Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 06-03-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 1658/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.342 A
Ședința publică de la 6 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR A. L. Z.
GREFIER A. G. S.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.. împotriva sentinței comerciale nr.419 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul G.–Sindic, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu intimatul B. N., dovada procedurii de citare fiind restituită cu mențiunea” destinatar mutat de la domiciliu”.
În ceea ce privește pe intimatul B. N.., Curtea face aplicarea dispozițiilor art.172 din Noul c. proc.civilă nefiind indicată o altă adresă de domiciliu pentru a fi citat, sens în care apreciază procedura de citare la acest termen de judecată legal îndeplinită.
Întrucât apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin.2 C. proc.civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 419 de la 16 septembrie 2014 a Tribunalului G., s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Topaz Insolv SPRL, în baza art.131 din legea 85/2006, s-a închis procedura insolvenței în contra debitorului . și s-a respins cererea formulată de creditorul AJFP G. privind angajarea răspunderii personale a fostului administrator, pârâtul B. N..
În motivare s-a reținut că, în ceea ce privește cererea creditorului majoritar AJFP G. de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului B. N., în calitate de administrator al debitorului pentru pasivul social în sumă de 67.717 lei, pârâtul nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa de către creditorul majoritar.
. a fost înființată în anul 2009 de către pârâtul B. N. în calitate de asociat unic și administrator, firma având drept obiect activități ale agențiilor de publicitate. Imediat după momentul înființării societății pârâtul a fost depistat cu o boală gravă care îi pune în pericol viața. Pe fondul acestei afecțiuni grave pârâtul și-a dedicat întreaga energie pentru efectuarea de investigații, analize, operații și radioterapie, etc, motivație pentru care nu s-a mai putut ocupa, din motive mai presus de voința sa, de afaceri, intervenind insolvența societății.
Această situație se circumscrie în mod evident unei situații de fapt care nu implică săvârșirea vreunei fapte delictuale din partea pârâtului care să presupună atragerea răspunderii patrimoniale, întrucât, chiar dacă s-a omis depunerea vreunei declarații obligatorii către organele fiscale, acest lucru nu s-a realizat intenționat, ci în contextul imposibilității de a-și mai conduce afacerea pe fondul bolii grave de care suferă.
Creditoarea Administrația Judeteană a Finanțelor Publice G. a declarat apel, solicitând admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a paratului intimat. Hotărârea este nelegală, deoarece instanța în mod greșit a reținut ca paratul nu se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolventa, considerând ca motivele de sănătate îl pot exonera de la angajarea răspunderii patrimoniale. Pârâtul intimat se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolventa, pentru fapta prevăzuta de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 întrucât: debitoarea nu a depus pentru exercițiile financiare în care a desfășurat activitate, bilanțurile contabile începând cu anul 2010 si următoarele, declarațiile fiscale obligatorii privind impozitele datorate bugetului general consolidat de stat, declarația 112 începând cu luna octombrie 2011; declarația 100 începând cu luna ianuarie 2012; declarația 300 începând cu luna februarie 2013.
Pârâtul, în calitate de administrator al firmei, avea obligația legala prevăzută de art.73 din Legea nr.31/1990 si art.11 si 28 din Legea nr.82/1991 de a tine evidenta contabilă în conformitate cu legea, răspunzând pentru organizarea si conducerea contabilității, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o, debitoarea nu a declarat impozitele aferente activității desfășurate si nu a întocmit declarațiile obligatorii prevăzute de lege.
Nedepunerea declarațiilor fiscale obligatorii, creează prezumția ca administratorul societății fie a ținut o contabilitate fictivă, fie ascunde cu buna știință realitatea economico-financiara, fie a făcut sa dispară documentele contabile.
Apelul a fost declarat în termenul legal, fiind scutit de la plata taxelor de timbru prevăzute de lege.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat nicio cerere.
Analizând actele dosarului, în temeiul art.479 din N.C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementată de art.138 din Legea 85/2006, este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum sunt reglementate în art.998 – 999 cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă, condiții care, în această situație, capătă caracteristici speciale).
Faptele la care se referă art.138 din lege, trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege, cuprinde trei ipoteze care se referă la faptul că intimatul ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile ori nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă Curtea constată că nu au fost probate asemenea împrejurări.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, considerentele expuse anterior relevă că faptele reclamate a fi fost săvârșite de intimat nu se circumscriu ipotezelor reglementate de art.138 lit.d) din Legea 85/2006.
Simplele susțineri ale apelantei nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, iar invocarea prevederilor art.138 din lege nu atrage automat admiterea cererii, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea în concret a uneia din faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de art.138 lit.d) din Legea 85/2006, în temeiul art.480 N.C.pr.civ. și art.8 din Legea 85/2006, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței comerciale nr.419 din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul G. – Sindic în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. N. domiciliat în B. V., ., județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
Președinte, Judecător,
D. M. A. L. Z.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.F.L.
28.04.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul G.
Președinte: I. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
