Contestaţie. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 35517/3/2012/a2
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 71 R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: G. M.
====
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta . SRL prin administrator special I. M. împotriva sentinței civile nr.7668 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL și . SRL prin administrator judiciar MANAGEMENT CONSULT IPURL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin administrator special I. M. și intimata prin avocat C.I. cu împuternicirea avocațială nr._/2015, lipsind lichidatorul judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta nu a depus dovada achitării timbrului judiciar de 0,15 lei precum și faptul că intimata . SRL a depus prin serviciul registratură, întâmpinare în două exemplare.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinare către recurentă.
Recurenta prin avocat arată că a timbrat pe legea nouă care nu mai prevede achitarea timbrului judiciar dar, va depune timbrul judiciar până la sfârșitul ședinței. Nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Părțile nu mai au alte probe de formulat.
Curtea, având în vedere că procedura în cauză a început când această lege era în vigoare - Legea 146/1997, această lege este aplicabilă, astfel că trebuie să achite timbrul judiciar de 0,15 lei. Sub această rezervă, de achitare a timbrului judiciar de 0,15 lei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de recurs.
Recurenta prin reprezentant solicită admiterea recursului cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg la dosar.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. In măsura în care nu se va depune timbrul judiciar solicită anularea recursului ca insuficient timbrat.Susține că instanța de fond în mod corect a reținut că panourile de aluminiu sustrase fac parte dintr-un sistem tipizat de cofraj. Raportat la obiectul contractului de prestări servicii, societatea nu poate fi obligată la evaluarea și valorificarea obiectelor contractului de bază, întrucât nu există prevedere contractuală sau legală în acest sens, obiectul contractului și paza bunurilor a fost conferită cu o destinație, ce se impune a fi respectată și în cazul evaluării pagubelor.
Recurenta prin reprezentant arată că în cele 2 rapoarte de expertiză efectuate în cauză, la instanța de fond, nu se reține că este vorba de un ansamblu ci de părți independente, nu există o corelație între componentele de bază, acestea sunt trecute pe facturi independent. Expertul a stabilit o valoare mai mică a panourilor de aluminiu sustrase, față de cea trecută în tabel.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 7668/26.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul S.C. T. S. INTERNAȚIONAL S.R.L. în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. C. G. CONSTRUCT S.R.L, s-a admis contestația formulată de intimata-contestatoare S.C. C. G. CONSTRUCT S.R.L. și s-a dispus înscrierea la masa credală cu întreaga creanță în valoare de 447.591,49 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 7.12.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă sub nr._ contestația formulată de societatea debitoare . SRL prin administrator special M. I. față de creanța creditoarei . SRL, ce a fost înscrisă la masa credală cu suma de 241.793,52 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că temeiul înscrierii creanței la masa credală l-a constituit contractul de prestări servicii nr. 918/01.12.2010, ce a avut ca obiect prestarea în favoarea creditoarei a serviciilor de pază a obiectivelor conform contractului, începând cu data de 01.06.2011.S-a precizat astfel că, societatea creditoare a refuzat plata facturilor pe motiv că într-unul din obiectivele păzite s-ar fi furat bunuri materiale.
A mai arătat debitoarea în motivarea contestației că valoarea prestărilor de servicii efectuate și recunoscute de creditoare și care nu au fost plătite este de 331.089,30 lei la care se adaugă suma de 292.667,65 lei reprezentând penalități contractuale rezultând o creanță în favoarea noastră de 623.756,95 lei.
În vederea recuperării creanței, s-a introdus cerere de chemare în judecată la Tribunalul București și s-a cerut obligarea creditoarei la plata sumei de 623.756,95 lei, acțiune ce face obiectul dosarului nr.44._ cu termen de judecată la data de 11 ianuarie 2013.
