Contestaţie. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 19524/3/2013/a2
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.120 A
Ședința publică de 30 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
GREFIER G. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.9461 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București-secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. B. I. S.R.L. prin administrator judiciar CRIS CONSULT S.P.R.L. și administratorul special P. B. al S.C. B. I. S.R.L.
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 23 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 30 ianuarie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberand, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr 9461/12.11.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VII a, in dosarul nr_, s-a admis în parte contestația la tabelul definitiv consolidat al debitoarei ., formulată de creditoarea-contestatoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în sensul menținerii creanței Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în tabelul obligațiilor debitoarei . cu suma de 3.628.423 lei, cu titlul de creanță bugetară neafectată de modalități, urmând a se elimina mențiunea de înscriere provizorie si s-a respins contestația în ceea ce privește înscrierea creanței de 734.004 lei cu titlul de creanță garantată.
În considerente, s-a retinut ca, la data de 28.06.2013, D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 734.004 lei cu ordinea de preferință stabilită de dispozițiile art. 121 pct.2 din Legea 85/2006 si suma de 2.301.397 lei cu ordinea de preferință prevăzută de art.123 pct. 4 din Legea 85/2006.
În tabelul preliminar al obligațiilor debitorului, creditoarea a fost înscrisă cu suma totală solicitată respectiv 3.035.301 lei cu ordinea de preferință prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006, respectiv cu rangul de creanță bugetară.
În ceea ce privește înserarea mențiunii cu privire la înscrierea provizorie, s-a constatat că au astfel de rang numai creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii, conform art. 64 alin 4 din Legea 85/2006, sau creanțele cu privire la care judecătorul sindic a dispus înscrierea provizorie până la soluționarea contestației, conform art.73 alin.3 din Legea 85/2006.
Administratorul judiciar nu poate înscrie provizoriu niciun alt fel de creanță în tabelul obligațiilor debitoarei, acesta având obligația, conform art. 67 din Legea 85/2006, să procedeze la stabilirea valorii exacte a creanței și să o înscrie și prin raportare la solicitarea formulată de creditori, neputându-se depăși limitele impuse de principiul disponibilității părții.
Astfel, chiar dacă potrivit evidențelor contabile suma datorată ar putea fi mai mare, acest lucru nu conferă un caracter provizoriu al înscrierii creanței în sensul Legii 85/2006, motiv pentru ca sa admis contestatia sub acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea înscrierii creanței in cuantum de 734.004 lei cu titlu de creanța garantată și rangul prevăzut de art. 121 pct. 2 din Legea 85/2006, s-a avut in vedere că, în susținerea acestei solicitări, a fost depus procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiat la 14.12.2012 pentru garantarea obligațiilor fiscale în cuantumul mai sus menționat, garanție pentru care nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de art.2.413 Noul cod civil raportat la art. 2.949 Noul Cod civil, respectiv înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În această arhivă a fost anterior înscris un proces verbal de sechestru asigurator nr.BD568/5.05.2010 pentru creanțe anterioare și care au fost stinse, așa cum rezultă din adresa ANAF nr._/7.12.2010, procesul verbal respectiv nefiind invocat de altfel de către creditoare.
Potrivit art.151 alin 8 din Codul de procedură fiscală, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul dobândește un drept de gaj care îi conferă acestuia, în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj potrivit dreptului comun.
La data adoptării Codului de procedură fiscală, gajul era reglementat de vechiul Cod civil, iar publicitatea se realiza conform art. 29 titlul VI din Legea nr. 99/1999.
Potrivit art. 2.482 din Noul Cod civil, publicitatea gajului de realizează prin luarea în posesie a bunurilor, ceea ce nu este cazul speță dat fiind specificul instituirii măsurii conform Codului de procedură fiscală sau prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Conform art. 2.494 dispozițiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea și stingerea ipotecii mobiliare se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art.2409 din Noul Cod Civil în vigoare la data emiterii procesului verbal de sechestru nr._/14.12.2012 invocat în cauză, ipoteca reală mobiliară este perfectă când produce efecte potrivit dispozițiilor art.2387 Cod Civil, iar formalitățile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost îndeplinite, publicitate care se realizează prin înscrierea acestora în arhivă dacă prin lege nu se prevede altfel.
