Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 668/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 16267/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 167/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 668/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
JUDECĂTOR P. I.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta creditoare . EXPORT SRL împotriva Sentinței civile nr. 9746/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata debitoare ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta creditoare, prin avocat S. N. care depune împuternicire avocațială colectivă la dosar, lipsă fiind intimata debitoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Apelanta creditoare, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar, un set de înscrisuri. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, o constată administrată și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apelanta creditoare, prin avocat solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, respingerea contestației ca neîntemeiată și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca rămasă fără obiect. Solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată în fond reprezentând onorariul avocațial în sumă de 4960 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei și cheltuieli de judecată în apel constând în onorariul avocațial în sumă de 2489 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei, potrivit facturilor depuse la dosar.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, în dosarul nr._, creditorul . EXPORT SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr.85/2006 față de debitoarea ..
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că este titulara asupra debitoarei a creanței totale de 283.711,94 lei, rezultată din contractele de chirie din 29.05.2008 și actele adiționale subsecvente, iar creanța reprezintă 193.993 lei creanță din declarație notarială și 89.718,94 lei contravaloare facturi emise și acceptate la plată pentru chirie și utilități. Creditoarea mai susține că sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În probațiune, creditoarea a depus înscrisuri.
Legal citată cu copie după cerere, debitoarea a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât creanțele creditorului nu sunt certe, lichide și exigibile, iar creanța notarială invocată de creditoare a fost achitată, cât și alte facturi în valoare de 200.804 lei, astfel încât la acest moment nu mai are nicio datorie față de creditoare, și nici nu se află în incapacitate de plată. A arătat că are disponibilități financiare pentru a acoperi datoriile societății și își plătește în mod constant datoriile către creditori și bugetul de stat.
În probațiune, debitoarea a depus înscrisuri.
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, prin sentința civilă nr. 9746/18.11.2014 a admis contestația formulată de debitoarea . și a respins ca neîntemeiată cererea creditorului . EXPORT SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că instanța a avut în vedere art.1 și art.3 pct.1 și 5, din a căror interpretare sistematică rezulta că aplicarea procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, anterior intrării în vigoarea a Legii nr.169/2010, este supusă îndeplinirii a două condiții de fond: a) debitorul să aibă calitatea de comerciant, societate agricolă, grup de interes economic sau de altă persoană juridică de drept privat ce desfășoară și activități economice; și b) debitorul să se afle în stare de insolvență, definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Pe de altă parte, deschiderea procedurii de insolvență, la cererea creditorului, presupune dovedirea de către creditor, conform art.3 pct. 6 și 12 și art. 31 alin.1 din Legii nr.85/2006, în plus față de cele două condiții menționate, că este titularul unei creanțe bănești certe, lichide și exigibile, cu o valoare egală ori mai mare de 45 000 lei (cuantumul minim legal al creanței) și care nu a fost plătită de debitor de mai mult de 90 de zile de la scadență.
Mai prezintă relevanță dispozițiile art.2 din Legea nr.85/2006, care prevăd că scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorul aflat în insolvență.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că suma totală de 283.711,94 lei, pretinsă de creditorul . EXPORT SRL, rezultă din declarația autentificată sub nr.1281 din 01.11.2013 de BN D. Ș. și facturi utilități.
Instanța a reținut, conform actelor depuse la dosar, că la dispoziția debitoarei s-au aflat lichidități suficiente pentru a acoperi această creanță și că debitoarea a făcut plăți către creditoare.
Prin urmare, raportat la creanța de 283.711,94 lei pretinsă de creditor, debitoarea nu se află în stare de insolvență, așa cum în mod greșit se susține prin cererea introductivă, nefiind îndeplinită una din condițiile de fond cumulative, prevăzute de art.1 alin.1-2 din Legea nr.85/2006, pentru aplicarea procedurii insolvenței față de debitoare, și anume existența unui dezechilibru financiar în patrimoniul debitoarei manifestat prin lipsa fondurilor bănești îndestulătoare pentru plata integrală a debitul pretins de creditoare.