În legătură cu cuantumul creanței înscrisă în cuprinsul tabelului preliminar al creanțelor împotriva debitoarei s-a precizat că valoarea bunurilor pentru care a fost calculată creanța este mult mai mică deoarece acesta a fost înscrisă în tabel la valoarea de înlocuire și nu la valoarea rămasa a bunurilor. Așa după cum rezultă din actele depuse la dosar de creditoare, aceste bunuri au fost achiziționate de aceasta la începutul anului 2007 și de la data achiziționării și până la data pretinselor fapte de sustragere au fost folosite și amortizate parțial. A mai arătat debitoarea, că potrivit contractului de prestări servicii, înțelegerea ar fi fost ca în cazul producerii unor pagube, despăgubirea să se facă la valoarea rămasă și nu la valoarea de înlocuire a bunurilor. În aceste condiții, la data producerii evenimentelor valoarea bunurilor era mult mai mică decât cea înscrisă în tabel. Au fost invocate prevederile art. 8.3 din contractul de prestări servicii încheiat cu creditoarea.
În concluzie, s-a considerat nejustificată înscrierea creditoarei în tabelul preliminar al creanțelor și că este necesar ca această sumă să fie determinată de un expert.
In drept au fost invocate prev. art.73 din Legea cu nr. 85/2006 .
Prin întâmpinare creditoarea . SRL a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate . A susținut intimata că a suferit un prejudiciu și că existenta furtului este indiscutabilă, fiind recunoscută chiar de către debitoarea-contestatoare, fiind consemnată în procesele-verbale întocmite conform Contractului .
Astfel, cu privire la prejudiciul din 30.06.2011, astfel cum reiese din procesele verbale întocmite în 10.06.2011, 28.06.2011 și 29.06.2011, debitoarea-contestatoare a preluat obiectivul având în pază ,printre altele ,o cantitate de 4700 panouri de aluminiu. Predarea - primirea obiectivului a avut loc, astfel cum prevede contractul, intre reprezentanții creditoarei și ai debitoarei-contestatoare. Ulterior, lipsa celor 300 de panouri reclamate este consemnată în procesele-verbale din 06.07.2011 și 07 .07.2011, de asemenea încheiate între reprezentanții celor două societăți, conform Contractului [Anexa nr. 1].
Cu privire la cel de-al doilea prejudiciu, în data de 07.09.2011, după o numerotare inițială, imediat după incident, s-a constatat lipsa a 235 de panouri de aluminiu prin proces-verbal semnat de reprezentanții ambelor societăți(așa cum reiese din anexa cu nr. 2); ulterior, în data de 9.09.2011, după o renumerotare, s-a stabilit numărul exact de panouri lipsă - anume 180. Aceasta cantitate lipsă a fost confirmată de către debitoarea-contestatoare, semnat fără niciun fel de obiecțiuni de reprezentantul debitoarei-contestatoare.
A mai arătat creditoarea că nu a recunoscut niciodată debitul, facturile fiind preluate, exclusiv, pentru verificare de către departamentul competent din cadrul societății; de altfel, acest aspect reiese în mod evident din chiar cuprinsul facturilor, rubrica "semnătura de primire" cuprinzând, în cazul tuturor facturilor, această mențiune. Mai mult, faptul că debitul nu a fost niciodată recunoscut, rezultă incontestabil și din corespondența dintre cele două societăți [Anexa nr. 4], precum și din ordinul de compensare emis de subscrisa, refuzat și restituit de subscrisa .
S-a invocat că în acord cu prevederile art.1084 din Vechiul Cod civil, debitorul este ținut să repare atât pierderea efectiv suferită, cât și beneficiul nerealizat de către creditor,astfel este îndreptățit să solicite ,atât contravaloarea prejudiciului ca urmare a sustragerii panourilor ,cât și valoarea părților din sistemele de cofraj tipizat ,ce nu mai pot fi folosite independent.
Creditoarea . SRL a formulat contestație la data de 11.12.2012, prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 447 591,49 lei ,astfel cum a fost formulată inițial declarația de creanță .
