Reziliere contract. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1873/84/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 97
Ședința publică din data de 17 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I.
JUDECĂTOR: A. M. C.
GREFIER M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta ., prin administrator judiciar I&O INSOLV SPRL împotriva sentinței civile nr. 752, din 08.02.2013, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect reziliere contract - dosarul cu nr._ casat cu trimitere spre rejudecare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.02.2014, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din 03.03.2014 pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise și ulterior pentru data de 10.03.2014 și data de azi, încheierile de ședință de la acele date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
P. sentința civilă nr. 752, din 08.02.2013, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis în parte acțiunea reclamantei ., și s-a constatat încetat de drept contractul de arhitectură încheiat între reclamantă și pârâta ., începând cu 8 februarie 2009.
Pârâta a fost obligată la 253.049,89 Euro către reclamantă reprezentând contravaloare lucrări efectuate.
A fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei . Z., privind rezilierea contractului de arhitectură, plată preț achitat și daune-interese.
Pârâta a fost obligată la 45.371,1 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 11 decembrie 2008 părțile au încheiat contractul de arhitect prin care reclamanta s-a obligat să întocmească în conformitate cu legislația în vigoare și cu tema explicită pusă la dispoziție de către investitor documentațiile PT+DDE (inclusiv documentația necesară pentru obținerea PUZ, AC și AF) pentru investiția: „Ansamblu rezidențial Zona Brădet-Z., la un onorariu de 1.380.000 Euro (fără TVA) echivalent în lei, modalitatea de plată fiind pe etapele de proiect respectiv 20% din onorariu pentru „Faza anteproiectului = studiu de fezabilitate cu termen de predare la 14 ianuarie 2008, 25% din onorar pentru „Faza plan urbanistic zonal – documentație obținere PUZ; documentație autorizație de construire cu termen de predare 14 .01.2008, 22.01.2008, respectiv 15.03.2008 pentru cele trei subfaze, „Proiect de execuție (PE+caiete de sarcini+documentație licitație cu onorariul de 5% din onorar pentru 25% din suprafața totală cu termen de predare 31.03.2008 și 10% din onorar pentru 75% din suprafața totală, cu termen de predare 30.06.2008; faza de execuție = DDE+asistență tehnică 10% din onorar pentru 25% din suprafața totală cu termen de execuție 30.04.2008 și 30% din onorar pentru 75% din suprafața totală cu termen de execuție 31.08.2008.
În timpul derulării contractului, la data de 9.01.2009 pârâta a solicitat reclamantei încetarea colaborării ca urmare a situației deficitare a pieței imobiliare, datorată prăbușirii acesteia și ca atare a incapacității de plată a serviciilor de către pârâtă, propunând formularea de către reclamantă a unei scheme de finalizare a lucrărilor până la fata PAC și sugerarea de către pârâtă a unei sume care să permită încheierea onorabilă a colaborării.
Răspunsul la această solicitare a fost trimis de către reclamantă pârâtei la data de 2.03.2009 prin care se arată că până în momentul notificării intenției de reziliere, o proporție însemnată a lucrărilor de proiectare a fost realizată, suma la care se ridică fiind de 347.654,17 Euro+TVA și își exprimă dorința rezolvării amiabile a situației.
La data de 20 martie 2009 pârâta a trimis prin avocat un e-mail reclamantei prin care își exprimă opinia cu privire la stadiul executării proiectului din contractul de arhitect încheiat și anume a arătat că faza I a proiectului a fost îndeplinit parțial deși s-a solicitat printr-un e-mail transmis în 26 martie 2008 completarea anteproiectului, faza II a proiectului arată că este îndeplinită parțial, nu s-a depus documentația PAC, iar faza III și IV a proiectului nu s-a îndeplinit.
S-a mai arătat prin acest e-mail că pentru faza I s-a achitat onorariul integral încă din 29 februarie 2008, și s-a achitat și 81.986 euro pentru ceea ce s-a executat din faza II – PUZ și PAC, iar onorariul este de 1.380.000 euro fără TVA iar contravaloarea facturii proforme emisă de arhitect onorariul este de 1.668.506 euro fără TVA neexistând nici un act adițional care să facă dovada modificării suprafețelor.
În urma întâlnirii de conciliere dintre părți nu s-a ajuns la un consens între părți cu privire la sumele datorate.
În cauză, după rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare în specializarea arhitectură care să stabilească procentul din lucrările efectiv executate de reclamantă raportat la lucrările la care reclamanta s-a obligat conform contractului de arhitectură și în același timp dacă pe baza documentației tehnice efectuate se putea obține autorizație de construcție.