Instanța a apreciat astfel că, față de probele propuse de debitoare, nu mai este necesară verificarea dacă pretențiile bănești ale creditorului constituie sau nu creanțe certe și exigibile, pentru că, indiferent de temeinicia motivelor invocate de debitoare în susținerea caracterului nedatorat al plăților, această societatea nu se află în stare de insolvență, Chiar și în situația în care suma pretinsă de creditor ar fi o creanță certă și exigibilă, în contextul în care debitoarea a probat faptul că în prezent nu se află într-o stare de dezechilibru financiar și are disponibil bănesc, debitoarea nu poate fi supusă procedurii insolvenței, întrucât această procedură nu poate fi folosită ca o cale judiciară de executare silită a oricărui debitor, fie el și rău-platnic, scopul procedurii fiind executarea silită (colectivă) ori plata pe cale judiciară numai a datoriilor debitorilor aflați în stare de insolvență, conform art.2 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, văzând că nu sunt îndeplinite toate condițiile legale cumulative pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorului, instanța de fond a constatat că . EXPORT SRL nu este un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform Legii nr.85/2006, sens în care a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. C. IMPORT EXPORT S.R.L, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
În motivarea apelului a arătat că la data de 14.05.2014 creditoarea avea împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 283.711,94, care data de peste 90 de zile, reprezentând contravaloarea sumelor datorate cu titlu de chirie, în baza contractului de închiriere din data de 29.05.2008 și actelor adiționale subsecvente .
Prin declarația autentificată de Biroul Notarial D. sub nr. 1281/1.11.2013 debitoarea s-a obligat să achite integral creanța restantă și toate facturile ce se vor emite după autentificarea acestui înscris pentru chirie și utilități până la data de 31.01.2014 .
Prin contestația formulată împotriva cererii de deschiderii a procedurii insolvenței debitoarea a făcut dovada că în perioada scursă de la depunerea cererii 14.05.2014 și până la primul termen 4.11.2014 a plătit în parte debitul compus din creanța restantă, consemnată în declarația autentificată de Biroul Notarial D. sub nr. 1281/1.11.2013 și facturile emise până la 14.05.2014, rămânând un debit de 3.955,44 lei.
A mai arătat în cerere că debitoarea era în stare de insolvență întrucât a încercat executarea silită însă din cauza inexistenței mijloacelor de plată în cont nu a putut recupera creanța . ( Dosar de executare nr. 159/13.05.2014 pe rolul B. H. F. G. ) .
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, situație în care se află și debitoarea S. C. T. B. S.R.L. .
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006, coroborat cu art.3 pct.2 din legea insolvenței, orice creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, atunci când debitoarea are de achitat către creditor un debit de minim 45.000 lei, condiție care este îndeplinită în cauză la data introducerii cererii.
Insolvență a fost definită de legiuitor ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Concluzia rezulta din coroborarea disp. art. 3 pct. 6 și art. 2 pct. 12 din Legea nr. 85 2006 și ducea la evitarea situațiilor în care debitori de rea-credință, aflați în stare de insolvență, evită declanșarea procedurii prin achitarea părții din debit ce depășește valoarea prag, ocolind voința clară a legiuitorului.
A da o altă interpretare referitoare la momentul în funcție de care se analizează îndeplinirea condiției valorice a creanței înseamnă a-i solicita creditorului, la momentul introducerii cererii, o anumită conduită care nu este prevăzută de lege și, pe de altă parte, a admite faptul că soluționarea cererii creditorului este supusă unor factori aleatorii, interveniți în perioada dintre introducerea și tranșarea acesteia.
Prin contestația formulată împotriva cererii de deschiderii a procedurii insolvenței debitoarea a solicitat respingerea cererii cu motivarea că în perioada scursă de la depunerea cererii 14.05.2014 și până la primul termen 4.11.2014 a plătit în parte debitul compus din creanța restantă, consemnată în declarația autentificată de Biroul Notarial D. sub nr. 1281/1.11.2013 și facturile emise până la 14.05.2014, rămânând un debit de 3.955,44 lei.
Raportând situația de fapt - plata pe parcursul procesului a creanței - la textul de lege incident în cauză urmează a constata greșită soluția instanței de fond ceea ce determină admiterea apelului, respingerea contestației, ca neîntemeiată și respingerea cererii ca rămasă fără obiect.
Consideră greșită soluția instanței și cu privire la soluționarea capătului de cerere privind obligarea debitoarei la cheltuieli de judecată .
Potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Potrivit textului de lege obligația de restituire a cheltuielilor de judecată, are ca temei juridic culpa procesuală. Această culpă aparține pârâtei nu numai în situația în care, urmare a neexecutării obligațiilor prevăzute de lege, acțiunea reclamantului este admisă de către instanță, ci și atunci când pârâtul își îndeplinește obligațiile pe parcursul procesului, ceea ce determină respingerea cererii reclamantului ca rămasă fără obiect, caz în care partea reclamantă, deși i se respinge acțiunea, nu se află în culpă pentru că pornirea procesului a fost determinată de atitudinea pârâtului, care nu a înțeles să-și execute obligațiile la timp, situație similară cu cea în care pârâtul își îndeplinește obligațiile înaintea sesizării instanței, dar nu-l înștiințează pe reclamant, ceea ce determină declanșarea procesului.