S-a arătat că suma contestată și respinsă de administratorul judiciar reprezintă 133 728,59 lei –TVA inclus ( contravaloare grinzi din aluminiu,reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de pază de către Debitoare și suma de 720 69,12 lei –TVA inclus ( contravaloare capete pop,reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de pază de către Debitoare)
A motivat creditoarea că, întrucât panourile sustrase sunt părți componente al unui sistem tipizat de cofraj, ale cărui componente auxiliare nu mai pot fi folosite independent, la valoarea efectivă a panourilor, trebuie adăugată și valoarea părților din acest sistem care nu mai pot fi folosite: grinzile din aluminiu și capetele pop.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006, s-a solicitat și dobânda legală aferentă sumelor datorate până la data intrării debitoarei în procedura insolvenței, 28.09.2012. Art. 43 Cod comercial [aplicabil raportului în temeiul art. 6 cod civil din 2009], prevede că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În drept au fost invocate prev. art.73 din Legea cu nr. 85/2006.
În vederea soluționării contestației în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și dispusă și efectuată o expertiză tehnică în construcții de către d-nul expert M. I. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Temeiul obligațiilor părților în prezenta cauză l-a constituit contractul de prestări servicii nr. 918/01.12.2010, ce a avut ca obiect prestarea în favoarea creditoarei . SRL a serviciilor de pază și supraveghere în scopul de a împiedica și înlătura sustragerile de bunuri materiale de orice fel din obiectivele păzite: a) Sediul central - București ,.,Sector 3 si b) Baza de producție – . nr. 68,Sector 3 .Pe parcursul derulării constatându-se sustragerea de bunuri din obiectivele păzite s-a refuzat de către creditoarea . SRL plata contravalorii facturilor emise în baza convenției părților, fapt ce a determinat formularea unei acțiuni judecătorești din partea debitoarei acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr.44._ .
Potrivit proceselor verbale întocmite în 10.06.2011, 28.06.2011 și 29.06.2011, debitoarea-contestatoare . SRL a preluat în pază printre altele ,o cantitate de 4700 panouri de aluminiu. Predarea - primirea obiectivului a avut loc, astfel cum prevedea contractul, între reprezentanții creditoarei și ai debitoarei-contestatoare. Ulterior, s-a constatat lipsa a 300 de panouri și a fost consemnată în procesele-verbale din 06.07.2011 și 07 .07.2011, de asemenea încheiate între reprezentanții celor doua societăți, conform Contractului [Anexa nr. 1].
În data de 07.09.2011, după o numerotare inițială, imediat după incident, s-a constatat lipsa a 235 de panouri de aluminiu prin proces-verbal semnat de reprezentanții ambelor societăți (așa cum reiese din anexa cu nr. 2); ulterior, în data de 9.09.2011, după o renumerotare, s-a stabilit numărul exact de panouri lipsă - anume 180. Această cantitate lipsă a fost confirmată de către debitoarea-contestatoare, așa cum a reieșit din semnătura fără obiecțiuni aplicată de reprezentantul debitoarei-contestatoare.
Societatea creditoare a solicitat înscrierea la masa credală cu următoarele sume: 116,637.12 lei + T.V.A., dar și dobânda legală aferentă începând cu data de 30.06.2011 și până la data deschiderii procedurii insolvenței 28.09.2012; 78,357.86 lei + T.V.A. și dobânda legală începând cu data de 09.09.2011 și până la data de 28.09.2012 ; 133,728.59 lei - T.V.A. inclus [contravaloare grinzi din aluminiu, reprezentând prejudiciul cauzat subscrisei ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către Debitoare]; 72,069.12 lei - T.V.A. inclus reprezentând contravaloare capete pop, prejudiciul cauzat subscrisei ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către Debitoare.
S-a reținut că deoarece panourile sustrase erau părți componente al unui sistem tipizat de cofraj, ale cărui componente auxiliare nu mai pot fi folosite independent, la valoarea efectiva a panourilor, trebuia adăugată și valoarea părților din acest sistem care nu mai pot fi folosite: grinzile din aluminiu și capetele pop.
