Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 186/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 5398/84/2012/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 186/2014
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I.
JUDECĂTOR: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta . Z., împotriva Sentinței civile nr. 4580 din data de 14.10.2013 și a încheierii din 23.10.2013, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII N. V. IPURL, P. A. M., având ca obiect F. - Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. M. R. pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, se învederează faptul că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului promovat.
Se constată că la data de 06.01.2014, intimata, prin lichidator, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nemotivării recursului in termen.
Reprezentantul recurentei arată că din eroare a omis să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, sens in care solicită acordarea unui termen scurt pentru a-și îndeplini această obligație.
Curtea, după deliberare, având în vedere neachitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru recursul declarat, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări și față de cererea reprezentantului recurentei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ora 10,00, pentru a da posibilitate reprezentantului recurentei să achite taxa de timbru, oră la care se va pune în discuție și excepția invocată.
La a doua strigare a cauzei, la ora 10,00, se prezintă av. M. R. pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 de lei.
Curtea constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată în contul Primăriei Municipiului Cluj N. și nu al Municipiului Z. unde își are sediul social recurenta, așa cum prevăd dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Reprezentantul recurentei solicită amânarea cauzei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor legale.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurentei având in vedere că aceasta beneficiază de apărător ales, persoană fizică cu studii superioare juridice și dispune lăsarea cauzei la a treia strigare pentru ora 11,00, pentru a-i oferi posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru în mod corespunzător. Se restituie reprezentantului recurentei chitanța de 60 de lei depusă la dosar.
La a treia strigare a cauzei, la ora 11,00, se prezintă av. M. R. pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța reprezentând achitarea taxei judiciare de timbru de 60 de lei, achitată corespunzător.
Curtea constată că recursul promovat este legal timbrat, sens in care respinge excepția nelegalei timbrări invocate din oficiu.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Instanța pune în discuția părții prezente excepția nulității invocată de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul recurentei arată că într-adevăr recursul este lovit de nulitate chiar dacă sentința recurată a fost motivată cu întârziere.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității invocată de către intimată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4580 din data de 14.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în baza art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis cererea lichidatorului judiciar N. V. IPURL și a fost obligată pârâta P. A. M. suporte pasivul social al debitoarei . în sumă totală de 133.311, 26 lei ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
În cauză din balanța de verificare, situația financiară din anul 2011 și 2012 și registrul agricol, a rezultat că la începutul anului 2012 societatea a deținut active imobiliare în valoarea de 84.473, 32 lei, compusă din materii prime - 27.010 lei, produse finite -22.700 lei, creanțe de 33.110 lei și avansuri de trezorerie de 1645, 32 lei.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a evidențiat faptul că bunul constând în mașina de căntuit a cărei valoare de inventar a fost de 935,72 lei, iar cea rămasă neamortizată de 5.361 lei a fost vândută numitului P. F. C. cu suma de 2000 lei cu factura nr.074/03.03.2012, sumă încasată cu chitanța nr.350/03.03.2012 și înregistrată în contabilitate.
Materiile prime, cele existente în stoc și cele achiziționate au fost consumate în procesul de producție de mobilă în cea mai mare parte, rămânând un stoc de 4.680, 33 lei.
S-a constatat că numitul P. F. C. datorează societății suma de 12.300 lei reprezentând diferența de preț neachitată din vânzarea unui autovehicul anterior datei de 31.12.2011.
În această perioadă societatea a efectuat prestări și serviciu, inclusiv vânzarea producției finite, care au generat venituri și cheltuieli.
S-a constatat că acestea nu au fost încasate integral, astfel la finele anului 2012 au rămas neîncasate facturile 251/28.06.2012; 253/30.07.2012; 254/29.08.2012; 255/26.09.2011; 256/25.10.2011 emise pe numele beneficiarului M. P. în valoare de 20.810 lei.
Culpa administratorului statutar a constat în neîncasarea acestor sume, prima operațiune nefiind evidențiată în contabilitate decât în urma unei corecții de bilanț efectuată la data de 01.01.2012, suma totală fiind de 33.110 lei.
Aceste fapte au influențat în mare măsură ajungerea societății în stare de insolvență.
Celelalte bunuri existente și achiziționate au fost consumate în procesul de producție, produsele finite au fost vândute, iar sumele rezultate au fost distribuite pentru plata salariilor și obligațiilor fiscale.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste sume de bani fapt ce prezumă că acestea fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate – deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin . societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art.138 alin.1 lit. a și d a fost admisă.
Prin încheierea din 23 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a admis sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței civile nr.4580/14.10.2013 a Tribunalului S. în sensul că se va trece corect suma de 33.110 lei ce reprezintă parte din pasivul social suportat de administratorul statutar, în loc de 133.311,36 lei, cum din eroare s-a menționat.
Împotriva sentinței civile nr. 4580 din 14.10.2013 și a încheierii din 23.10.2013 a declarat recurs la data de 18 octombrie 2013 și ulterior la 07.11.2013 recurenta ., iar recursul nu este motivat în termen.
În ședința publică de azi, întemeiat pe dispozițiile art. 301, 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ., raportat la art. 306 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a pus în discuția părților excepția nulității recursului promovat de recurenta ..
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior, Curtea constată că este întemeiată, iar recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din dosarul cauzei rezultă că, atât sentința civilă, cât și încheierea de îndreptare a erorii materiale, i-a fost comunicată recurentei la data de 7 noiembrie 2013 (fila 92 și 94, dosarul Tribunalului S.), că cererea de recurs a fost depusă la data de 18 octombrie 2013 și ulterior la 7 noiembrie 2013, însă motivele de recurs au fost depuse la data de 19 noiembrie 2013 cu nesocotirea termenului imperativ prevăzut de legiuitor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale amintite va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta . SRL împotriva sentinței sentinței civile nr. 4580 din data de 14.10.2013 și a încheierii din 23.10.2013, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. I. A. M. C. M. S. M. N.
red.M.S./A.C.
2 ex. – 15.01.2014
jud.fond. D. P.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 369/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
