Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 15162/3/2014/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 738A
Ședința publică de la 07.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, și S. T. IPURL, lichidator al . împotriva sentinței civile nr._ din 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că apelanții, prin cererile de apel, au solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 14.11.2014, în dosarul nr._, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu dosarul nr._/3/2014 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul ., reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice a chemat în judecată pârâtul C. C., administratorul statutar al societății debitoare, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la 15.12.2014 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că în conformitate cu disp.art. 138 din legea 85/2006: judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2006.
însă prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea ei fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșire, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Mai mult, răspunderea persoanelor vizate de disp.art.138 din lege poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorului.
Altfel spus, dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
în consecință, răspunderea administratorului este una personală ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale care reies din disp. art.998-999 cod civil și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prev. de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolvență.
Se invocă de către reclamanta-creditoare săvârșirea de către pârât a faptei de a nu ține contabilitatea conform prevederilor legale, faptă prev. de art. 138 lit. d din lege.
Astfel, textul de lege reglementează strict și limitativ următoarele situații: a fost ținută o contabilitate fictivă au dispărut unele documente contabile sau nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea.
Evidența contabilă, așa cum este reglementată de Legea 82/1991, se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor raportări contabile, care sunt supuse unor sancțiuni distincte și care în nici un caz nu pot favoriza ajungerea societății în stare de insolvență.
împrejurarea că debitoarea, prin reprezentantul ei, nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
De altfel, pentru nedepunerea actelor prevăzute de art. 28, legea 85/2006 stabilește sancționarea administratorului în condițiile art. 147 și nu în condițiile art. 138, deci, fapta nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență.
în ceea ce privește obligația administratorilor de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, faptul că pârâtul C. C. nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă automat la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art. 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 Cod Civil.
în cauză reclamanta-creditoarea nu probează în nici un fel că pârâtul C. C. a săvârșit fapte de natura celor enumerate în textul de lege, fapte care ar fi cauzat starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel atât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, cât și S. T. IPURL, lichidatorul desemnat în procedura insolvenței debitorului ., solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
În motivarea apelului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice s-a arătat, în esență, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, tribunalul apreciind în mod greșit că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului.
Debitoarea nu a depus la dosarul cauzei sau la organele fiscale actele contabile prevăzute de art.28 din legea insolvenței deși aceasta și administratorul statutar au fost notificați în sensul respectiv. Nedepunerea documentelor contabile instituie o premisă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății debitoare în încetare de plăți.
Administratorii societății debitoare răspund și pentru culpa cea mai simplă, în condițiile în care mandatul lor este oneros, culpa prezumându-se. Aceasta, în contextul în care natura juridică a răspunderii în discuție este atât contractuală cât și delictuală.
Legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu mai este determinată și de managementul defectuos și constă în dezinteresul manifestat de administratorii statutari în privința îndeplinirii obligațiilor legale pentru funcționarea societății, în deosebi acelea privind plata impozitelor.
Pe de altă parte, în motivarea apelului formulat de apelanta S. T. IPURL s-a arătat că promovarea căii de atac respective s-a întemeiat pe dispozițiile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, la cererea creditorului, conform adresei acestuia, nr.BJC4/14.01.2015/_. În cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.c) din legea menționată, în sensul că pârâtul nu s-a conformat obligației legale de a nu dispune continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea comercială debitoare la încetare de plăți.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârât cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtului.
Apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice nu a fost în măsură să susțină și să probeze în mod concludent săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006. Astfel, simpla nedepunere a documentelor contabile la organul fiscal sau la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, în lipsa unor probe concludente sub acest aspect. Probarea săvârșirii faptei ilicite se constituie doar în una dintre condițiile legale pentru atragerea răspunderii, impunându-se însă îndeplinirea în aceeași măsură și a celorlalte condiții menționate, similare răspunderii civile delictuale.
Răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului nu este de natură contractuală, ci delictuală, astfel că nu îi sunt proprii prevederile care reglementează contractul de mandat și, prin urmare, nu se poate prezuma culpa. Aceasta în condițiile în care în general Legea nr.85/2006 nu prevede nicio prezumție în materia atragerii răspunderii.
De asemenea, mandatul tacit și dezinteresul manifestat pentru funcționarea normală și în condiții legale a societății debitoare nu se regăsesc între faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea insolvenței și nici nu sunt în măsură să justifice îndeplinirea condiției privind legătura de cauzalitate.
În ceea ce privește apelul formulat de S. T. IPURL, acesta din urmă are calitate procesuală activă în promovarea căii de atac, în raport cu prevederile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 și a formulat apelul în termen legal. Motivele de apel invocate privesc, însă, în mod eronat, astfel cum s-a susținut pentru prima dată în apel, săvârșirea de către pârât a unei alte fapte, prevăzută de art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006, decât aceea pentru care reclamanta a sesizat prima instanță pentru atragerea răspunderii pârâtului (prevăzută de art.138 alin.1 lit.d), ceea ce este inadmisibil și, în concret, nu este de natură să reflecte o critică obiectivă îndreptată împotriva sentinței atacate, astfel că motivele de apel trebuie apreciate ca fiind nefondate.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ambele apeluri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, și de apelanta S. T. IPURL cu sediul în București, .-49, corp A, ., lichidator al ., împotriva sentinței civile nr._ din 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. C. cu domiciliul în Cipru, Christou Paleshi, Augurov 5510.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. A. I. P.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A
Tehnored.F.L.
20.05.2015
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: A. E. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 88/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