Prin urmare, declarația de creanță a creditoarei pentru bunurile materiale constatate lipsă a fost întemeiată pe disp.art.8 pct.5 din contractul părților, aplicabil în cazul sustragerilor de bunuri .S-a reținut așadar că invocarea de către debitoare în apărare a disp.art.8 pct.3 din contract ( ce se referă la altă situație ,respectiv cea enunțată în cuprinsul art.4 .1 din contract) nu a fost aplicabil în speță.
S-a reținut așadar că în conformitate cu anexele contractului de prestări servicii bunurile materiale constate lipsă și prejudiciile corespunzătoare au fost constate prin procesele verbale, ce au fost depuse în probațiune la dosarul cauzei și au fost semnate de reprezentanții ambelor societăți. Expertul a precizat valoarea prejudiciului material fără a indica însă contravaloarea TVA-ului ,fapt lipsit de temei atât timp cât valoarea bunurilor materiale are în vedere și contravaloarea TVA-ului.
S-a considerat că nu a existat nici un temei pentru a deduce, așa cum a susținut debitoarea, din valoarea bunurilor constatate lipsă, valoarea componentelor auxiliare rămase în urma sustragerilor ,în condițiile în care bunurile oferite în pază constituiau un sistem unitar tipizat de cofraj. A admite contrariul, a arătat instanța, însemnă a obliga creditoarea la evaluarea și valorificarea ulterioară a unor componente auxiliare rămase nesustrase, în condițiile în care obiectul contractului și paza bunurilor a fost conferită cu o anumită destinație ,ce se impune a fi respectată și în cazul evaluării pagubelor materiale.
Din această perspectivă, s-a apreciat că apărările debitoarei, dar și concluziile expertului în sensul că: ”părțile din sistemele sustrase nu determină imposibilitatea utilizării independente a părților rămase” nu prezintă relevanță juridică sub aspectul răspunderii contractuale, respectiv a evaluării pagubelor materiale.
A precizat că atât contractul, cât și anexele aferente stabilesc condițiile în care este antrenată răspunderea agenților de pază în cazul în care se constată sustrageri de bunuri ,împrejurare ce nu este condiționată de finalizarea cercetărilor penale ,așa cum s-a încercat a se susține în apărare .
Cu privire la întinderea prejudiciului, art. 1084 din Vechiul Cod civil prevede că debitorul este ținut să repare atât pierderea efectiv suferită, cât și beneficiul nerealizat de către creditor. În materie comercială art. 43 din Vechiul cod comercial, dispune că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Prin urmare ,s-a apreciat a fi datorată și contravaloarea dobânzilor legale calculate potrivit O.G. nr.9/2000 până la data deschiderii procedurii insolvenței .
Pentru considerentele de fapt și drept anterior expuse, instanța a respins contestația formulată de debitoare prin administrator special și a admis cu consecința înscrierii la masa credală a creanței invocate în procedură de către . SRL în conformitate cu declarația de creanță formulată inițial ,respectiv suma de 447 591,49 lei ,sumă ce cuprinde și valoarea dobânzilor legale reținute a fi datorate până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății debitoare.