Un astfel de drept de garanție este opozabil celorlalți creditori numai în măsura în care este perfectă, respectiv atunci când formalitățile pentru publicitate au fost îndeplinite.
Procedura insolvenței reglementată de Legea 85/2006 este o procedură colectivă de executare silită, astfel încât pentru a putea fi opozabilă celorlalți creditori si a se bucura de rangul prevăzut de art.3 pct.9 din Legea 85/2006 care să îi dea dreptul creditorului de a îndestula cu prioritate din sumele rezultate în urma valorificării bunurilor afectate de dreptul real respectiv, o garanție reală trebuie să îndeplinească condițiile de publicitate prevăzute de lege.
În condițiile în care o astfel de publicitate nu a fost efectuată, instanța a apreciat ca nu se poate reține opozabilitatea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile față de ceilalți creditori cu care D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI vine în concurs.
Impotriva acestei sentinte, la data de 06.03.2014, a formulat apel de catre creditoarea-contestatoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, prin care solicita admiterea căii de atac, modificarea în parte a Sentinței civile nr. 9461/12.11.2013 în sensul admiterii în tot a contestației formulate de instituție împotriva tabelului preliminar și, pe cale de consecință, să se constate netemeinicia și nelegalitatea măsurii administratorului judiciar de înscriere a instituției cu întreaga sumă solicitată în categoria creditorilor bugetari.
In motivare, se arata ca, prin încheierea pronunțată la data de 04.06.2013, Tribunalul București - Secția a Vll-a Civilă a admis cererea debitoarei și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență desemnând în calitate de administrator judiciar practicianul Gris Consult S.P.R.L.
Prin cererea nr._/BJI/27.06.2013, instituția a solicitat înscrierea la masa credală cu suma totală de 3.035.301 lei din care 734.004 lei în categoria creditorilor garantați și 2.301.297 lei în categoria creditorilor bugetari.
În Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/09.08.2013 a fost publicat tabelul preliminar, tabel în care creanța instituției a fost înscrisă în totalitate în categoria creditorilor bugetari, menționându-se provizoriu până la clarificarea fișei fiscale.
Prin Sentința civilă nr. 9461/12.11.2013, instanța a admis în parte contestația. Se apreciaza că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Se sustine ca nu pot fi reținute considerentele instanței de fond potrivit cărora dreptul de garanție este opozabil celorlalți creditori numai în măsura în care este perfect, respectiv atunci când formalitățile pentru publicitate au fost îndeplinite.
În speță, societatea debitoare nu a achitat obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, astfel că, prin procesul-verbal de sechestru bunuri mobile nr._/14.12.2012, instituția a instituit sechestru asupra unor bunuri mobile aflate în proprietatea debitoarei pentru obligații în cuantum de 734.004 lei.
Se invoca dispozițiile art. 151 alin. 8 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si art. 3 pct. 9 din Legea insolvenței.
In raport cu aceste prevederi, instituția deține o creanță garantată în cuantum de 734.004 lei, iar judecătorul sindic a reținut în mod eronat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, legea generală în materie.
În ceea ce privește creanțele fiscale, există dispoziții speciale, respectiv Codul de procedură fiscală, astfel că, în speță, sunt aplicabile prevederile OG nr. 92/2003. Or, specialia generalibus derogant, astfel că nu pot fi reținute susținerile instanței privind aplicabilitatea prevederilor Codului civil. Dispozițiile Codului de procedură fiscală stabilesc în mod imperativ că, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, fără a condiționa existența acestui drept de efectuarea publicității instituirii sechestrului.
