Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 40931/3/2013/a1
Dosar nr._/3/2014 (Număr în format vechi 2972/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
Decizia civilă nr.108
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. C.
Judecător: C. M. N.
Grefier: I. L. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva Încheierii de ședință pronunțată la data de 04.11.2014 de Tribunalul București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2014 în contradictoriu cu intimatul - chemat în garanție STATUL R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata - reclamantă SCHWARTZ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - chemat în garanție prin consilier juridic Ș. M. E. cu delegație depusă la fila 58 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimatul - chemat în garanție a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, iar intimata - reclamantă a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe apel.
Intimatul - chemat în garanție, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele :
1). Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 04.11.2014 de Tribunalul București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2014 s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu chematul în garanție STATUL ROMÂNA prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„Instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, întemeiate pe dispozițiile art.324 din OUG nr.88/1997, iar în subsidiar pe dispozițiile art.1336 – art.1337 Codul civil, având ca obiect obligarea pârâtei AAAS la plata sumei de 1.193.400 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a ieșirii din patrimoniul societății Trustul Imobiliar – Studii și Proiecte SA a terenului în suprafață de 2652,20 mp, situat în București, ., sector 2.
La data de 24.12.2014, în condițiile art.73 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor pretinse de reclamanți.
Cererea de chemare în garanție a fost fundamentată pe dispozițiile art.9 și art.324 alin.6 din OUG nr.88/1997.
Tribunalul apreciază cererea de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă în principiu, în condițiile în care pârâta nu ar fi îndreptățită, în temeiul dispozițiilor legale menționate, să obțină despăgubiri de la Statul Român, în ipoteza în care ar cădea în pretenții într-o acțiune de natura celei de față.
Se va avea în vedere în acest sens faptul că, potrivit art.324 alin.1 și 2 din OUG nr.88/1997, instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Obligația de garanție stabilită în sarcina statului, prin dispozițiile art.324 alin.6, devine incidentă în cazul în care instituția publică nu își îndeplinește obligația de plată a despăgubirilor către persoana îndreptățită și este instituită exclusiv în favoarea acesteia din urmă și nicidecum în favoarea instituției publice.
Această interpretare este susținută inclusiv de art.51 pct.22 din Norma metodologică de aplicare a OUG nr.88/1997 din 10.06.1999, potrivit căruia persoanele îndreptățite să primească despăgubiri potrivit art. 324 din ordonanța de urgență, care nu au fost despăgubite, în tot sau în parte, de către instituțiile publice implicate, se vor adresa cu o cerere, însoțită de acte doveditoare, Ministerului Finanțelor, prin intermediul direcției desemnate în acest scop prin ordin al ministrului finanțelor, emis în termen de 30 de zile de la . prezentelor norme metodologice.
Pe de altă parte, art.9 alin.1 reglementează destinația veniturilor încasate de instituțiile publice implicate, din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende și nicidecum sursa despăgubirilor la plata cărora instituția publică ar putea fi obligată în condițiile art.324 alin.2.
În aceste condiții, întrucât nu există nicio legătură de subordonare și dependență între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, în sensul că, în nicio ipoteză, pârâta nu ar putea obține despăgubiri de la stat, ca urmare a căderii în pretenții în litigiul de față, obligația de garanție funcționând exclusiv în raport cu persoanele îndreptățite la despăgubiri, în baza art.74 alin.2 rap. la art.64 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de chemare în garanție”.
2). Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea apelului, anularea Încheierii de ședință pronunțată la data de 04.11.2014 și trimiterea dosarului în vederea continuării judecății în fond a cauzei.
În motivare s-a arătat că prin cererea de chemare in judecata formulata de . si Proiecte SA si Asociația Conducerii si Salariaților, reclamantele au solicitat obligarea AAAS la plata sumei de 4.136 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc pentru prejudiciul cauzat ca urmare a ieșirii din patrimoniul societatii a terenului in suprafața de 2.652,20 mp, situat in București, sectorul 2, ..
S-a menționat că pârâta AAAS, odata cu depunerea intampinarii, a formulat, potrivit art.72 și urm. NCPC, cerere de chemare in judecata impotriva STATULUI R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a precizat că prin Încheierea din data de 04.11.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2014 a fost respinsa ca inadmisibila cererea de chemare in garanție formulata de AAAS.
S-a învederat că instanta de fond a interpretat in mod nelegal dispozițiile art.324 din OUG nr.88/1997 modificata, raportat la art.72 al.1 NCPC, considerând ca nu exista nicio legătură de subordonare si dependenta intre acțiunea principala si cererea de chemare in garanție.
S-a susținut că textul de lege susmenționat nu poate fi interpretat in sensul ca AAAS nu poate chema in judecata Statul R., care potrivit dispozițiilor art.223 din Legea nr.287/2009/R privind Codul civil, pct.81 al art.3 al.1 din HG nr.34/2009/R si art.12 al.5 al Legii nr.213/1998, privind bunurile proprietate publica, este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a indicat că Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice este garantul AAAS in cazul in care AAAS ar fi obligata la plata despăgubirilor fata de reclamantele din prezenta cauza.