Împotriva sentinței civile nr.7668 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă a făcut recurs recurenta . SRL prin administrator special I. M. pentru următoarele motive:
Arată că în cauză au fost formulate două contestații la tabelul preliminar al creanțelor, acestea au făcut inițial obiectul a două dosare, conexate de judecătorul sindic în dosarul cu numărul mai sus menționat. Menționează că este vorba de contestația sa prin care a cerut în principal radierea creditoarei de pe tabel și în subsidiar înscrierea acesteia pe tabel cu suma de 176.930 lei așa cum a stabilit expertul tehnic și de contestația creditoarei C. G. Construct SRL care a solicitat înscrierea pe tabel cu suma cerută prin cererea de înscriere a creanței pe tabelul preliminar. Mai arată că, în fapt, în baza contractului de prestări servicii aflat la dosar, a prestat în favoarea creditoarei paza a trei obiective ale sale, cu numărul de agenți de securitate solicitați de creditoare. Precizează că la unul dintre obiective, s-au produs două evenimente care au constat în: dispariția din obiectiv a 480 de panouri de diferite dimensiuni folosite pentru Turnarea betonului dintr-un număr total de 5.700 de astfel de panouri. Arată că în vederea stabilirii valorii panourilor dispărute, judecătorul sindic a dispus inițial efectuarea unei expertize contabile care nu a putut răspunde la obiectivele fixate și ulterior a unei expertize tehnice care a stabilit că valoarea panourilor reclamate ca dispărute din obiectiv este de 176.930 lei. Mai arată că atât prin concluziile orale cât și prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 19 septembrie 2014, a solicitat modificarea tabelului preliminar al creanțelor în sensul înscrierii creditoarei în acest tabel cu această sumă. Subliniază că prin contestația sa, creditoarea a solicitat înscrierea pe tabelul creditorilor cu suma de 447.591,49 lei, diferența dintre suma cu care a fost înscrisă pe tabelul preliminar și această sumă fiind reprezentată de grinzi din aluminiu și capete popi care nu au dispărut din obiectiv, se află în posesia sa dar despre care consideră că nu mai pot fi folosite în lipsa celor 480 de panouri sustrase dintr-un total de 5.700 aflate inițial în obiectiv. Menționează că Judecătorul sindic, la pronunțarea soluției, nu a ținut cont de probele administrate în cauză și a respins contestația sa admițând în același timp contestația creditoarei și a dispus înscrierea acesteia pe tabelul creditorilor cu suma de 447.591,49 lei așa cum aceasta a cerut prin cererea de înscriere pe tabel.
Consideră că cererea sa (contestația la creanță), urma să fie admisă cel puțin în parte în funcție de probele administrate în cauză, astfel, expertiza tehnică stabilește că la data dispariției, panourile metalice folosite la turnarea betonului au o valoare totală de 176.930 lei ( în condițiile în care expertul tehnic nu a avut în vedere decât două folosiri ale acestora deși ele au fost mai multe și nu a ținut cont nici de degradarea produsă prin depozitarea panourilor în spațiu deschis și peste care au trecut intemperiile atmosferice de-a lungul anilor in care au stat depozitate). Mai consideră că Degradarea panourilor a fost constatată de expert cu ocazia vizionării acestora - în prezența părților - la locul de depozitare.
În opinia sa, judecătorul sindic nu a ținut cont de concluziile expertului și a dispus înscrierea creditoarei pe tabel cu o sumă mai mare decât cea reală, și totodată, judecătorul sindic nu a ținut cont atât de expertiza tehnică dar și de expertiza contabilă efectuate în cauză în ceea ce privește cuantumul creanței și a admis cererea creditoarei. Arată că în ceea ce privește cuantumul panourilor reclamate ca sustrase, expertiza tehnică stabilește suma de 176.930 lei, sumă cu care creditoarea urma să fie înscrisă pe tabel.
Mai arată că în ceea ce privește celelalte elemente de construcții cu valoarea cărora de asemeni creditoarea a fost înscrisă pe tabel prin sentința recurată, atât expertul tehnic dar și expertul contabil au aceeași opinie după cum urmează: expertul contabil, ca răspuns la obiectivul nr. 1 din expertiză consideră că aceste elemente de construcție se utilizează independent în procesul de producție, numărul panourilor și popilor utilizați fiind diferiți în funcție de fiecare lucrare și că oricând se pot completa elementele lipsă sau deteriorate în procesul de producție. Arată mai departe că la această concluzie, expertul contabil ajunge și în urma verificării documentelor puse la dispoziție de părți, respectiv facturile de achiziție în care capetele galvanizate și traversele longitudinale sunt facturate distinct de celelalte elemente cu măsură " buc." Consideră că deși au fost facturate în baza aceleiași comenzi, au fost expediate în patru tranșe, la date diferite și fără a exista o corelație între cantitățile comandate pentru fiecare sortiment.