În plus, Legea insolvenței nu condiționează calitatea de creditor garantat de efectuarea publicității garanției, ci se limitează la a menționa că sunt garantate creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului.
Or, instituția beneficiază de o astfel de garanție, având instituit sechestru asupra bunurilor mobile din patrimoniul debitoarei.
În drept, se invoca dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale Noului Cod de procedură civilă.
Prezentul apel este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 229 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se solicita, in temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 03.09.2014, debitoarea prin administrator judiciar, CRIS CONSULT SPRL, a depus Întâmpinare,prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.
In sustinere, se arata ca, in urma depunerii declarației de creanța de către Direcția G. a Finanțelor Publice si a analizei acesteia de către administrator, in baza documentelor financiar contabile ale debitoarei, a admis in integralitate suma solicitata si a inscris creditorul sub rangul prevăzut de art. 123 alin. 4 - creanțe bugetare.
Direcția G. a Finanțelor Publice București a solicitat înscrierea la masa credala cu suma de 734.004 lei cu ordinea de preferința stabilita de dispozițiile art. 121 pct. 2 din Legea 85/2006 conform procesului verbal de sechestru bunuri mobile nr._/13.11.2009. Ulterior, prin contestație, creditorul bugetar isi rectifica greșeala privitor la actul invocat ca proba, instanța de fond reținând susținerile creditorului bugetar.
Așa cum insasi creditoarea citează textul de lege invocat (art. 151 alin. 8 Cod Procedura Fiscala), sechestrul înființat asupra bunurilor mobile conferă creditorului bugetar aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
Așadar, la data intocmirii procesului verbal de sechestru, respectiv 14.12.2012, normele de drept comun erau stabilite de Noul Cod Civil, intrat in vigoare la data de 01.09.2011.
Conform prevederilor art. 2482, alin. 1 din Noul Cod Civil, publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă. In cazul de fata, nu a existat deposedarea debitorului si nici inscrierea gajului in arhiva electronica. Procesul verbal de sechestru nr._/14.12.2012 nu a fost inscris in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, conform extrasului de arhiva.
Instanța de fond a reținut corect, coroborând alin 1 si 2 ale art. 2409 din Noul Cod Civil.Mai mult, art. 2.423 NCC precizează ca dreptul real de gaj va fi opozabil unui creditor ipotecar doar in măsura in care gajul a fost inscris in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare.
Așa cum de altfel si Arhiva Electronica precizează in secțiunea "Preferința Fiscului in materia AEGRM" (http://www.aegrni.ro/preferinta-fiscului-materia-aegrm), simpla instituire a sechestrului nu este insa suficienta, de vreme ce sarcina astfel creata rămâne oculta. Terții nu au cunoștința de existenta ei si, prin urmare, nu le poate fi opozabila. Prin urmare, pentru a beneficia de drepturile conferite de art.121 din Legea nr. 85/2006, gajul fiscal (instituit prin procesul-verbal de sechestru) trebuie făcut public prin menționarea sa in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare.
In concluzie, in lipsa înscrierii titlului executoriu_ din 14.12.2012 in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, creditorul bugetar nu deține împotriva debitoarei decât un drept de gaj general al creditorilor așa cum denumește Noul Cod Civil garanția comună a creditorilor, respectiv dreptul creditorului de a-si executa creanța sa neonorata asupra oricărui bun al debitorului. Acest creditor se numește chirografar -in cazul de fata potrivit legii 85/2006 -bugetar-, întrucât nu are garantata creanța sa printr-o garanție reala, adică nu deține o garanție perfecta asupra unui bun anume.
În drept, se invoca art. 151 alin. 8 Cod Procedura Fiscala, art. 2409, art. 2423, art. 2482, art. 2494 din Noul Cod Civil, art. 121 din Legea 85/2006.
