Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 3571/112/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIE CIVILĂ NR.641/2014
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare apelurile declarate de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1005 din 20.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud în contradictoriu cu intimații ., C. I. DE INSOLVENȚĂ R. L. D. și C.I.I. D. M. C., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată - închiderea procedurii .
La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile promovate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că în conformitate cu dispozițiile art.96 din NCPC și art.8 din Legea nr.85/2006 este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200, art.201 din NCPC și art. XV din Legea nr.2/2013 referitoare la regularizarea cererii de apel și fixarea unui termen de judecată, raportat la obiectul cauzei și actele existente la dosar declară închise dezbaterile și reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1005 din 20.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a respins cererea formulată de AJFP Bistrița-Năsăud, de amendare a lichidatorului judiciar C. individual de insolvență – R. L. D.; s-a respins obiecțiunile formulate de creditoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar arătat.
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar C. individual de insolvență - R. L. D., și pe cale de consecință, admite cererea de închidere a procedurii formulată de acesta sens în care:
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea .; s-a dispus radierea debitoarei societate comercială din registrul comerțului în care este înmatriculată.
În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud precum și Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru efectuarea mențiunii de radiere.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,s-a descarcat lichidatorul judiciar arătat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, asociați și titulari de garanții.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a aprobat decontul cheltuielilor prilejuite de desfășurarea procedurii insolvenței și depus de lichidatorul judiciar mai sus menționat, pentru suma de 3.000 lei, ce urmează a fi suportată din fondul de lichidare; s-a dispus păstrarea arhivei debitoarei societate comercială de administratorul statutar al acesteia.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2160/22.11.2013 pronunțată în dosar nr._, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului privind pe debitoarea ., a fost numit lichidator judiciar C. de individual de insolvență – R. L. D., căruia i-au fost stabilite principalele atribuții, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii, s-a pus în vedere debitoarei să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin.l din Legea nr. 85/2006, au fost fixate termene limită pentru depunerea declarațiilor de creanță, pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar, pentru soluționarea eventualelor contestații și afișarea tabelului definitiv al creanțelor.
Ulterior acestui moment, a fost întocmit un raport intitulat „final”, prin care se solicită, în temeiul art. l3l din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului privind pe debitoare în condițiile în care nu a fost identificat nici un bun și nici o creanță aparținând acesteia și care să poată fi valorificată în cadrul procedurii, raport ce a fost publicat în publicat în BPI și notificat părților.
Urmare a acestei propuneri, instanța a procedat la citarea părților în BPI în vederea discutării raportului întocmit de administratorul judiciar dar ele nu s-au înfățișat la termenul stabilit, doar creditorul A. pentru Administrarea Activelor Statului formulând obiecțiuni pe motiv că lichidatorul judiciar ar fi putut promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului statutar al societății aflată în insolvență.
Potrivit art. l3l din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.
În condițiile în care, urmare a activității desfășurate, lichidatorul judiciar desemnat nu a putut identifica în patrimoniul debitoarei bunuri sau valori pentru acoperirea cheltuielilor administrative și pentru plata creanțelor iar părțile deși citate în BPI în vederea discutării raportului întocmit de administratorul judiciar nu s-au înfățișat la termenul stabilit și nici nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii de insolvență, instanța, în temeiul art. l3l din Legea nr. 85/2006, mai sus citat, va admite cererea formulată de către lichidatorul judiciar și va dispune închiderea procedurii privind pe debitoarea ., radierea acesteia și notificarea instituțiilor publice competente pentru efectuarea mențiunilor ce se impun, descărcarea lichidatorului de orice responsabilități și aprobarea decontului solicitat, conform dispozitivului prezentei hotărâri și potrivit textelor de lege precis precizate în acesta.
Ca atare, dat fiind neavansarea sumelor corespunzătoare continuării procedurii de insolvență de către creditorul A. pentru Administrarea Activelor Statului și având în vedere că art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, în afară de lichidatorul judiciar (ce nu poate fi obligat), în anumite condiții, conferă calitate procesuală activă pe linia atragerii răspunderii personale a administratorului statutar și altor persoane expres enumerate în ipoteza în care se apreciază că acest obiectiv poate fi atins din punct de vedere legal (posibilitate procesuală ce nu a însă fructificată), instanța va respinge obiecțiunile formulate.