Concluziile raportului de expertiză au fost că faza I s-a efectuat în procent de 17%, faza II în procent de 17,77%, faza III în procent de 5,31%, faza IV în procent de 0%. Procentul total realizat prin lucrările efectiv executate, raportat la lucrările pe care reclamanta s-a obligat prin contract s-a constatat de expert a fi în procent de 40,01% .
Cu privire la data rezilierii contractului de arhitect instanța a reținut că rezilierea acestuia a fost solicitată de pârâtă prin e-mail trimis reclamantei la data de 9 februarie 2009 aplicabile fiind prevederile art.7.3 din contract încheiat între părți, conform căruia prezentul contract încetează de plin drept, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată, la data împlinirii unui termen de 30 zile calendaristice de la data notificării trimisă de către investitor, în temeiul prezentului pact comisoriu expres de gradul III.
Urmare a rezilierii contractului din speță devin aplicabile prevederilor art.7.5 din contract conform căreia în toate cazurile de reziliere din culpa sa, investitorul este obligat să achite contravaloarea tuturor lucrărilor și cheltuielilor aferente acestor lucrări, efectuate de arhitect până la momentul trimiterii notificării de reziliere, arhitectul fiind îndreptățit să solicite și plata de către investitor a unor daune contractuale, pe măsura prejudiciului dovedit, daune care nu pot depăși însă 10% din valoarea totală a prezentului contract.
În atari condiții având în vedere onorariul contractului de arhitect de 1.668.506 lei așa cum a fost modificat prin actul adițional la acest onorar urmează a se raporta procentul realizat de către reclamantă din fazele proiectului și procentul din onorar ce trebuia achitat pentru fiecare fază a proiectului.
Astfel faza I pentru care trebuia achitat 20% din onorar și care ar fi reprezentat 333.701 euro, realizat fiind în proporție de 17% suma datorată de pârâtă pentru această fază este de 283.645 Euro; pentru faza II onorariul de achitat fiind de 25% din total ce reprezenta 417.126 Euro, realizat fiind în procent de 17,77% suma de achitat este de 296.493 euro; pentru faza III procentul de 15% din onorar fiind datorat, ceea ce reprezintă 25.275 Euro, fiind executat în procent de 5,31% cuantificat acesta înseamnă 88.597 Euro; faza IV realizându-se în procent de 0%, suma totală de achitat este de 668.735 reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă.
Din această sumă totală de 668.735 lei pârâta a achitat 333.701,2 Euro sumă cerută prin cererea reconvențională și recunoscută ca fiind achitată de pârâtă pentru faza I prin concluziile scrise și 81.986,12 Euro pentru faza II, suma datorată și la care a fost obligată pârâta în temeiul art.969 și urm.Cod civil este de 253.049,89 Euro.
Contractul de arhitectură este un contract a cărui obiect este întocmirea unei documentații.
Aceasta înseamnă că acest contract este unul în care obligația este de mijloace sau diligență prin care debitorul (arhitect) este ținut să depună diligențele și să manifeste strădania pe care o reclamă urmărirea unui anumit scop sau obținerii unui rezultat fără ca însuși rezultatul urmărit să constituie obiectul obligației sale.
Astfel arhitectul este dator să întocmească documentația de construcție fără însă a se obliga și la obținerea autorizației de construcție.
În atari condiții în cazul neîndeplinirii unei obligații de mijloace, nerealizarea rezultatului nu prezumă culpa debitorului (arhitectului), creditorul (investitorul) trebuind să probeze că debitorul nu a depus toate diligențele în vederea obținerii unui anumit rezultat. Ori în speță toate diligențele din partea reclamantei au fost pentru a finaliza lucrarea de întocmire a documentației pe fiecare din cele 4 etape ale acestuia, chiar și onorariul fiind stabilit procentual pentru fiecare etapă.
Astfel din raportul de expertiză efectuat a rezultat că pentru faza I rezultatul (scopul) a fost atins, astfel că suma datorată pentru aceasta în proporția ei de 17% din valoarea ei din contract se cuvine a fi achitată reclamantei. Faptul că nu s-a finalizat în întregime această fază deși a fost achitată în întregime de pârâtă, este culpa pârâtei care deși considerase prin e-mail trimis la data de 26.03.2008 încheiată faza I a solicitat completarea anteproiectului și ilustrarea practico-arhitecturală și volumetrică a construcției, simularea video și machete lucrări, care conform raportului de expertiză nu au fost executate, iar cu toate acestea pârâta a achitat integral onorariul aferent fazei I din proiect și anume suma de 333.701,2 Euro.
Această achitare benevolă nu înseamnă însă că reclamantei i se cuvine în întregime onorariul aferent acestei faze ci doar în procentul realizat.
