Conflict de competenţă. Sentința nr. 426/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 426/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 911/33/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 426/2014
Ședința camerei de consiliu din 03 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M.-I. I.
GREFIER: E. T. V.
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Specializat Cluj și Tribunalul Cluj, în vederea soluționării apelului declarat de . împotriva sentinței civile nr._/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, privind și intimata S. R. DE RADIODIFUZIUNE.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 alin.1 N.C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 135 al.1 N.C.pr.civ.
Soluționarea conflictului de competență s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 10.617 din data de 06.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta ., și în consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 630 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011 precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 106,85 lei calculate până la data de 19.02.2013.
S-a respins petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiat.
Din analiza actelor depuse la dosar instanța de fond a reținut că pentru serviciul public de radiodifuziune prestat în perioada aprilie 2010-decembrie 2011, de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în favoarea pârâtei . fost emise facturi fiscale în valoare totală de 630 lei (fil. 6-26).În cuprinsul facturilor s-a menționat faptul că neachitarea acestora în termen de 30 de zile de la data scadenței conduce la aplicarea de penalități, începând din prima zi după scadență. În acest sens, au fost calculate penalități de întârziere, până la data de 19.02.2013, în cuantum de 106,85 lei.
Cu privire la înscrisul depus în probațiune de către societatea pârâtă, intitulat “declarație”, în care s-a menționat faptul că debitoarea nu deține aparate sau receptoare radio ori tv care să permită accesarea serviciilor de radio sau de televiziune, instanța reține faptul că documentul nu a fost înregistrat în evidențele reclamantei, fiind semnat doar de către reprezentantul legal al pârâtei (fil. 36).
În drept, potrivit art. 40 alin. 1 din Legea 41/1994 “veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din(…) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate”, iar potrivit alin. 4 “cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Prevederile cuprinse în art. 40 alin. 5 reglementează categoriile de persoane scutite de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, respectiv “familiile și persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 asociațiile și fundațiile nonprofit, misiunile diplomatice străine și membrii acestora, persoanele fizice abonate la rețele de radioamplificare, azilurile de bătrâni, unitățile din cadrul instituțiilor care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, unitățile de învățământ de stat preșcolar, preuniversitar și universitar, căminele de copii și creșele de stat, pensionarii proveniți din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensionarii Societății Române de Radiodifuziune și ai Societății Române de Televiziune, unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, precum și alte categorii prevăzute de legi speciale.
Alte scutiri de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru serviciul public de televiziune decât cele prevăzute prin prezenta lege pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi legale, rezultă obligativitatea achitării taxei privind serviciul public de radiodifuziune și televiziune, pentru toate celelalte categorii de personae care beneficiază de aceste servicii. Această interpretare se coroborează cu prevederea cuprinsă în art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, conform căreia “persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
Cu privire la susținerea formulată în apărare de către societatea pârâtă, care a arătat faptul că scutirea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune instituită prin prevederile legale mai sus citate în cazul persoanelor fizice, se aplică și în situația persoanelor juridice, instanța a reținut faptul că acest aspect nu a fost susținut prin depunerea unui înscris din cuprinsul căruia să rezulte formularea unei declarații anuale de către societatea debitoare privind scutirea de la plata taxei, cu respectarea tuturor formalităților necesare privind înregistrarea sa în evidențele reclamantei.
Față de această împrejurare, instanța de fond a apreciat faptul că nu se impune cercetarea aspectului privitor la incidența prevederilor art. 40 alin. 2 și 5 din Legea nr. 41/1994, în cazul persoanelor juridice., sub aspectul scutirii acestor entități de la plata taxei în litigiu.
Prevederile cuprinse în art. 5 și 6 din același act normativ stabilesc modalitatea de plată a taxei, precum și obligația privind plata penalităților, după cum urmează: “taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va incasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o data cu plata energiei electrice consummate.
Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere din debitul indicat în cuprinsul facturilor emise de către .”.
Pentru considerentele care preced, instanța de fond a admis cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 630 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 106,85 lei calculate până la data de 19.02.2013.
În temeiul art. 452 C.Pr.Civ., a respins petitul privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța reținând faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative din care să rezulte existența și cuantumul acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta .., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și, rejudecând, respingerea acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 66/A/2014 din 22.01.2014, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a apelului declarat de apelanta . în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Prin decizia civilă nr. 244 din 28.04.2014, pronunțată în același nr. de dosar, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj de soluționare a apelului, invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a apelului declarat de apelanta . în contradictoriu cu intimata S. R. DE RADIODIFUZIUNE împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ în favoarea Tribunalului Cluj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal spre soluționarea regulatorului de competență.
Curtea de Apel Cluj, sesizată cu soluționarea conflictului de competență, reține faptul că revine Tribunalului Specializat Cluj competența materială de soluționare a apelului pentru următoarele considerente:
În vederea determinării instanței competente din punct de vedere material să soluționeze apelul formulat de . trebuie determinată în prealabil natura juridică a litigiului pornind de la raportul juridic dedus judecății.
Astfel, este incontestabil faptul că cererea ce face obiectul judecății reprezintă o cerere prin care reclamanta S. R. de Radiodifuziune, serviciu public de interes național, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii taxei pentru serviciul public prestat.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, această taxă se încasează de la plătitorii acesteia prin S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice ELECTRICA SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice.
În alin. 2 al aceluiași articol din HG nr. 977/2003 se prevede că persoanele juridice care își asigură pe cont propriu energia electrică și nu au contract de furnizare a energiei electrice vor plăti taxa direct Societății Române de Radiodifuziune.
Astfel, atâta timp cât societatea comercială achită taxa datorată pentru serviciul public de radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu S. Comercială de Furnizare a Energiei Electrice, rezultă că izvorul obligației îl constituie contractul încheiat între cele două entități ca persoane juridice de drept privat dintre care una acționează în calitate de mandatar al SRR.
În consecință, rezultă că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale în sensul prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ.
Sub aspectul stabilirii instanței competente material nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamanta SRR este autorizată să presteze un serviciu public de interes național atâta timp cât taxa radio se face venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor datorate se efectuează în baza unor prevederi contractuale și nu potrivit OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4126/06.20.2010 pronunțată în dosar nr._/3/2009 al Secției de contencios administrativ și fiscal.
Odată stabilit faptul că litigiul în discuție nu prezintă elemente ale contenciosului administrativ, fiind un litigiu de drept comun, revine a analiza în ce măsură competența revine secției civile a Tribunalului Cluj sau dimpotrivă, Tribunalului Specializat.
Pentru aceasta, Curtea reține că important în stabilirea acestui aspect este faptul că, competența de soluționare a acțiunii aparține instanței specializate, determinate în raport de prevederile art. art.3 alin.2 și 3 C.civ.
Aceasta deoarece prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Specializat Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
S-a reținut în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Ca urmare în raport de calitatea pârâtei, aceea de profesionist și având în vedere izvorul obligației pretinse de reclamanta-intimată care are o natură civilă, competența de soluționare a apelului îi revine Tribunalului Specializat Cluj pentru cele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a apelului formulat de .. CLUJ-N., în contradictoriu cu S. R. DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. E. T. V.
Red.M.I.I./10.10.2014.
Dact.H.C./4 ex.
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Decizia nr. 470/2014. Curtea de... | Obligatia de a face. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