Totodată, instanța a respins cererea formulată de ANAF – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud și având ca obiect aplicarea unei amenzi judiciare lichidatorului judiciar C. de individual de insolvență – R. L. D., în baza art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006,pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de art.81 Cod proc.fiscală cu motivarea că pentru contravențiile prevăzute de Codul fiscal (L.nr.571/2003) sunt abilitate să constate și să aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente,potrivit art.221 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Un alt argument ce pledează în favoarea acestei soluții constă în aceea că în baza art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul-sindic îl poate sancționa pe administratorul judiciar/lichidator (cf.art.24 alin.1) numai cu amendă judiciară și nu contravențională, de la 1000 lei la 5000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de Legea nr.85/2006 sau stabilite de judecătorul-sindic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., (fosta A.V.A.S.), solicitând admiterea și casarea hotărârii atacate și remiterea cauzei la aceeași instanța de fond pentru epuizarea tuturor etapelor procedurale in vederea recuperării creanțelor.
În motivele de apel se arată că, prin sentința atacata cu apel de către A.A.A.S., s-a dispus cu aplicarea greșita a legii, inchiderea procedurii insolventei, luând in considerare propunerea lichidatorului judiciar care afirma ca debitoarea nu are bunuri de valorificat, iar creditorii nu s-au oferit sa avanseaze sume pentru continuarea procedurii.
Având in vedere ca pasivul datorat nu s-a recuperat, considera ca in cauza s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv formularea cererii de chemare in judecata de către lichidatorul judiciar, având in vedere ca, societatea din anul 2005 nu a inregistrat la organele fiscale, situațiile financiare anuale prevăzute de Legea 82/1992 privind contabilitatea, iar desi, notificați prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, administratorii statutari nu au predat actele si documentele contabile prevăzute la art. 28 alin.1 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, lichidatorul judiciar s-a aflat in imposibilitatea analizării situației economico- financiara ce a determinat ajungerea debitoarei S.C. S. I. SRL in insolventa.
Aceste considerente ar trebui sa constituie motive suficiente pentru ca lichidatorul judiciar sa formuleze cerere de chemare in judecata in temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea nr 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune daca „ au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea."
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: ... c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor... care au obligația gestionării patrimoniului".
In raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolventa, lichidatorul judiciar considera ca sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei in art. 138 alin. 1 lit.a),d) si e) existând premizele necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei.
Având in vedere contextul prezentat anterior,opinia sa este ca lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art 138 si urm, din Legea 85/2006.
In cauza se impunea convocarea adunării creditorilor pentru a se discuta oportunitatea formulării cererii de antrenare a răspunderii patrimioniale a fostei conduceri in temeiul art. 138, si mandatarea unui creditor sa formuleze cererea in condițiile in care lichidatorul judiciar isi declina aceasta competenta.
In fapt, dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea 85/2006 are la baza 2 principii: principiul apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale fata de faptele administratorilor acestora care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in incetare de plați si principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază creditorii.
Pasivul debitoarei consta in principal in nevirarea către bugetul de stat a sumelor datorate, inclusiv nevirarea la fondurile speciale (CAS, șomaj, etc) a sumelor aferente către Casa de Asigurări de Sănătate Bistrița Nasaud, care prin protocol a fost transferata către AAAS aceste datorii.
Face precizarea ca aceasta suma de bani, respectiv 1.132,94 - creanța AAAS, nu aparține societății, fiind contribuția personala a asiguraților la Fondul N. Unic de Asigurări Sociale de Sănătate Bistrița Nasaud si care potrivit prevederilor art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002, modificata, utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 3021 din Codul penal.
Pe de alta parte, pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, in conformitate cu prevederile art. 55 din O.U.G. nr. 150/2002, modificata, s-au calculat dobânzi in penalități de intarziere si penalități pentru stopaj la sursa si deasemenea neachitate de către societate, ceea ce a contribuit la . de plata.
