Contestaţie. Decizia nr. 534/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 37680/3/2013/a2
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2082/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 534
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător A. C.
Grefier I. L. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta debitoare . SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL- FILIALA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5948/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL R. V. și intimata creditoare ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta debitoare prin administrator judiciar reprezentat de consilier juridic I. T. cu delegație depusă la fila 57 dosar, lipsind intimata intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prin compartimentul registratură au fost depuse înscrisurile solicitate intimatei creditoare.
Apelanta debitoare, prin consilier juridic, depune la dosar hotărârea pronunțată în dosarul nr._/301/2013 având ca obiect contestație la executare și împuternicire avocațială și de substituire pentru administratorul special .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe apel.
Apelanta debitoare, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței apelate și respingerea contestației la tabelul preliminar al creanțelor. Arată că sumele invocate de . nu sunt certe, lichide și exigibile, că instanța de fond a reținut eronat că au fost făcute dovezile de comunicare, că borderourile nu prezintă o dovadă că facturile au ajuns la destinatar și că au fost refuzate. Mai arată că daunele interese nu sunt dovedite și că penalitățile nu sunt facturate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5948/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de creditoarea . împotriva tabelului preliminar, fiind dispusă înscrierea creditoarei cu suma de 68.538,92 lei în tabelul preliminar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin declaratia de creanță formulata de creditorul . s-a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 68.538,92 lei, compusa din 38.678,85 lei reprezentand daune interese si 29.860,07 lei reprezentand penalitati de intarziere. S-a reținut că izvorul creantei invocate de creditor îl constituie contractul de leasing nr. DF39343/01.07.2008, acesta fiind semnat de ambele părti si însușit astfel atât de creditor cat si de către debitor.
Conform documentelor depuse la dosar pentru suma reprezentand daune interese a fost emisa factura nr.M._/20.05.2013, scadenta acesteia fiind 25.05.2013.
De asemenea, penalitatile de intarziere au fost calculate potrivit legii, respectiv de la data scadentei ultimei facturi pana la deschiderea procedurii insolventei, pentru penalități nefiind necesara emiterea de facturi, acestea fiind datorate in temeiul contractului de leasing.
A apreciat astfel tribunalul că suma invocata de creditor reprezintă o creanță certa, lichida si exigibilă, fiind datorata în baza contractului de leasing încheiat intre parti si de asemenea, rezultand din factura emisa pentru daune interese si dispozitiile contractuale privind penalitatile de intarziere.
In acest sens conform art.8 pct.6 din conditiile generale ale contractului de leasing incheiat intre parti „ in cazul in care ratele de leasing sau orice alte sume datorate conform contractului de leasing nu au fost creditate in contul bancar al locatorului in termen de 5 zile de la data scadentei acestora, utilizatorul va plati locatorului penalitati de intarziere. Penalitatile se calculeaza la suma restanta pentru perioada cuprinsa intre data scadentei si data la care suma restanta este creditata in contul bancar al locatorului pe baza unei rate de 0,4 %/ zi de întarziere”.
În baza acestei clauze contractuale insusita de parti, penalitatile de intarziere au calculate in mod legal .
Cu privire la daunele interese solicitate de creditor, instanta a reținut că acestea au fost de asemenea însusite de părti prin semnarea contractului fiind neîntemeiate sustinerile administratorului judiciar in sensul ca daunele interese nu sunt probate si nu au fost negociate de parti.
Declaratia de creanta formulata de creditorul ., este astfel întemeiata, creditorul urmând a fi înscris in tabelul creantelor cu suma solicitata .
