Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 40501/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 385/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 879/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. A.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 9579/12.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra apelului:
Prin sentința civilă nr._/ 20.12.2013 pronunțata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII a civila, în baza art. 27 alin.1 raportat la art. 107 al.1 lit. A pct. a din L. 85/2006 s-a deschis procedura simplificată a falimentului.
La data de 14 martie 2014 creditorul Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației sector 1 a Finanțelor Publice a formulat cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului D. A. C. întemeiată pe art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, ce a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.9579/12.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. A. C., de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administrator al debitoarei.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Instanța constată că cererea creditorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către pârâtă și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtei de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea ei, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtei nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
În concluzie, în speță nu ne aflăm în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, solicitând modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
In motivare, apelanta a aratat ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentanții societatii debitoare aveau obligația legala sa nu dispună continuarea unei activitati care ducea in mod vădit la încetarea de plați, societatea inregistrand datorii cu mult inainte de data deschiderii procedurii.
In vederea realizarii acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 in care se arata ca "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa" si "va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi si debitorul in cazul caruia apariția stării de insolventa este iminenta".
Rezulta ca administratorii unei societati comerciale sunt obligați sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai in situatia apariției stării de încetare de plați, ci chiar in situatia in care aceasta stare este iminenta. In acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
In aceasta situatie, formularea unei cereri intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru incalcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat" or, conform dispozițiilor art. 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comerțului. Prin urmare, acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, raspunzand nu numai pentru doi, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atat . si . unei acțiuni, ori neluarea unei masuri atunci cand acea acțiune sau acea masura trebuie sa fie "întreprinsa de o anumita persoana).
Conform art. 73 alin (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările si completările ulterioare, "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existenta registrelor cerute de lege și corecta lor ținere", aceasta fiind o obligație esențiala a mandatarului ce rezulta din contractul incheiat cu persoana juridica. Din coroborarea dispozițiilor legale menționate anterior cu cele ale art. 10 alin. 1 din Legea nr 82/1991 rezulta implicit ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului societatii comerciale, iar in aceste condiții, lipsa actelor cerute de lege constituie o premisa pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societatii.
In susținere invoca si dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit carora orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Se creeaza astfel si legătură de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale si a dispus continuarea unei activitati ce ducea in mod vădit societatea la incetare de plați) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, asa cum rezulta din tabelul obligațiilor societatii debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala si in conditii de legalitate a societatii. O societate comerciala nu poate funcționa viabil in conditiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa.
În drept, dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr.31/1990, cu modificările si completările ulterioare, Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefundat. Se invoca in considerente ca nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale si ca starea de insolventa a debitoarei nu a fost provocata de continuarea activitatii societatii in interes propriu, ci se datoreaza unor datorii mari pe termen scurt, asa cum a aratat si lichidatorul judiciar.
In apel nu au fost administrate probe .
Analizand sentinta apelată, in raport de criticile invocate, conform art. 476 alin.1 Cod de procedura civila, Curtea constata ca instanta de fond a analizat corect materialul probator administrat in cauza si a aplicat judicios prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, apelul fiind nefondat.
Curtea retine ca pentru angajarea raspunderii prevazute de art. 138 din legea nr.85/2006 trebuie indeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1357 cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovatia). Caracterul special al raspunderii reglementate de legea privind procedura insolventei decurge din aceea ca faptele considerate nelegitime si prevazute in mod expres de lege au fost savarsite de persoane care au exercitat atributii de administrare sau conducere a societatii, precum si de orice alte persoane si au constituit un element cauzator sau contributiv al starii de insolventa.
Dispozitiile legale referitoare la mandat se aplica, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 numai obligatiilor si raspunderii administratorilor fata de societate, in cauza neexistand premisa pentru angajarea raspunderii contractuale in conditiile in care intre creditori si persoanele care au facut parte din conducerea debitoarei nu s-au desfasurat raporturi contractuale.
Fapta prevazuta de art. 138 alin.1 lit. c) presupune continuarea in mod constient, deci cu intentie, a unor activitati comerciale prejudiciabile pentru societate, in vederea obtinerii unor beneficii personale. In cauza, apelanta nu a facut dovada savarsirii acestei fapte de catre intimata parata, ceea ce face inutila analiza celorlalte elemente ale raspunderii civile.
Curtea constata nefondata critica invocata de apelantă in sensul ca prima instanta nu a avut in vedere ca intimata parata nu a solicitat deschiderea procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, retinand ca omisiunea indeplinirii cerintei prevazute de art. 27 din legea nr. 85/2006 nu se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 138 alin.1 lit. c).
Pentru considerentele expuse, Curtea, conform articolului 480 alineat 1 Cod Procedura Civila va respinge ca nefondat apelul declarat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 cu sediul în București, Sperantei, nr. 40, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 9579/12.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. A. C. domiciliată în București, ., nr. 4, ., sector 5, ca nefondat
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR M. H. D. A.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
4 ex.
14.07.2015
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: F. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
