
În motivarea apelului, a arătat că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins cererile sale și a confirmat planul de reorganizare propus de către debitoarea ., în condițiile în care a verificat doar existența formala a mențiunilor impuse de lege pentru confirmarea unui plan de reorganizare, deși apelanta creditoare a arătat în mod expres faptul că se constată o lipsă manifestă de conținut a acestor mențiuni.
În acest sens, privitor la primul motiv principal de contestare a planului de reorganizare invocat de apelanta creditoare (și pentru care a solicitat neconfirmarea lui), referitor la faptul că planul nu acorda categoriei defavorizate a creditorilor garantați un tratament corect și echitabil (condiție impusa prin disp. Art. 101 alin 1 lit. C), în condițiile în care, din interpretarea reala și obiectiva a situațiilor și indicatorilor financiari (ignorând interpretările distorsionate formulate de debitor), rezultă în mod vădit faptul că respectivii creditori garantați primesc în caz de reorganizare o sumă mult mai mică decât ar fi primit în cazul falimentului, fiind nerespectate dispozițiile art. 101 alin 2 lit. a din Legea 85/2006), instanța de judecată doar a constatat că sunt îndeplinite într-o manieră formală condițiile art. 101 alin 1 lit. C raportat la art. 101 alin 2 lit. a din Legea 85/2006.
A susținut apelanta că motivarea judecătorului sindic este insuficientă pentru a considera că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 101 alin 1 lit. C raportat la art.101 alin 2 lit. a din Legea 85/2006 - în condițiile în care a arătat faptul că aceasta situație comparativa a fost făcută în mod nelegal, prin interpretarea distorsionată a indicatorilor financiari ai societății debitoare, prin neluarea în considerare a unora din activele societății (de ex. valoarea reala a activelor circulante constând în stocuri, disponibilități bănești în contul/casieria societății) sau prin evaluarea derizorie a altor active ale societății iar în realitate, creanțele garantate ar fi acoperite în proporție mult mai mare decât procentele vehiculate de debitoare.
Astfel, instanța de fond nu a răspuns la cele 2 motive subsidiare invocate în cadrul primului motiv general indicat în contestația formulată, ci doar a făcut o analiza generală sumară, lipsită de conținut a neregularităților planului de reorganizare invocate de apelanta creditoare, respectiv nu face vorbire de faptul că: sumele rezultate din valorificarea activelor societății pot acoperi în integralitate creanțele garantate în condițiile în care, după anularea transferurilor frauduloase și recuperarea sumelor de bani luate din contul/ casieria societății de către asociații/administratorul societății debitoare, se estimează că respectivele active vor ajunge la un cuantum superior celui indicat de către debitoare - de 3.000.000 lei.
Având în vedere garanțiile deținute (asupra tuturor bunurilor mobile ale societății, inclusiv stocuri, autorizații de funcționare, creanțe, autoturisme etc.) și a rangului deținut de către acestea, creanța garantată a M. E. SRL în cuantum de 530.596,96 lei este acoperita în integralitate din valorificarea respectivelor garanții (estimate la o valoare de aprox. 3.000.000 lei). În acest sens, arată faptul că apelanta creditoare deține un rang de preferința fata de cele mai multe din creanțele garantate înscrise la masa credală, astfel încât creanța sa ar fi fost acoperită cu prioritate și în integralitate în cazul lichidării în cadrul procedurii de faliment a bunurilor asupra cărora a fost constituită respectiva garanție mobiliara deținută.
Privitor la al doilea motiv principal de contestare a planului de reorganizare invocat de M. E. SRL (și pentru care a solicitat neconfirmarea lui), cel referitor la faptul că planul nu respecta prevederile art. 95 alin 5 lit. b) și d) din Legea 85/2006 (condiție impusa prin disp. art. 101 alin. 1 lit. E), respectiv nu precizează tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate și nici ce despăgubiri urmează a fi date titularilor tuturor categoriilor de creanțe (în special a creanțelor chirografare), în comparație cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire în caz de faliment, în condițiile în care apelanta a făcut dovada faptului că, în caz de faliment, creditorii chirografari ar fi primit sume mult mai mari decât cele stabilite prin planul de reorganizare, s-a susținut că instanța de judecată doar a constatat la modul general că planul are conținutul conform prevederilor art. 95 din Legea 85/2006, fiind întrunită așadar cerința prevăzută de art. 101 alin. 1 lit. E din Legea 85/2006.