În plus, instanța a reținut că înscrierea creditorului la masa credala nu este împiedicata prin admiterea contestatiei la executare dispusa conform hotararii pronuntata la data de 06.06.2014, in dosarul nr._/301/2013 al Judecatoriei sector 3 Bucuresti, avand in vedere ca prin hotararea mentionata au fost anulate doar actele privind executarea silita, instanta neintrand pe fondul creantei, institutia contestatiei la executare vizand conform legii doar incidentele legate de executare, neputandu-se pune in discutie fondul dreptului.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis contestatia formulata de creditorul . si a dispus înscrierea acestuia in tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 68.538,92 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitoarea . SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL- FILIALA BUCUREȘTI, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și evocarea fondului cauzei cu consecința respingerii contestației la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, s-a arătat că în fapt, creanța invocată de creditoarea . nu este certă, lichidă și exigibilă, sumele invocate cu titlu de creanță nefiind probate cu documente justificative, recunoscute de către debitoare conform disp. art. 65 alin. 2 din legea nr. 85/2006. S-a menționat că factura M. nr._/20.05.2013 nu a fost comunicată debitoarei, nefiind făcută dovada comunicării acesteia, nefiind cunoscută de altfel nici modalitatea și temeiul juridic în care au fost calculate daunele interese. S-a menționat că prima instanță a apreciat în mod eronat că daunele interese au fost însușite de părți, întrucât factura nu a fost adusă la cunoștința debitoarei până la data formulării declarației de creanță, neputându-se concluziona astfel că la semnarea contractului debitoarea a agreat la semnarea unor daune interese al căror cuantum nu a putut fi justificat.
În plus, s-a arătat că în fapt contractul de leasing a fost reziliat în anul 2010 prin notificarea de rezilierea a contractului nr. DF nr._/01.07.2008, astfel încât nu mai există temei contractual în baza căruia să fie calculate daune interese și penalități de întârziere, contractul încetându-și efectele juridice la data comunicării către debitoare a notificării de reziliere.
S-a mai învederat că sumele de bani invocate cu titlu de penalități nu sunt facturate, în condițiile în care conform contractului sumele datorate se achitau în baza unor facturi fiscale în care erau precizate sumele de bani, modul de calcul și data scadentă.
În plus, contrar celor reținute de prima instanță, nu puteau fi cumulate penalitățile de întârziere cu daunele interese, întrucât s-ar impune o dublă sancționare a debitoarei, iar pe de altă parte cuantumul acestor penalități nu poate fi considerat cert în contextul în care nu există dovada scadenței facturii fiscale nr. M._/20.05.2013, aceasta nefiind comunicată debitoarei.
În opinia apelantei, nici nu s-a făcut dovada caracterului exigibil al creanței, învederându-se disp. art. 8.4 din contract.
S-a menționat că în cadrul dosarului de executare silită nr. 404/NCP/2013 al B. I. T. D. intimata . a solicitat executarea silită a debitoarei pentru suma de 49.528,85 lei, din care 38.678,85 lei debit principal și 10.850 lei penalități de întârziere. Modalitatea de executare silită din cadrul acestui dosar a fost pusă în discuție în cadrul dosarului nr._/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București având ca obiect contestație la executare. S-a arătat că în cadrul acestui dosar, instanța a pus în vedere creditoarei . să precizeze în ce constă debitul pus în executare, modalitatea de calcul a penalităților și dovada comunicării către debitoare a facturilor, fără ca aceasta să se conformeze însă dispozițiilor instanței de judecată, astfel încât contestația a fost admisă.
A mai precizat apelanta că în mod greșit tribunalul a reținut că hotărârea a privit analizarea doar a actelor de executare, întrucât aspectele invocate de către debitoare au vizat inexistența caracterului cert, lichid și exigibil al sumei puse în executare, sumă cu care ulterior a solicitat și înscrierea la masa credală.
În subsidiar, apelanta a arătat că în fapt clauzele contractului sunt împovărătoare pentru debitoare și daunele interese nu sunt probate în înțelesul art. 1350 NCC, iar eventuala înscriere a creanței contestatoarei și distribuție a sumelor obținute din lichidare se circumscrie principiului îmbogățirii fără just temei.
În drept, au fost invocate disp. art. 8 și 11 din Legea nr. 85/2006 și art. 466 și urm. NCPC.
Intimata . SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL R. V. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate cu consecința respingerii contestației la tabelul preliminar.