Aplicabile sunt din acest punct de vedere prevederile art.12,15 conform căreia faptul că una din părțile acestui contract, nu insistă pentru îndeplinirea strictă a clauzelor acestui contract sau nu-și exercita vreuna din opțiunile, la care are dreptul în baza acestuia, nu poate fi interpretat în sensul că, renunță la drepturile sale, context în care procentul de realizare fiind doar de 17% iar pârâta în drept să conteste realizarea etapei sumele datorate de pârâtă sunt de 333.701,2 Euro achitat pentru faza I la care se adaugă 81.986,12 Euro achitat pentru faza II, sume care scăzute fiind din totalul valorii lucrării efectuate de 668.735 Euro rezultă o diferență de 253.049,89 euro datorat de pârâtă reclamantei.
Faza a II-a din documentație conform contractului dintre părți trebuia să aibă ca rezultat întocmirea documentației obținerea PUZ și întocmirea documentației autorizației de construire. Conform concluziilor expertului etapa obținerii PUZ s-a îndeplinit în proporție de 100% iar etapa documentației tehnice de autorizare construcție se putea realiza doar după întocmirea în mare parte a Proiectului Tehnic, care este faza II din contractul de arhitect.
Faptul că nu s-a finalizat contractul de arhitect este culpa pârâtei care a notificat rezilierea contractului, revenindu-i însă obligația ca în temeiul acestui contract să achite contravaloarea lucrărilor efectuate până la data rezilierii, ținând cont de prevederile art.11.5 din contractul încheiat între părți care prevede:
Investitorul trebuie să notifice în scris aprobarea fiecărei faze predate. Absența observațiilor scrise din partea investitorului în termen de 15 zile de la predarea către investitor a fiecărei faze de misiune se consideră drept aprobare a fazei și deciziei de continuare a proiectului. În cazul în care sunt observații, care au legătură cu tema de proiectare și nu noi solicitări, acestea vor fi notificate în scris de către investitor, arhitectul având obligația să le introducă în proiect în termen de 10 zile de la data notificării.
Cererea de acordare a sumei cu TVA solicitată de reclamantă a fost respinsă, întrucât prin contractul încheiat onorariul s-a stabilit fără TVA, iar conform art.969 cod civil convențiile au putere de lege între părți.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtei de reziliere a contractului și obligarea reclamantei la plata sumei de 397.105 Euro (TVA inclus) reprezintă preț achitat nejustificat și daune interese de 166.850 Euro în temeiul clauzei penale prevăzute la art.12.9 din contract instanța a reținut următoarele:
Art.7.1. lit.d) din contractul încheiat între părți reglementează situația rezilierii contractului dintre părți.
Art.7.2 și 7.4. prevede situația în care arhitectul poate cere rezilierea contractului, iar art.7.3 și 7.6 prevede situația în care investitorul poate cere rezilierea contractului.
Cazurile în care investitorul poate cere rezilierea contractului sunt atunci când din motive neprevăzute și datorită unor conjuncturi economice nu dorește să continue îndeplinirea obligațiilor contractuale și atunci când arhitectul nu își îndeplinește obligațiile contractuale asumate prin prezenta convenție, sau le îndeplinește necorespunzător sau cu o întârziere mai mare de 30 zile calendaristice, investitorul este îndreptățit să considere prezentul contract reziliat de plin drept, trimițând o simplă notificare scrisă în acest sens arhitectului, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată, contractul urmând a fi reziliat de plin drept la data împlinirii unui termen de 10 zile calendaristice de la data notificării trimisă de către investitor, în temeiul prezentului pact comisoriu expres de gradul III. Investitorul este îndreptățit să solicite daune de maxim 10% din valoarea contractului, dar doar dacă achită la zi toate prestațiile arhitectului.
Pârâta însă a ales varianta prevăzută de art.7.3 din contract solicitând pârâtei încheierea colaborării datorită imposibilității realizării proiectului în urma situației deficitare a pieței imobiliare, și doar în urma neînțelegerilor ivite cu ocazia încercării reglementării situației plăților datorate, și subliniind incapacitatea de plată a sumelor solicitate datorită prăbușirii pieței imobiliare a exprimat „opinia legală” că anumite faze ale proiectului nu s-au îndeplinit.
Cele două clauze contractuale însă se exclud, primând ordinea cronologică a îndeplinirii lor, respectiv în speță cea din 9 ianuarie 2009 când s-a făcut aplicarea art.7.3 de către pârâtă iar prin răspunsul dat de reclamantă, aceasta din urmă a fost de acord cu rezolvarea pe cale amiabilă a situației intervenite.