De asemenea, arată că nu este suficient ca instanța de fond să constate îndeplinirea formală a existenței unei simulări de plată a creanțelor în cazul intrării în faliment, în condițiile în care M. E. SRL a făcut dovada faptului că, în caz de faliment, creditorii garantați ar fi primit sume mult mai mari decât cele stabilite prin planul de reorganizare, iar respectivul plan de reorganizare trebuia să prevadă în mod obligatoriu despăgubirile aferente.
De asemenea, arată că - în analiza efectuata de instanța de fond - aceasta s-a limitat doar să constate îndeplinirea formală a primelor 2 condiții din cele 3 condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se constata existența unui tratament corect și echitabil al creanțelor,
Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat și cu privire la cea de-a treia condiție prevăzută de art. 101 alin 2. pct. c) din Legea 85/2006, respectiv cea aferenta cazului în care o categorie defavorizata respinge planul, nici o categorie de creanțe de rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezulta din ierarhia prevăzută la art. 100 alin 3, nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
Or, această ultima condiție nu este îndeplinită, în sensul că:
-pe de o parte, avem categoria defavorizata a creanțelor bugetare care a respins planul de reorganizare;
-pe de alta parte, avem categoria de rang inferior a creanțelor chirografare care, în caz de faliment, ar fi despăgubită în proporție de 0% în timp ce prin planul de reorganizare este despăgubită în proporție de 47.32%. 67.45%. 87.74% și 65.84%.
Prin urmare, prin neîndeplinirea acestei ultime condiții, se constată în mod cert că creanțele defavorizate nu beneficiază de un tratament corect și echitabil.
Totodată, în mod fals instanța de fond a aratat faptul că planul de reorganizare respecta principiul egalității de tratament între creanțele aceleiași categorii – „întrucât prin programul de plăți, toate creanțele din cadrul aceleiași categorii de creanțe beneficiază de același procent de distribuire prin plan, toate creanțele fiind defavorizate”.
Dimpotrivă, planul de reorganizare nu respecta principiul egalității de tratament între creanțele aceleiași categorii, în condițiile în care:
1)în categoria creanțelor garantate, planul de reorganizare prevede procente diferite de distribuire către creditori, respectiv:
-pe de o parte, creditorii P. SRL și F. SA primesc 100% din creanțe
-pe de altă parte, M. E. SRL primește doar 61,83% din creanța iar creditorul B. T. doar 65,49% din creanța
2)în categoria creanțelor chirografare, planul de reorganizare prevede de asemenea procente diferite de distribuire către creditori.
În situația în care se va constata că aceste procente diferite de distribuire au rezultat că urmare a faptului că au fost reduse penalitățile de întârziere (în mod nelegal), acest fapt nu are nici o relevanta întrucât:
-pe de o parte, nu exista nici o dispoziție legala care să prevadă că procentul egal de distribuire în cadrul creanțelor din aceeași categorie se aplica doar la debitul principal, dimpotrivă, acest procent trebuie aplicat la întregul debit înscris la masa credală în tabelul definitiv de creanțe (format din debit principal și accesorii);
-pe cale de consecința, reducerea/ tăierea penalităților de întârziere de către debitoare este nejustificata și nelegala în condițiile în care acestea figurează în tabelul definitiv de creanțe iar planul de reorganizare trebuia să se efectueze în funcție de valoarea integrala a debitelor acceptate la masa credală.
În concluzie, planul propus de debitoare este incorect, incomplet și realizat cu rea credința, neavând ca scop achitarea creanțelor creditorilor prin reorganizarea activității societății debitoare ci doar scopul nelegitim de a se evita plata completa a debitelor datorate către creditorii garantați lea căror creanțe au fost reduse drastic.