În motivare, intimata a arătat că în fapt, creanța invocată de creditoarea . nu este certă, lichidă și exigibilă, sumele invocate cu titlu de creanță nefiind probate cu documente justificative, recunoscute de către debitoare conform disp. art. 65 alin. 2 din legea nr. 85/2006. S-a menționat că factura M. nr._/20.05.2013 nu a fost comunicată debitoarei, nefiind făcută dovada comunicării acesteia, astfel încât în mod eronat a apreciat tribunalul că daunele interese au fost însușite de părți, întrucât în realitate factura nu a fost adusă la cunoștința debitoarei astfel încât nu se poate aprecia sensul în care, prin semnarea contractului, debitoarea a agreat la achitarea unor daune interese al cărui cuantum nu poate fi justificat.
S-a mai menționat că în fapt contractul de leasing a fost reziliat în anul 2010 prin notificarea de rezilierea a contractului nr. DF nr._/01.07.2008, astfel încât nu mai există temei contractual în baza căruia să fie calculate daune interese și penalități de întârziere, contractul încetându-și efectele juridice la data comunicării către debitoare a notificării de reziliere.
S-a mai învederat că sumele de bani invocate cu titlu de penalități nu sunt facturate, în condițiile în care conform contractului de leasing sumele datorate se achitau în temeiul unor facturi fiscale.
Au fost reiterate susținerile apelantei cu privire la cumularea daunelor interese cu penalitățile, precum și în privința celor reținute de către tribunal referitor la hotărârea pronunțată în dosarul nr. dosarului nr._/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București având ca obiect contestație la executare.
În faza apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată având în vedere criticile formulate și cu observarea prevederilor art. 466-467 C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Prin contestația formulată, intimata-creditoare . a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor, în temeiul disp. art. 65 din legea nr. 85/2006, cu suma de 68.538,92 lei, din care suma de 38.678,85 lei reprezintă daune interese astfel cum rezultă din factura nr. M._/20.05.2013, scadentă la data de 25.05.2013 iar suma de 29.860,07 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței ultimei facturi și până la data deschiderii procedurii insolvenței.
Sumele de bani pe care creditoarea pretinde că i le datorează debitoarea . SRL reprezintă daune interese și penalități de întârziere și au ca izvor juridic contractul de leasing nr. DF_/01.07.2008 încheiat între cele două părți. (filele 71-80 dosar apel).
Astfel cum rezultă din cuprinsul notificării de reziliere a contractului de leasing nr. DF_/01.07.2008, acesta a fost reziliat începând cu data de 31.05.2010 pentru neîndeplinirea de către debitoare a obligațiilor contractuale.
La data de 20.05.2013, creditoarea . a emis factura fiscală nr. M._/20.05.2013, solicitând înscrierea în tabelul creditorilor cu suma menționată în cuprinsul acesteia de 38.678,85 lei, la care se adaugă penalități de întârziere. Din cuprinsul facturii fiscale rezultă că suma este solicitată cu titlu de daune interese, fără alte mențiuni suplimentare.
În motivarea contestației sale, creditoarea a invocat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale, motivare însușită de prima instanță și criticată de către apelanta . SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL- FILIALA BUCUREȘTI în dezvoltarea motivelor de apel.
Curtea apreciază însă că este fondată critica apelantei cu privire la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței prin raportare la probele administrate în cauză, având în vedere și prevederile art. 66 din legea nr. 85/2006 privind necesitatea supunerii creanței invocate procedurii de verificare prevăzută de legea nr. 85/2006. În acest sens, art. 65 alin. 2 din legea nr. 85/2006 prevede că la cerere se vor anexa documentele justificative, în baza cărora judecătorul să poată fi în măsură a concluziona că în fapt creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă.
Conform art. 662 alin. 2,3 și 4 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, lichidă atunci când obiectul său este determinat și exigibilă atunci când a ajuns la scadență și nu a fost executată.
