Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 41724/3/2012/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/R/2015
Ședința publică din data de 26.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: M. M.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 9677 din 14.11.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecata în lipsă, proba cu înscrisuri, fără a indica înscrisurile pe care înțelege să le administreze în calea de atac ce face obiectul prezentei analize, astfel încât Curtea nu se poate pronunța asupra utilității probei.
Curtea constată cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.9677 din 14.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 în contradictoriu cu pârâtul V. M. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin sentința civila nr.1576/15.02.2013 s-a dispus închiderea procedurii insolventei debitoarei . in dosarul cu nr._ 12.
Cererea introductivă ce face obiectul dosarului de față a fost formulată ulterior închiderii procedurii, respectiv la 28.01.2014.
Având a se pronunta cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii, instanța reține că legea nr 85/2006 privind procedura insolvenței nu cuprinde un text care sa conțină obligativitatea exercitării acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere sau de supraveghere până la data închiderii procedurii, dar, din interpretarea sistematica și logica a dispozițiilor art.138 și următoarele din acest act normativ, rezultă că cererea menționată nu poate fi formulată independent de perioada derulării procedurii de insolvență.
Astfel, prin art.140 din lege se arată că sumele depuse potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
S-a concluzionat de către judecătorul sindic că după închiderea procedurii nu mai poate fi vorba despre averea debitorului, ci doar despre patrimoniul acestuia, astfel că, acțiunea în răspundere poate fi formulata numai în timpul derulării procedurii de insolvență a societății, iar nu și după închiderea ei sau independent de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recursDirecția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 prin care a solicitat casarea sentinței, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se susține de către recurentă că închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură, iar nu cu privire la acțiunea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006.
Recurenta arată că a formulat cererea introductivă pentru protejarea intereselor creditorilor societății și motivat de faptul că Președintele Comitetului, ignorând hotărârea Adunării creditorilor, nu a depus în timp util cererea menționată.
Sunt citate dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006 și se evidențiază că acțiunea își poate realiza scopul și după închiderea procedurii conform art.142 din lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și urm. din codul de procedură civilă, Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de prevederile art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea consideră că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Constată Curtea din cenzurarea lucrărilor dosarului de insolvență că, pe parcursul procedurii, judecătorul sindic nu a fost sesizat cu o cerere privind angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, împrejurare reținută în mod temeinic de către judecătorul fondului.
Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 cu o asemenea cerere ulterior închiderii procedurii de insolvență, respectiv la data de 27.01.2014.
În opinia Curții, deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, rezultă că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.
Curtea reține că, în raport de dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3, art. 140, art. 142 din Legea insolvenței, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silită a hotărârii pronunțate în temeiul art. 138 din lege.
De la momentul închiderii procedurii, judecătorul sindic a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, așa încât nu mai poate dispune asupra unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile nu mai au dreptul de a sesiza judecătorul sindic cu soluționarea vreunei cereri specifice procedurii de insolvență, după închiderea procedurii.
De asemenea, se are în vedere, în acest sens, și că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare trebuie să fie supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136, prin închiderea procedurii administratorul judiciar / lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
La fel, art. 141 prevede posibilitatea ca odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006, conform cărora sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului, Curtea arată că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței, pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Nici dispozițiile art. 138 alin. 5 din lege nu vin în contradicție cu această interpretare, deoarece aceste dispoziții reglementează doar judecarea separată a cererii introduse în temeiul alin. 1, dar nu oferă posibilitatea formulării unei asemenea cereri oricând, după închiderea procedurii.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a textului legal ce reglementează termenul de prescripție relevant, Curtea arată că împrejurarea potrivit căreia, conform art. 139 din Legea insolvenței, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii, nu reprezintă un argument legal care să conducă la concluzia că această cerere poate fi formulată și după închiderea procedurii.
În cadrul termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea insolvenței această cerere poate fi formulată oricând, însă condiția care trebuie îndeplinită este aceea ca procedura să nu se fi închis.
Tot astfel, potrivit art. 142 alin. 2, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, reiese că după închiderea procedurii se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, nu și formularea cererii.
Pentru toate aceste motive Curtea, reținând că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce se impune a fi menținută, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 9677 din 14.11.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. G. M. M. A. A.
GREFIER,
S. I. S.
Red. AMG/2ex./3 aprilie 2015
Jud. Fond Z. M.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