Având în vedere faptul că M. E. SRL a contestat aspecte și nereguli de natura tehnico-financiara și contabila a planului de reorganizare propus de debitoare, aspecte ce țin inclusiv de posibilitatea legala și reala de îndeplinire a acestuia, consideră că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de numire a unui alt practician în vederea acordării unei opinii separate, opinie ce ar fi ajutat instanța de judecata să constate toate aceste aspecte de nelegalitate a planului și să nu admită confirmarea lui.
În concluzie, apelanta solicită instanței de judecata să admită apelul formulat, să anuleze sentința atacata și să dispună numirea unui practician în insolventa în vederea exprimării unei opinii asupra respectivului plan de reorganizare și să proroge confirmarea acestuia până la momentul obținerii opiniei separate a unui practician în insolvență obiectiv, să dispună neconfirmarea planului de reorganizare și . debitoarei V. F. SRL.
La data de 18.02.2015 intimata T. I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei ., a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea în tot ca legala și temeinica a sentinței civile nr. 9124 pronunțata la data de 03.11.2014, având în vedere următoarele motive:
În fapt, prin hotărârea Adunării Generale a Creditorilor debitoarei din data de 01.08.2014, Planul de Reorganizare al debitoarei V. F. SRL, propus și întocmit de societatea debitoare prin administratorul special a fost aprobat de către 2 (două) categorii de creanțe (creanțe garantate și creanțe chirografare) din totalul celor 3 categorii de creanțe, care au votat cu majoritatea absoluta din valoarea creanțelor din categoria reprezentata în sensul aprobării și acceptării Planului de Reorganizare al debitoarei V. F. SRL.
Din considerentele sentinței apelate rezulta că instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor de fond și de forma prevăzute de Legea nr. 85/2006 și a apreciat în mod întemeiat că nu este necesar a fi solicitata opinia unui practician în insolventa potrivit art. 101 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, raportat la faptul că „[...] planul indica perspectivele de redresare ale activității debitoarei în raport cu posibilitatile și specificul activității sale, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta societății, arătând șanse obiective de realizare [...]”.
Susținerea apelantei potrivit careia instanța de fond „ [...] a verificat doar existența formala a mențiunilor impuse de lege pentru confirmarea unui plan de reorganizare [...]” este tendențioasa și neîntemeiată.
Raportat la susținerile apelantei s-a menționat faptul că prin plan se acorda categoriei creditorilor garantați un tratament corect și echitabil potrivit art. 101 alin 1 lit. C din Legea insolventei și în caz de reorganizare creditorii garantați primesc o suma mai mare decât ar fi primit în cazul falimentului, potrivit situației comparative prezentate în Planul de reorganizare
Din situația prezentata rezulta în mod clar faptul că apelanta M. E. SRL primește în reorganizare un procent de 61,83% din creanța iar în caz de faliment ar primi doar un procent de 59,37%.
Din tabelul prezentat rezultă că și ceilalți creditori garantați primesc prin reorganizare mai mult decât ar primi în caz de faliment, prin urmare susținerile apelantei sunt neîntemeiate și în mod corect instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 101 alin 1 lit. C din legea insolventei iar planul de reorganizare acorda creditorilor garantați un tratament corect și echitabil.
O altă critică a apelantei privește nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art. 101 alin 2 lit. a) din Legea nr.85/2006 potrivit cărora „nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanța care respinge planul nu primește mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului”.
S-a învederat instanței de judecata că singura categorie de creanțe care a respins Planul de reorganizare este categoria creditorilor bugetari, categorie care în caz de reorganizare ar primi 100% din creanțe iar în caz de faliment ar primi 0 lei.
Susținerile apelantei-contestatoare potrivit cărora „sumele rezultate din valorificarea activelor societății pot acoperi în integralitate creanțele garantate în condițiile în care [...] se estimează că respectivele active vor ajunge la un cuantum superior celui indicat de către debitoare [...]” nu pot fi reținute față de nerespectarea prin Plan a dispozițiilor prevăzute de art. 101 alin 2 lit. a) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în condițiile în care așa cum a menționat și contestatoarea, suma de aproximativ 3.000.000 lei este o valoare estimativa, estimare efectuata pentru a se putea stabili valoarea de lichidare a activului societății.