În privința sumei de bani cu care intimata-creditoare solicită înscrierea la masa credală, Curtea constată că între părți a mai existat anterior un litigiu având ca obiect contestație la executare, soluționat prin sentința civilă nr. 7924/06.06.2014, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013. Prin această sentință, au fost anulate actele de executare efectuate la inițiativa creditoarei .. Deși nu s-a făcut dovada rămânerii definitive a acestei sentințe, contrar celor reținute de prima instanță, din motivarea sa rezultă că a fost analizată legalitatea actelor de executare însă din perspectiva caracterului cert al aceleași creanțe solicitate și în prezentul litigiu. Instanța a reținut că factura fiscală nr. M._/20.05.2013 nu precizează modul de calcul al daunelor interese în cuantum de 38.678,85 lei, în condițiile în care bunul ce face obiectul contractului de leasing a fost restituit. S-a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 17 lit. d din contractul de leasing, din sumele solicitate cu titlu de daune interese se va deduce valoarea bunului restituit, motiv pentru care, în baza înscrisurilor depuse de părți în acest dosar, instanța a apreciat că nu se poate reține caracterul cert al creanței.
Această sentință are în conformitate cu disp. art. 430 alin. 2 și 4 C.proc.civ. autoritate de lucru judecat provizorie atât în ceea ce privește dispozitivul dar și considerentele sale, astfel încât, în privința creanței invocate, judecătoria a statuat, pe baza probelor administrate în proces, că acesteia îi lipsește caracterul cert.
În plus, pe lângă efectul menționat anterior ce trebuie recunoscut sentinței pronunțate în dosarul având ca obiect contestație la executare, nici declarației de creanță depusă de către creditoarea . în dosarul de insolvență acesta nu a atașat înscrisuri justificative din cuprinsul cărora să rezulte caracterul cert al creanței.
Astfel, deși în privința caracterului cert al creanței solicitate cu titlu de daune interese, creditoarea susține că acesta rezultă din cuprinsul titlului executoriu, nu au fost indicate care anumite temeiuri contractuale au fost avute în vedere, cu atât mai mult cu cât contractul a fost reziliat începând cu data de 31.05.2010. Astfel, nu se poate stabili cu o rezonabilă certitudine că suma în cuantum de 38.678,85 lei este datorată de către debitoare, cât timp nu a fost expus nici modul de calcul al acesteia și nici prevederea contractuală concretă în baza căreia este datorată.
În ceea ce privește factura nr. M._/20.05.2013, aceasta nu a fost comunicată debitoarei (întrucât dovada depunerii la poștă a facturii-fila 66) nu face și dovada primirii și cu atât mai puțin a însușirii acestei facturi de către debitoare. În plus, nici în cuprinsul facturii nu este detaliată modalitatea de calcul a sumelor solicitate cu titlu de daune interese, temeiul juridic contractual al acestora pentru ca instanța să poată concluziona dacă acestea sunt sau nu datorate.
Curtea apreciază că este fondată de asemenea și critica apelantei în privința lipsei caracterului cert al sumelor solicitate cu titlu de penalități de întârziere solicitate în temeiul disp. art. 8.6 din condițiile generale ale contractului. Acest articol face referire la obligația debitoarei de-a achita penalități în cazul neplății ratelor de leasing sau a oricăror alte sume datorate în temeiul contractului. Dată fiind rezilierea contractului anterior emiterii facturii fiscale nr. M._/20.05.2013, creditoarea nu poate solicita penalități de întârziere pentru neplata ratelor de leasing datorate în temeiul unui contract al cărui efect juridic a încetat. Pe de altă parte, se constată că nu a fost anexat nici un mod de calcul al sumelor solicitate cu titlu de penalități, care sunt sumele de bani achitate cu întârziere, astfel încât nu se poate reține caracterul cert nici al acestei creanțe.
Prin urmare, față de cele reținute anterior, apreciind că în mod greșit prima instanță a reținut caracterul cert la creanței, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta debitoare . SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL- FILIALA BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 244, ., ., și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., Ansamblul Unirii, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 5948/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL R. V., cu sediul în București, ., ., ., sector 2 și cu sediul ales la Cabinet Avocat P. F. R., . nr. 4, ., ., sector 3 și intimata creditoare ., cu sediul în București, . nr. 5, Complex Comercial Novo Park 3, Cladirea F, ..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge contestația creditoarei . ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, azi 02.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. B. A. C.
GREFIER
I. L. P.
Red./thred.jud.MB
5 ex/16.04.2015
…………………………….
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