S-a arătat că, potrivit dispozițiilor al.6 al art.324 din OUG nr.88/1997, "Statul garanteaza îndeplinirea de către institutiile publice implicate a obligațiilor prevăzute in prezentul articol".
S-a menționat că din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că Statul R., care este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, garanteaza indeplinirea obligațiilor prevăzute in art.324 din OUG nr.88/1998 modificata.
Se poate observa ca legiuitorul, prin introducerea alin.6 la art.324, a prevăzut o garanție speciala in sarcina Statului R. (reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice), pentru repararea prejudiciilor cauzate societatilor comerciale privatizate sau in curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
S-a indicat că aceasta dispoziție legala a fost prevăzută de legiuitor pentru a preintampina imposibilitatea repararii acestor prejudicii, Statul R. fiind garantul acestor reparații impotriva efectelor create de regimul comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
S-a mai învederat că în mod netemeinic si nelegal nu a retinut instanta de fond dispozițiile art.9 din OUG nr.88/1997 modificata, potrivit carora toate sumele incasate de AAAS din dividende, contractele de privatizare etc. se varsa la bugetul statului, motiv pentru care cererea de chemare in garanție este admisibila.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 și urm., art.480 NCPC, art.72 și urm. NCPC, art.324 din OUG nr.88/1997
În baza art.223 al.3 coroborat cu art.411 al.1 pct.2 NCPC s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
La cererea de apel au fost ataște înscrisuri (f.6 – 8).
3). La data de 26.01.2015, prin Serviciul Registratură, intimata – chemată în garanție STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.32/4 al.6 din OUG nr.88/1997, "Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol".
S-a menționat că aceste dispoziții legale nu instituie în favoarea autorităților publice implicate în procesul de privatizare un drept de regres împotriva statului având ca obiect sumele la plata cărora sunt obligate cu titlu de despăgubiri față de societățile comerciale.
S-a precizat că, dacă potrivit art.32/4 al.1 din OUG nr.88/1997, legiuitorul a înțeles să limiteze sfera subiectelor de drept care pot fi obligate la plata de despăgubiri, nu poate fi primită de către instanța de apel interpretarea eronată a apelantei - pârâtei potrivit căreia în textul prevăzut de art.32/4 al.6 din OUG nr.88/1997 legiuitorul a prevăzut o garanție specială în sarcina Statului Român (reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice).
S-a indicat că prevederile art.32/4 al.6 din OUG nr.88/1997 nu fac decât să reitereze cu titlu de principiu obligațiile ce revin Statului conform art.1, art.135, art.136 din Constituția României, iar prezența în cauză a autorității implicate, în numele statului, în procedura de privatizare asigură opozabilitatea hotărârii ce se pronunță față de acesta.
S-a învederat că în acest sens sunt și prevederile art.223 din Legea nr.287/2010 privind Codul civil al căror conținut este următorul:
"(1) în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, Statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens".
S-a adăugat că prevederile art.3 al.1 din HG nr.34/2009 enumeră principalele atribuții ale Ministerului Finanțelor Publice, în realizarea funcțiilor sale, printre care la pct.81 "Reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ".
Or, în speță, statul nu participă nemijlocit în nume propriu, la raportul juridic invocat de apelanta - pârâtă, ci chiar prin intermediul AAAS, care a și fost parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 023/20.04.1999.
S-a mai precizat că nu se poate considera că art.32/4 al.6 din OUG nr.88/1997 instituie un drept de regres al autorităților publice implicate în privatizare împotriva statului, având ca obiect sumele la plata cărora au obligate cu titlu de despăgubiri față de cumpărătorii acțiunilor în procesul de privatizare.
S-a indicat că din interpretarea gramaticală a textului de lege, folosirea expresiei "îndeplinirea de către instituțiile publice implicate" conduce la concluzia că obligația de garanție este instituită în favoarea societăților comerciale implicate în privatizare (în speță . și Proiecte SA), iar nu în favoarea instituțiilor publice implicate în privatizare (în speță apelanta- pârâtă), care trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute de art.32/4 din OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, text de lege menținut prin dispozițiile art.30 al.3 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
S-a susținut că această dispoziție legală constituie doar un text programatic, care reflectă poziția Statului Român în legătură cu problema plății acestor despăgubiri, precum și faptul că acesta înțelege să instituie mecanismele necesare astfel încât instituțiile obligate la plata despăgubirilor să poată onora această obligație stabilită în sarcina lor prin hotărâri judecătorești.
S-a concluzionat că între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și AAAS nu există un raport juridic obligațional, iar dispozițiile art.32/4 al.6 din OUG nr.88/1997 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 – 208 NCPC.
La întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.23 – 56).
4). Analizând apelul declarat, raportat la dispozițiile art.479 – 480 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele :
Criticile apelantei – pârâte referitoare la hotărârea primei instanțe nu sunt întemeiate.
Potrivit art.72 al.1 NCPC, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau despăgubiri.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că o cerere de chemare în garanție este admisibilă:
- în cazul drepturilor reale sau de creanță garantate legal ori convențional
- în cazul în care partea care ar cădea în pretenții ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligația ce a fost stabilită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.