A treia critică a contestatoarei privește nerespectarea prin Plan a prevederilor art.95 alin 5 lit. b) și lit. d) din Legea nr.85/2006 motivat de faptul că „este evident că în caz de faliment, creditorii chirografari (sau cel puțin subscrisa creditoare) ar fi primit sume mult mai mari decât cele stabilite prin planul de reorganizare [...]”.
Intimatul administrator judiciar a menționat că, în caz de faliment, creditorii chirografari primesc 0 lei, prin urmare afirmația M. E. SEL este lipsită de relevanță, precum și că apelanta ignoră faptul că sumele estimate a fi obținute în caz de faliment sunt bazate pe o simulare de calcul. De altfel, în susținerea apelului aceasta se raportează la situația simulată a falimentului societății or, în speța este în discuție reorganizarea debitoarei prin Planul aprobat de către creditori.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, planul de reorganizare propus respecta prevederile art.95 alin 5 lit.b și lit.d. din Legea nr. 85/2006, valoarea estimativa ce ar putea fi primita de către creditori prin distribuire în faliment fiind determinata ținând cont de prevederile art. 121 și art. 123 din legea nr.85/2006.
La data de 24.02.2014 intimata . formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului pe cale de excepție ca fiind tardiv depus, iar pe fond ca neîntemeiat și nedovedit, și - pe cale de consecința - menținerea sentinței în integralitate, ca fiind legală și temeinică.
Intimata a arătat, cât privește fondul cauzei, că instanța de fond a emis o soluție legală și temeinică, întrucât a verificat și a constatat că sunt întrunite toate condițiile de forma și de fond necesare pentru confirmarea unui plan de reorganizare, a reținut, în mod corect, că planul de reorganizare propus cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de Lege (art. 95 și următoarele), indicând perspectivele de redresare raportat la posibilitățile și specificul activității debitoarei, categoriile de creditori care (nu) sunt defavorizate prin lege, prevederi referitoare la tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate, programul de plata al creanțelor și celelalte elemente obligatorii.
Critica apelantei că instanța de fond a greșit când a apreciat că nu considera necesara solicitarea unei opinii de către un practician cu privire la plan, deși creditoarea a solicitat acest lucru în mod expres, este nefondata. F. de principiul independentei judecătorului, reiese că atât aprecierea stării de fapt, cat și opțiunea privind modul de aplicare a legii în acest caz concret sunt și trebuie să rămână expresia convingerii intime a judecătorului, pe care acesta și-o formează fără niciun fel de influenta sau ingerința exterioara, pe baza situației de fapt asupra căreia se pronunța prin raportare la normele de drept incidente.
Mai mult, contrar celor afirmate de apelanta, aceasta nu a făcut nicio dovada a celor susținute, ci doar a prezentat o interpretare proprie a anumitor date și fapte reținute în plan vs sentința apelata. Or, ținând cont și de faptul că, potrivit Legii, față de o astfel de cerere - instanța nu este obligata să solicite o astfel de opinie, ci are doar aceasta posibilitate conferita de lege, iar – față de prevederile din plan - aceasta a apreciat că nu este necesara o a doua opinie, explicând și raționamentul care a stat la baza concluziei, reiese că aceasta critica a apelantei nu este fondată, sens în care se impune respingerea sa ca atare.
De asemenea, intimata creditoare solicită respingerea ca neîntemeiate a criticilor aduse apoi punctual Sentinței de către apelanta pentru motivele pe care înțelege să le expunem succint mai jos.
În opinia sa, întregul apel se reduce în fapt la o critica majora generata de faptul că creanța apelantei, că și altele din Tabel, a fost diminuata prin graficul de rambursare propus în plan.