In aceste condiții, sursa de finanțare a societății au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind una din cauze care a condus la încetarea de plați.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul N. Unic de Asigurări Sociale de Sănătate si folosirea sumelor de bani reținuți din salariul angajaților pentru susținerea activității curente a societății, apreciem ca fosta conducere se faca vinovata de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru procurarea persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plați, fapta prevăzuta de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
La stabilirea gravitații faptei săvârșite de către administratorul social este necesar sa fie avut in vedere totalul sumelor care constituie stopaj la sursa si care au fost reținute de către administratorul social pentru a le utiliza in susținerea activității curente a societății, precum si dobânzile si penalitățile calculate la acestea.
Din punctul de vedere al instituției sale, pornind de la insasi izvorul creanței solicitate de AAAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS Bistrița Nasaud, respectiv suma de 1.132,94 lei o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o incalcare flagranta si constanta a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 3021 din Codul penal.
Prin neindeplinirea de către administratorii debitoarei a obligațiilor legale, AAAS a suferit un prejudiciu a cărui existenta certa este stabilita prin constatarea de către Tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plați si ca impotriva acesteia a fost declanșata procedura insolventei.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul admiterii cererii apelantei de aplicare a amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei lichidatorului desemnat și a respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului în temeiul prev.art.131 din Legea 85/2006.
În motivele de apel se arată că prin sentința civila nr. 2160/22.11.2013 Tribunalul Bistrița Nasaud a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei . si a desemnat lichidator judiciar C. R. L. D..
Apelanta arată că a formulat si depus la dosarul cauzei declarație de creanța pentru creanțe bugetare neachitate in cuantum de 4347 lei, creanțe cu care a si fost inscrisa in Tabelul preliminar si apoi in Tabelul definitiv al creanțelor debitoarei.
Pe parcursul derulării procedurii de insolventa lichidatorul judiciar a reținut ca debitoarea nu mai deține nici un bun in patrimoniu care sa poată fi valorificat in vederea acoperirii creanțelor, si a solicitat sa se dispună închiderea procedurii si radierea societății din evidentele O.R.C.
Astfel, la data de 20.06.2014, Tribunalul Bistrița Nasaud a dispus închiderea procedurii insolventei in baza prevederilor art. 131 din Legea 85/2006, constatandu-se ca in averea debitoarei nu exista bunuri.
Nu poate fi de acord cu sentința de inchidere a procedurii si solicitam schimbarea acestei hotărâri pentru următoarele motive:
Apreciază ca închiderea procedurii in temeiul prevederilor art. 131 din Legea 85/2006 este prematura intrucat una dintre principalele atribuții ale lichidatorului judiciar, este, potrivit art.25, al.1, lit.b,din Legea 85/2006 si " examinarea activității debitorului asupra căruia se initeaza procedura simplificata in raport cu situația de fapt si intocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa ,cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajării răspunderii acestora in condițiile art. 138 (..)"
În raportul final, lichidatorul judiciar menționează faptul că debitoarea nu a predat gestiunea și actele contabile, astfel că se concluzionează faptul că nu sunt elemente suficiente pentru stabilirea culpei vreunei persoane și nu s-a formulat cerere privind atragerea răspunderii administratorului societății pentru pasivul debitoarei.
Potrivit art.138 alin.1 lit.d sunt prevăzute alternativ 3 fapte pentru care poate fi antrenată răspunderea patrimonială a organelor de conducere, respectiv că cel răspunzător a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În cazul din speță, poate fi reținută fapta prev.de art.138 alin.1 lit.d în sensul că administratorul societății a făcut să dispară unele documente contabile astfel că, în opinia sa sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii personale a fostuluia dministrator statutar atâta timp cât acesta a ascuns în mod vădit patrimoniul debitoarei, fapt sancționat de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 cu suportarea din averea personală a pasivului societății.
Consideră că lichidatorul judiciar pe parcursul desfășurării procedurii nu a examinat temeinic toate aspectele care ar fi imputabile reprezentantilor debitoarei, făcând doar formal o mențiune cu privire la faptul că nu s-au constatat fapte ce ar impune formularea unei acțiuni în răspunderea membrilor de conducere a debitoarei potrivit art.138 din Legea insolvenței.
Analizând aspectele care au dus la starea de insolventa a debitoarei, apreciem ca, se impune luarea in considerare pentru a fi stabilita răspunderea administratorului si starea de pasivitate a acestuia fata de acumularea continua a datoriilor societății către bugetul de stat, fara incercarea de redresare si achitare a acestora.