In temeiul art. 223 alin 3 NCPC, se solicita judecata cauzei si in lipsa.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Prin prezenta cale de atac, apelanta critica, in esenta, faptul ca institutia nu a fost inscrisa in categoria creditorilor garantati pentru suma de 734.004 lei, avand in vedere aplicarea sechestrului asupra unor bunuri mobile apartinand debitoarei ., prin procesul verbal nr._/14.12.2012 intocmit in dosarul de executare nr_/2012.
Astfel, se sustine ca nu sunt aplicabile dispozitiile Codului civil referitoare la formalitatile de publicitate a garantiei reale mobiliare, ca lege generala, ci cele ale OG nr 92/2003 (Codul de Procedura Civila) si ale Legii nr. 85/2006, prevederi care nu conditioneaza calitatea de creditor garantat de efectuarea publicitatii garantiei.
Curtea nu poate primi aceasta critica.
Textele legale avute in vedere de apelanta sunt art. 151 alin 8 din OG nr. 92/2003 si art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006.
Art. 151 alin 8 din OG nr. 92/2003 statueaza ca, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, iar art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 prevede că creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.
Niciunul din aceste acte normative nu are rolul de a stabili in ce conditii poate produce efecte constituirea unei garantii reale mobiliare cu privire la terti.
Cu alte cuvinte, nu aceste dispozitii au menirea de a determina daca un creditor fiscal trebuie sa indeplineasca anumite formalitati pentru a face opozabil dreptul sau de gaj (garantia) mobiliar celorlalti creditori, ci cele care reglementeaza efectele garantiei reale asupra bunurilor mobile, respectiv art 2482 Cod Civil 2009. Este adevarat ca acest ultim act normativ reprezinta norma generala in aceasta materia, insa, pentru ca o exceptie de la regula sa fie aplicata, este necesar ca aceasta sa fie expres indicata fie in legea generala, fie in cea speciala. Asadar, daca legiuitorul dorea ca un creditor fiscal sa fie scutit de formalitatea publicitatii dreptului sau de gaj, trebuia ca aceasta exceptie sa fie inscrisa fie in Codul Civil, fie in legislatia speciala (OG nr 92/2003, Legea nr. 85/2006), aceasta pentru ca o exceptie trebuie sa fie expresa (iar nu dedusa, implicita), fiind de stricta interpretare.
Or, nici in Codul de Procedura Fiscala, nici in legea insolventei nu se regaseste o astfel de exceptare.
Mai mult, art 230 din OG nr 92/2003 prevede ca Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat prin unitatile sale teritoriale sa inscrie in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare creantele din titlurile executorii. Din interpretarea acestei norme, rezulta ca directiile finantelor publice nu sunt scutite de indatorirea de a inscrie in AEGRM creantele deținute. In aceste conditii, cu atat mai mult, un proces verbal de sechestru bunuri mobile trebuie sa indeplineasca formalitatea de publicitate a inscrierii in AEGRM, pentru a putea produce efecte fata de tertii creditori, atat timp cat procesul verbal de sechestru este si el un titlu executoriu in baza caruia se poate proceda la vanzarea bunurilor plasate sub sechestru.
Avand in vedere ca apelanta nu a complinit aceasta formalitate a publicitatii, in mod corect, tribunalul a apreciat ca sechestrul nu este opozabil celorlalti creditori, iar apelanta nu poate fi considerata creditor garantat.
Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin.1 C.pr.civ. 2010, va respinge apelul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, . Gerota nr. 13, Sector 2, împotriva sentinței civile nr.9461 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București-secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. B. I. S.R.L. - in reorganizare, înregistrata la ORC sub nr.J/_, CUI_, cu sediul in București, . A, sector 2, prin administrator judiciar CRIS CONSULT S.P.R.L., cu sediul in Bucuresti, ., ., sector 3 și prin administrator special P. B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. Z. D. V.
Grefier,
G. M.
Red.Jud. ALZ/19.02.2015
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: I. M. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