În speța, prezentând în mod eronat sau chiar neadevărat o . premise/ stări de fapt, respectiv:
- susținerea neadevărata și nedovedita (pentru că B. și F. au garanții perfectate cu mult înaintea garanției apelantei, deci apelanta s-ar îndestula ulterior acestora) că ar fi beneficiara unei cauze de preferința care o plasează înaintea celorlalți creditori la distribuirea de sume;
- simularea realizata pe baza activelor estimate a fi distribuite în caz de faliment, prin comparație cu distribuirea prin planul de reorganizare, valori pe care apelanta le considera certe, deși ea însăși recunoaște că reprezintă doar estimări, dat fiind că acele creanțe indicate în plan urmează a fi recuperate, în cursul unor demersuri/procese evident de durata, risc și interval de timp pe care creditorii deținând majoritatea creanțelor din total pasiv și le-au asumat prin votul exprimat favorabil planului de reorganizare;
- o interpretare nesusținuta de dovezi a datelor financiare prezentate în plan;
apelanta critica în mod nefondat faptul că debitoarea a făcut o greșita aplicare a normelor privind tratamentul echitabil și corect, dat fiind că a înțeles să înlăture accesoriile debitului principal din creanțele admise, aspect care a generat inegalitatea între procente regăsită în plan, inegalitate pe care - în mod eronat - își fondează concluzia privind tratamentul inegal.
Apelanta motivează astfel că nu exista vreo prevedere legala care să susțină o astfel de abordare, însă în egală măsură nu exista nicio prevedere legala care să interzică o astfel de abordare, ci impune doar să se stabilească „același tratament pentru fiecare creanța în cadrul unei categorii”, lucru care a fost respectat, instanța de fond reținând acest aspect.
Mai mult, practica a arătat că, în majoritatea cazurilor, debitorii insolvenți înțeleg să își redreseze activitatea și să își îndestuleze creditorii în ce privește debitul principal. Aceasta modalitate de îndestulare a creditorilor este, în general, acceptata de către aceștia, pe când îndestularea unora dintre creditori inclusiv cu penalități în detrimentul altora care nu și-au recuperat nici măcar debitul principal ar reprezenta un tratament care nu ar fi nici echitabil nici corect.
În faza procesuală a apelului nu s-au mai administrat alte mijloace de probă.
Deliberând asupra cererii de apel prin prisma motivelor invocate de apelantă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul nu este fondat și în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC îl va respinge.
Curtea apreciază că în mod nefondat se susține de către apelantă că planul de reorganizare nu ar respecta cerința de la art. 101 alin. 1 lit. C din Legea 85/2006, în sensul că nu ar acorda categoriei defavorizate a creditorilor garantați un caracter corect și echitabil, întrucât aceștia primesc în caz de reorganizare o sumă mult mai mică decât ar fi primit în caz de faliment.
Se constată aici că în nici un caz prima instanță nu a constatat doar într-un mod formal că sunt îndeplinite cerințele de la acest text de lege, ci, din contră, astfel cum reiese din considerentele hotărârii atacate, a arătat pentru ce motive apreciază că planul oferă un tratament corect și echitabil, făcând referire nu doar în general la situația creditorilor garantați, ci și în mod special la cea a creditoarei M. E. SRL.
În acord cu opinia judecătorului sindic, Curtea constată, analizând Planul de reorganizare (și în special secțiunea 1.2.4 a acestuia), că în situația reorganizării apelanta primește 61,83% din valoarea creanței sale, pe când în caz de faliment primește doar 59,37%, reieșind așadar că îi este mai favorabilă reorganizarea.
Nu se pot reține aici susținerile apelantei potrivit cu care situația comparativă a fost făcută în mod nelegal, prin interpretarea distorsionată a indicatorilor financiari ai societății debitoare, prin neluarea în seamă a unora din activele societății, câtă vreme din analiza Planului de reorganizare se constată că, din contra, această comparație a avut în vedere valoarea activelor debitoarei (inclusiv cea de lichidare în caz de faliment), rezultatul net al celor trei ani ai perioadei de reorganizare, astfel cum reiese acesta din bugetele de venituri și cheltuieli, precum și programul de plăți.
Nu în ultimul rând, cât privește afirmația că sumele rezultate din valorificarea activelor societății pot acoperi în întregime creanțele garantate, aceasta nu poate reprezenta un motiv de nelegalitate a sentinței, în condițiile în care apelanta însăși, pentru a combate cele estimate prin plan, face referire tot la o estimare.
