Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 94/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 22021/3/2013/a2
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2550/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.7406/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă, reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat obligarea paratului C. V., administratorul debitorului ., la suportarea pasivului societatii debitoare.
În motivare, în fapt, a arătat ca debitoarea nu a depus la dosar actele prevazute de dispozitiile art. 28 din legea insolventei.
Nedepunerea actelor contabile instituie o prezumtie relativa a netinerii contabilitatii in conformitate cu legea.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 138 alin 1 lit d) din Legea nr. 85/2006.
Paratul nu a formulat intampinare.
Prin sentința civilă nr.7406/19.09.2014 Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE apreciind că instanta de fond a procedat la soluționarea cererii formulata de castra cu interpretarea greșita a legii.
Astfel, in motivarea hotararii, instanta de fond a considerat ca nu s-a stabilit legătura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii si ajungerea debitoarei in stare de insolvență, si in considerarea acestui aspect, cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 fost respinsa.
Prin cererea formulata de către apelantă s-a solicitat instantei sa procedeze la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății, respectiv a administratorului debitoarei pentru pasivul social ramas neacoperit ca urmare a declansarii procedurii falimentului.
De asemenea din actele cauzei rezulta ca mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost varsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum si a dobânzilor si penalizărilor de intarziere aferente, constituind cu siguranță unul din motive pentru care debitoarea a ajuns in incetare de plați.
Astfel, "responsabilitatea pentru manifestarea acestor incalcari ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorilor si asociaților, fata de prevederile art. 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006 privind procedura insolvenței."
A aratat ca au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv a aratat ca exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătură de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, față de dispozițiile articolului 480 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că neținerea contabilității în conformitate cu legea nu este suficientă ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
Recurenta nu a dovedit că pârâtul, prin fapta sa astfel cum este precizată de reclamantă a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Sarcina probei incumbă celui ce face o afirmație în fața judecății, iar invocarea dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina pârâților, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de probe în acest sens.
Creditoarea nu a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale, condiții ce nu se prezumă, astfel încât Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, Speranței, nr.40, sector 2, împotriva sentinței civile nr.7406/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. V. domiciliat în București, .. 23, ., . sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.4/10.02.2015
……………………..
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: P. M.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 838/2015. Curtea de... → |
|---|