P. aceste motive, având in vedere si faptul ca procedura insolventei are ca scop principal acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa si îndestularea creanțelor creditorilor înscriși pe Tabelul de creanțe, închiderea procedurii insolventei in temeiul prevederilor art. 131 din Legea 85/2006, fara a se face o analiza temeinica a tuturor aspectelor care ar fi imputabile reprezentanților debitoarei, apare ca fiind prematura si prejudiciază drepturile si interesele creditorilor.
Prin aceeași sentință, s-a dispus și respingerea ca neîntemeiată a cererii de aplicare a amenzii judiciare lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei, reținându-se în motivarea hotărârii că pentru contravențiile prevăzute de Codul fiscal sunt abilitate să constate și să aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente potrivit art.221 din OG nr.92/2003.
Precizează că debitoarea . a intrat in procedura simplificata a insolventei la data de 22.11.2013, fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar C. R. L., totodată administratorului statutar fiindu-i ridicat dreptul de administrare.
Obligațiile declarative ale debitoarei se mențin si pe perioada derulării procedurii insolventei pana la radierea societății din evidentele R. Comerțului, însa obligația de depunere a acestor declarații revine administratorului/lichidatorului desemnat, conform dispozițiilor art.20, al.1 ,lit.f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
In speța, debitoarea nu si-a îndeplinit obligațiile declarative, asa cum a arătat detaliat in cererea de aplicare a amenzii judiciare, răspunderea revenind administratorului/lichidatorului judiciar desemnat, lucru care rezulta si din prevederile art. 253, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, confom cărora "Lichidatorii au aceeași răspundere ca si administratorii, respectiv membrii directoratului".
Același lucru rezulta și din adresa nr._/15.11.2013 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, ca urmare a Deciziei Curții de Conturi a României nr. 1/2013.
In aceasta situație a solicitat judecătorului sindic, in temeiul art.22,al.3 din Legea nr.85/2006, sa dispună aplicarea amenzii judiciare in cuantum de 5.000 lei lichidatorului judiciar pentru neindeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege .
Art. 22, al.3 din Legea 85/2006 prevede ca: "Judecătorul-sindic va sancționa administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea -credința, nu isi îndeplinește sau indeplineste cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic."
Cererea formulata de către recurentă a fost analizata de către judecătorul sindic, iar prin încheierea civilă pronunțata la acest termen s-a dispus respingerea cererii ca neîntemeiata, întrucât judecătorul sindic a apreciat ca pentru contravențiile prevăzute de Codul Fiscal sunt abilitate sa constate si sa aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente, potrivit art.221 din O.G.nr.92/2003.
Contrar celor reținute in motivarea încheierii atacate menționează ca instituția noastră nu a solicitat judecătorului sindic aplicarea unei amenzi contravenționale pentru o contravenție prevăzuta de Codul Fiscal sau Codul de procedura fiscala, ci s-a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare pentru neindeplinirea unor atribuții prevăzute de legea insolventei in sarcina lichidatorului judiciar, in speța a celei prevăzute de dispozițiilor art.20, al.1 ,lit.f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei mai exact cea privind conducerea activității debitorului ,avand in vedere ca aceasta presupune si conducerea evidentei contabile si respectarea prevederilor legale privind obligația de a depune declarații fiscale pana la momentul radierii societății in insolventa.
Asa fiind apreciază ca in mod legal si temeinic s-a adresat judecătorului sindic cu o cerere de aplicare a amenzii judiciare, motiv pentru care solicitam instanței de recurs sa dispună admiterea recursului cu consecința modificării sentinței atacate in sensul admiterii cererii de amendare a lichidatorului judiciar cu amenda judiciara de 5.000 lei.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.466-480 NCPC, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Apelanta AJFP Bistrița critică hotărârea judecătorului sindic, atât prin prisma nelegalității cererii de aplicare a amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei lichidatorului judiciar, cât și sub aspectul închiderii procedurii falimentului potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Cât privește cererea de aplicare a amenzii, potrivit art.22 alin.3 și 4 din LPI, judecătorul-sindic va sancționa administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic iar daca prin fapta prevăzută la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părți interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
Curtea constată că ipoteza normei legale enunțate prin dispozițiile legale amintite nu este întrunită întrucât în speță, nu s-au dovedit culpa sau reaua credință a lichidatorului judiciar care să justifice amendarea sa în temeiul dispozițiilor art. 22 al. 3 din LPI sau obligarea acestuia la plata despăgubirilor potrivit alin.4 din același articol.