In acest context, a solicitat instanței să constate că debitul a fost achitat de la data formulării acestei cereri până la soluționare, motiv pentru care este îndreptățită să solicite cheltuieli de judecată în cuantum de 4000 lei + tva 960 lei = 4960 lei onorariu de avocat și 200 lei taxa de timbru .
( Suma de 1000 lei + TVA reprezintă onorariul pentru executare silită ).
In drept: art. 26 alin. 1 ,31, 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă .
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge apelul ca nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată pentru suma de 283.711,94 lei pentru o perioadă mai mare de 90 de zile, sume datorate cu titlu de chirie în baza unui contract de închiriere din data de 29.05.2008 așa cum a fost modificat prin actele adiționale subsecvente.
Creditoarea a mai arătat că intimata debitoare prin declarația autentificată sub nr. 1281/01.11.2013 a recunoscut și s-a obligat să achite integral creanța restantă și toate facturile ce se vor emite după autentificarea acestui înscris pentru chiria și utilitățile până la data de 31.01.2014.
Cu privire la întinderea creanței creditoarea a arătat că aceasta este formată din 193.993 lei creanța din declarația notarială și 89.718,94 lei contravaloarea facturilor emise după semnarea acesteia.
Pe fondul cauzei, a arătat că cererea este nefondată din următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Legea 85/2006 așa cum a fost modificată, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile mai mari de 45.000 lei timp de mai mult de 90 de zile.
Așa cum a arătat și în dosarul de fond creditoarea nu avea față de intimată o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mare de 45.000 lei mai veche de 90 de zile.
De la data de 01.11.2013 și până la data înregistrării pe rolul Tribunalului București a cereri de deschidere a procedurii insolvenței debitoarea a făcut plăți către creditoare în valoare totală de 395.000 Lei.
In aceste condiții afirmațiile făcute în cuprinsul cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu sunt susținute de probe în acest sens. Întreaga creanță pe care s-a obligat să o achite prin declarația notarială (194.796 lei) a fost achitată cât și facturi emise ulterior în valoare de 200.804 Lei.
La momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii societate debitoare nu îndeplinea creanțe către creditoare care să îndeplinească condiția impusă de către art. 3 din Legea 85/2006, creanțele mai vechi de 90 de zile către creditoare fiind ZERO.
Prin conturile debitoarei au fost rulate suficiente disponibilități bănești care să acopere în totalitate sumele datorate, datorii care așa cum s-a arătat nu îndeplinesc condițiile cerute pentru a caracteriza patrimoniul debitoarei ca fiind în stare de insolvență. Acest fapt a fost reținut și de către instanța de fond care a constatat că patrimoniul debitoarei nu se află într-o stare de dezechilibru financiar manifestat prin lipsa fondurilor bănești.
Prezumția de insolvență la care face referire art. 3 alin.1 lit. a este una relativă și pe cale de consecință poate fi răsturnată de către intimată așa cum rezultă din situațiile financiare ale debitoarei care a obținut profit atât în cursul anului 2012, 2013 cât și 2014 și a avut o cifră de afaceri cu mult superioară valorii solicitate de creditoare de aproximativ 14.000.000 lei net.
Așa cum s-a reținut în cuprinsul motivării de către instanța de fond procedura demarată de către reclamantă nu poate fi folosită ca o cale judiciară de executare silită a unui debitor, fie el și rău-platnic, scopul procedurii fiind executarea silită (colectivă) ori plata pe cale judiciară numai a datoriilor debitorilor aflați în stare de insolvență.
In ceea ce privește cererea de obligare a cheltuielilor de judecată aceasta este neîntemeiată. Apelanta confundă cererea pe care a formulat-o "de deschidere a procedurii insolvenței" cu o cerere de chemare în judecată prin care se tinde la recuperarea unei creanțe.
Instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că acțiunea pe care a promovat-o a fost respinsă. Este adevărat că intimata nu a achitat în termen creanța pretinsă de către apelantă dar pentru acest fapt a fost sancționată fiind obligată să achite cheltuieli de executare în dosarul de executare sus menționat.
Față de aceste împrejurări, Curtea în temeiul art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare . EXPORT SRL(J_, CUÎ_ cu sediul în București, Calea Floreasca Nr.91-111, ., ., Sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 9746/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata debitoare . (J_, cod unic de înregistrare_), cu sediul în București, ., Corp 90, L. I I, . 54-56, Sector 6 și ales pentru primirea tuturor actelor de procedură în Chiajna, Șoseaua de Centură, nr. 13, Complex M., Jud. Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2015.
Președinte, G. G. | Judecător, I. P. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. G.G.
Tehnored.A.A.
5 ex./13.07..2015
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: C. C.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