Arată în continuare că răspunzând la același obiectiv, expertul tehnic desemnat de instanță, stabilește că panourile sustrase nu determină imposibilitatea utilizării independente a părților rămase. Menționează că, în cuprinsul expertizei tehnice, expertul descrie pe scurt și procesul tehnologic din care rezultă corectitudinea concluziei la care a ajuns. Susține că în plus, ambii experți constată faptul că elementele respective (grinzi și popi) sunt în posesia creditoarei și pot fi folosite în procesul tehnologic.
Față de cele mai de sus solicită admiterea recursului, modificarea sentinței judecătorului sindic în sensul admiterii contestației sale la creanța și înscrierea creditorului în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 176.930 lei și respingerea contestației creditoarei.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 8 și art. 11 lit. i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței – modificată și completată.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care se referă la art. 3041 C.pr.civ., se constată că este fondat.
Este întemeiată susținerea recurentei cu privire la greșita reținere de către instanța de fond a situației de fapt cu privire la cuantificarea prejudiciului, respectiv a faptului că grinzile și capetele de pop nesustrase și rămase în posesia debitoarei reprezintă prejudiciu întrucât nu mai pot fi folosite în mod independent.
Unul dintre obiectivele raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit la fond a fost acela ca expertul să precizeze „dacă părțile din sistemele sustrase determină imposibilitatea utilizării independente a părților rămase, iar în caz afirmativ să se indice valoarea elementelor din aceste sisteme care nu mai pot fi folosite”.
Expertul tehnic a răspuns la acest obiectiv în sensul că sustragerea anumitor părți (panouri) din sistemele de cofraje nu determină imposibilitatea utilizării restului de elemente nesustrase în procesul de cofrare, respectiv grinzi (traverse) și capete de popi, deci elementele ca popi, traverse și capete de popi pot fi utilizate ca elemente de siguranță.
Față de această concluzie a expertului tehnic, se constată că nu este întemeiată reținerea instanței de fond în sensul că „panourile sustrase erau părți componente al unui sistem tipizat de cofraj, ale cărui componente auxiliare nu mai pot fi folosite independent”, astfel că „la valoarea efectiva a panourilor, trebuia adăugată și valoarea părților din acest sistem care nu mai pot fi folosite: grinzile din aluminiu și capetele pop”.
Se apreciază că valoarea prejudiciului trebuie stabilită doar prin evaluarea panourilor sustrase și fără a se lua în calcul valoarea grinzilor și a popilor care nu au fost sustrași, rămânând în posesia creditoarei, putând fi ulterior utilizați la alte lucrări.
Expertul tehnic a calculat această valoare ajungând la suma de_ lei, valoare care nu conține TVA.
Față de aceste considerente, Curtea constată că este fondat recursul, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., acesta va fi admis.
În consecință, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul că va fi admisă contestația contestatoarei debitoare și se va dispune înscrierea creanței creditoarei . SRL în sumă de_ lei contravaloare panouri, la care se adaugă TVA, precum și dobânda legală calculată la debit începând cu data de 30.06.2011 și până la data deschiderii procedurii insolvenței. Va fi respinsă contestația contestatoarei creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta debitoare . SRL prin administrator special I. M. împotriva sentinței civile nr.7668 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații creditoarea . SRL și . SRL prin administrator judiciar MANAGEMENT CONSULT IPURL.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite contestația contestatoarei debitoare . SRL.
Dispune înscrierea creanței creditoarei . SRL în sumă de_ lei contravaloare panouri, la care se adaugă TVA, precum și dobânda legală calculată la debit începând cu data de 30.06.2011 și până la data deschiderii procedurii insolvenței.
Respinge contestația contestatoarei creditoare . SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. I. C. V. D.
GREFIER,
G. M.
Red. A.P./ 2 ex .
| ← Contestaţie. Decizia nr. 534/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