După cum corect a reținut și judecătorul sindic, probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că lichidatorul judiciar al debitoarei și-a îndeplinit obligațiile care-i revin în conformitate cu Legea privind procedura insolvenței, la termenele stabilite.
Curtea nu neagă că potrivit art.253 alin.2 din Legea nr.31/1990, lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii, însă, ipoteza normei juridice enunțate vizează lichidatorii desemnați în condițiile Legii nr.31/1990 iar nu lichidatorii judiciari desemnați în temeiul Legii nr.85/2006. Mai mult, Curtea reamintește că administratorii/lichidatorii judiciari nu sunt reprezentanții debitoarei – în înțelesul Legii nr.31/1990- având un alt statut si alte competențe decât cele stabilite în sarcina lichidatorului numit în baza legii societăților comerciale; în procedura reglementată de legea insolventei practicianul este mandatarul instanței în relațiile cu participanții la procedură, atribuțiile acestuia fiind stabilite în mod exclusiv de Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, aplicarea sancțiunii prevăzute de art.22 alin.3 din LPI, ar putea fi realizată doar în situația în care practicianul nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de legea insolventei sau a celor stabilite de judecătorul sindic, însă, în speță, apelanta nu a invocat nici unul dintre aceste motive.
Curtea va achiesa apărărilor formulate în sensul că fapta pentru care s-a solicitat aplicarea amenzii lichidatorului judiciar constituie contravenția reglementată de dispozițiile din O.G. nr. 92/2003, astfel că în mod corect a statuat judecătorul sindic că sancțiunea aplicabilă este cea a amenzii contravenționale ce poate fi aplicată doar de organele fiscale abilitate.
Prin urmare, în speță nu se poate susține cu temei că ne aflăm în prezența unei neîndepliniri sau îndepliniri necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de legea insolvenței, susținerile contrare fiind nefondate.
Se poate conchide, așadar că în speță ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile art.22 alin.3 din LPI nu este întrunită, acțiunea creditoarei fiind nefondată după cum corect a statuat judecătorul sindic.
Cele două apelante au criticat hotărârea judecătorului sindic și sub aspectul aplicării greșite a dispoz.art.131 din Legea nr.85/2006.
Întrucât în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri sau sume de bani în măsură să îndestuleze, măcar în parte creditorii, iar aceștia nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Legiuitorul prin modificarea dispozițiile art.138 a înțeles să determine în mod expres categoriile de persoane care pot fi titularii acțiunii întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, iar interpretarea dată de judecătorul sindic textului invocat este în consonanță cu prevederile în formă modificată.
Dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 astfel cum au fost acestea modificate prin OUG nr.173/19.11.2008 statuează că în orice stadiu al procedurii prevăzute de legea insolvenței dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii.
Legiuitorul așadar a instituit o normă imperativă prin care în ipoteza inexistenței bunurilor în patrimoniul debitoarei sau a insuficienței fondurilor necesare continuării procedurii să determine închiderea procedurii.
Scopul procedurii fiind enunțat de dispozițiile art.2 din cuprinsul Legii nr.85/2006 legiuitorul a apreciat că în măsura în care datorită lipsei fondurilor nu mai poate fi atins acest scop este contrar interesului economic general să se dispună continuarea procedurii.
Judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.131 din legea privind procedura insolvenței atâta timp cât niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii iar bunurile în patrimoniul debitoarei nu sunt identificabile în materialitatea lor.
P. toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelurile ca fiind nefondate, nefiind prezent niciunul din motivele de apel invocate, astfel că în temeiul dispozițiilor art.480 NCPC raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, le va respinge.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantele A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., (fosta A.V.A.S.), cu sediul in București, . S. nr. 50, sector 1, Cod fiscal nr. R11795573 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud cu sediul în Bistrița, ., nr.6-8, jud.Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1005 pronunțată la data de 20.06.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. I. D. P. L. F.
red.C.I./A.C.
4 ex. – 20.11.2014
jud.fond.M. F..
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 3912/2014. Curtea de Apel CLUJ | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1030/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