Tot aici se are în vedere, astfel cum s-a arătat de către intimata F. prin întâmpinare, că în caz de faliment apelanta s-ar îndestula abia ulterior acesteia și creditoarei B. T., care au garanții perfectate cu mult înaintea garanției apelantei.
Curtea apreciază ca nefondate și motivele de apel prin care se susține că planul nu respectă cerințele impuse de art. 95 alin. 5 lit. b și d din Legea 85/2006, față de faptul că din simpla lecturare a planului se constată că acesta face mențiunile prevăzute la lit. b și d susmenționate, iar acestea nu au caracter doar formal, ci sunt fundamentate pe indicatori economico-financiari.
Cât privește critica din apel referitoare la faptul că nu este îndeplinită cerința de la art. 101 alin. 2 lit. c din Legea 85, prin raportare la categoria defavorizată a creanțelor bugetare, care a respins planul, și la faptul că creanțele chirografare (care reprezintă o categorie de rang inferior) primește în caz de reorganizare mai mult decât în caz de faliment, se constată că aceasta nu poate conduce la admiterea apelului.
Se reține aici că apelanta invocă aici o vătămare care nu i s-a produs ei însăși, ci unei alte categorii de creanțe, respectiv cea a creditorilor bugetari, care însă nu au înțeles să atace hotărârea primei instanțe, ceea ce echivalează cu o achiesare tacită.
În sfârșit, Curtea urmează a respinge și criticile potrivit cu care în mod greșit prima instanță a apreciat că planul respectă principiul egalității de tratament între creanțele aceleiași categorii, cu referire la faptul că prin plan în categoria creanțelor garantate și a celor chirografare se prevăd procente diferite de distribuire către creditori.
Se are aici în vedere că, astfel cum s-a menționat la pct. 1.2.3.1 din Plan, acesta prevede o reducere a cuantumului creanțelor garantate și a celor chirografare prin înlăturarea penalităților de întârziere, majorărilor sau dobânzilor, urmând ca la creanța rezultată să se aplice o diminuare a cuantumului acesteia cu un procent de 15%, ceea ce a determinat, în funcție de situația concretă a fiecărui creditor, procente diferite de acoperire a creanțelor prin programul de plăți.
Apreciază Curtea, în raport de situația de fapt care a condus la existența unor procente diferite de distribuire între creditori, că aceasta nu numai că nu dovedește încălcarea principiului egalității de tratament între creanțele aceleiași categorii, ci chiar confirmă aplicarea acestui principiu, egalitatea constând în aceea că toți creditorii din aceeași categorie de creanță sunt îndestulați în aceeași proporție prin raportare la debitul principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de creditoarea . – J_, CUÎ_, cu sediul în Mogoșoaia, ., J. Ilfov și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat "P.-Mawas L. Fida": București, . A, ..14, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 9124/03.11.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ 13 având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata debitoare . - J_, CUI_, prin administrator special Niculica D., cu sediul în sector 3, București, .. 19, ., . T. I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei . - J_, CUI_, cu sediul în București, ..53, ., Sector 3 și intimații creditori ./2033/1991, CUI_, cu sediul social în sector 1, București, .. 14, ._; cu sediul pentru corespondență în ., ..4, cod poștal_, J. Ilfov și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat P.-Mawas L. Fida: București, . A, ., sector 1, cod poștal_, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, ., DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3, cu sediul în sector 3, București, .. 32, ., cu sediul în Sibiu, .. 77, J. Sibiu, F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITORILOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII, cu sediul în sector 1, București, .. 38, . SRL, cu sediul în sector 3, București, .. 12, .. 3, .>. P. SRL, cu sediul în C., ..84 A, J. C. și B. T. SA - SUCURSALA B. OBOR, cu sediul în sector 2, București, ..10, .>ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.05.2015.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: C.G.I.
13 ex./09.07.2015
Comunicat 11 ex../..10.07.2015
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: A.-E. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 669/2015. Curtea de... → |
|---|