Apelanta – pârâtă AAAS a invocat faptul că prin art.324 al.6 din OUG nr.88/1997 s-a instituit o obligație de garanție în sarcina Statului Român având ca obiect despăgubirea AAAS în cazul în care ar fi obligată la repararea prejudiciului cauzat societăților privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Contrar susținerilor apelantei – pârâte AAAS, Curtea apreciază că dispozițiile art.324 al.6 din OUG nr.88/1997 nu reglementează posibilitatea AAAS de a solicita de la Statul Român despăgubiri în cazul în care ar fi obligată la repararea prejudiciului cauzat societăților privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Potrivit art.324 al.6 din OUG nr.88/1997, "Statul garanteaza îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol".
i). În primul rând, din interpretarea gramaticală a acestor dispoziții legale rezultă foarte clar că această garanție este reglementată pentru îndeplinirea de către instituțiile publice (în cauză AAAS) a obligațiilor prevăzute de art.324 al.1 din OUG nr.88/1997.
În aceste condiții, beneficiarii garanției sunt persoanele care pot pretinde îndeplinirea de către instituțiile publice (în cauză AAAS) a obligațiilor prevăzute de art.324 al.1 din OUG nr.88/1997.
Aceste persoane sunt cele îndreptățite la repararea prejudiciilor cauzate societăților privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, așa cum rezultă din art.324 al.1 din OUG nr.88/1997.
Această interpretare este susținută inclusiv de art.51 pct.22 din Norma metodologică de aplicare a OUG nr.88/1997 aprobată prin HG nr.450/1999 (în vigoare până la abrogarea prin HG nr.577/2002), potrivit căruia persoanele îndreptățite să primească despăgubiri potrivit art.324, care nu au fost despăgubite, în tot sau în parte, de către instituțiile publice implicate, se vor adresa cu o cerere, însoțită de acte doveditoare, Ministerului Finanțelor, prin intermediul direcției desemnate în acest scop prin ordin al ministrului finanțelor, emis în termen de 30 de zile de la . prezentelor norme metodologice.
Nu există nicio mențiune în dispozițiile art.324 al.6 din OUG nr.88/1997 din care să reiasă că ar exista o obligație a Statului Român de a despăgubi instituțiile publice (în speță AAAS) în cazul în care acestea ar fi obligate la repararea prejudiciului cauzat societăților privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Prin urmare, nu instituția publică (în cauză AAAS) este beneficiara garanției, ci persoana îndreptățită să solicite despăgubiri conform art.324 al.6 din OUG nr.88/1997.
ii). În doilea rând, trebuie observat că art.324 al.1 din OUG nr.88/1997 prevede că repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate, prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat se asigură de instituțiile publice implicate în privatizare.
Conform art.3 lit.g din OUG nr.77/1998, instituție publică implicată înseamnă Fondul Proprietății de Stat sau orice minister de resort ori, după caz, o autoritate a administrației publice locale, care are atribuții de privatizare a unei societăți comerciale.
Prin urmare, nu Statul Român trebuie să îndeplinească obligațiile stabilite de art.324 al.1 din OUG nr.88/1997, ci instituțiile publice prevăzute de art.3 lit.g din OUG nr.77/1998.
În aceste condiții, apelanta – pârâtă AAAS nu poate invoca faptul că ar îndeplini o obligație care ar fi în sarcina Statului Român.
iii). În al treilea rând, împrejurarea că apelanta – pârâtă AAAS varsă la bugetul de stat sumele încasate din dividende / contracte de privatizare nu poate conduce la concluzia că ar exista o obligație de garanție în sarcina Statului Român în favoarea AAAS în lipsa unei dispoziții legale în acest sens.
Referirea primei instanțe la dispozițiile art.9 al.1 din OUG nr.88/1997 a vizat faptul că această prevedere legală nu stabilește că s-ar plăti de la bugetul de stat despăgubirile la care ar putea fi obligată instituția publică.
În aceste condiții, apelanta – pârâtă AAAS nu poate susține că ar îndeplini o obligație care ar trebui acoperită de la bugetul de stat.
iv). În al patrulea rând, Curtea remarcă că inexistența unei obligații de garanție reglementată prin dispozițiile art.324 al.6 din OUG nr.88/1997 în sarcina Statului Român, în favoarea AAAS a fost confirmată și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II a Civilă (Decizia nr.957/12.03.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2010* - f.40 – 56 dosar apel).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.480 al.1 NCPC, urmează să respingă apelul declarat de către apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (cu sediul în București, . Ș., nr.50, sector 1) împotriva Încheierii de ședință pronunțată la data de 04.11.2014 de Tribunalul București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2014 în contradictoriu cu intimatul - chemat în garanție STATUL R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (cu sediul în București, ., sector 5) și intimata - reclamantă SCHWARTZ M. (cu domiciliul în București, ., sector 6) ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Ș. C. C. C. M. N.
GREFIER
I. L. P.
Red./tehn.jud.Ș.C.C.
5ex./18.02.2015
Jud. fond: Z. M. S. - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