În nici într-un caz nu poate fi vorba de aplicarea celei de-a doua clauze penale prevăzută de art.7.6 formulată ulterior uzitării de prima clauză, condiție în care acțiunea în pretenții a pârâtei față de reclamantă, rezilierea contractului pe acest temei precum și plata prețului achitat nejustificat este nefondată, întrucât pentru a formula asemenea pretenții pârâta trebuia să uziteze calea prevăzută în contract, respectiv să notifice reclamantei nemulțumirile referitoare la acțiunea prestată de aceasta conform art.11.5 din contract lucru pe care pârâta nu l-a făcut, ba chiar a achitat în întregime onorariul pentru faza I de proiect chiar și în condițiile în care aceasta nu a fost îndeplinită în întregime, achitând și o parte pentru faza II din proiect.
A solicitat doar la data de 26 martie 2008 rezolvarea punctelor:
1). Perspectiva, simularea video și macheta viitoarei lucrări, prin care să se ilustreze soluția plastico-arhitecturală și volumetrică propusă pentru noua construcție;
2). Suprafețele construite de teren, utile și desfășurate POT, CUT. Se mai fa c referiri, detaliate după caz, privind structura de rezistență, modalitățile de rezolvare a instalațiilor de încălzire (climatizare), electrice, sanitare, tehnologice, etc., alte dotări cerute prin tema de proiectare; (doar partea înroșită).
3). Anteproiectul elaborat la nivel de studiu de fezabilitate va cuprinde și stimarea valorii de investire sub forma de deviz general, întocmit pe bază de indici de cost, din faza I a proiectului după ce la data de 19 februarie 2008 s-a considerat definitivă faza I, fără a notifica consecința neîndeplinirii atribuțiilor nu fac aplicabile prev.art.7.6 din contract și anume „neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate” atâta timp cât la întâlnirile ulterioare din 24.02.2008, 18.06.2008, 14.07.2008, această problemă nu a fost reiterată ca fiind neîndeplinită și de îndeplinit.
Instanța a constatat că a intervenit încetarea contractului prin voința părților a contractului încheiat, în baza principiului ”mutus consensus, mutus disensus”, fapt ce rezultă din corespondența purtată între părți, prin care în principal, pârâta a comunicat decizia sa de încetare a contractului la care răspunsul reclamantei fost neechivoc și a reprezentat acordul său expres în sensul încetării contractului. Este adevărat că o dată certă a încetării efectelor contractului nu a fost stabilită, însă în lipsa acesteia aplicabile sunt prev.art.7.32 din contract și anume 30 de zile de la data notificării, care este 8.02.2009.
În ceea ce privește cererea reconvențională de plată a daunelor interese prev.de art.12.9 din contract și anume pentru neîndeplinirea obligației contractuale de predare a poliței de asigurat în termenul stipulat instanța a reținut că aceasta este nefondată pentru următoarele:
Art.12.9 din contract prevede că întreaga echipă de proiectare va fi deținătoarea unei polițe de asigurare de răspundere profesională (malpraxis) la minim nivelul sumei reprezentând onorariul arhitectului stipulat în prezentul contract, valabilă până la data recepției finale, sens în care arhitectul se obligă să o reînnoiască anual și pe care acesta, se obligă să o prezinte investitorului în copie în termen de 30 zile de la data semnării prezentului contract, sub sancțiunea plății de daune interese contractuale în sumă de 10% din valoarea contractului, clauză penală și de drept executorie între părți prin care părțile au evaluat anticipat prejudiciul creat în condițiile date, investitorul fiind îndreptățit în acest caz, și să rezilieze de plin drept prezentul contract, fără notificare sau altă formalitate prealabilă și fără intervenția instanței de judecată, în temeiul prezentului pact comisoriu expres de gradul IV. Copia poliței de asigurare prezentată de către arhitect a constituit Anexa 2 la prezentul contract.
Această clauză penală, așa cum rezultă din aceasta, sancționează inexistența unei astfel de asigurări care să acopere riscul unei erori în îndeplinirea obligației de către reclamantă, și nu sancționează neprezentarea poliței de asigurare.
Ceea ce trebuie să prevaleze în interpretarea clauzelor este conform art.977 Cod civil, voința părților, voință care conform acestei clauze contractuale este de a exista o asigurare profesională în vigoare pe perioada contractului de arhitectură.
Ori această obligație a fost îndeplinită de reclamantă prin actele de la fila 145-152 din dosarul de fond inițial, unde există o poliță de asigurare profesională valabilă pentru perioada 2007 – 2011, condiție în care nu operează această clauză penală, pârâta având cunoștință de existența poliței fapt dovedit de adresa trimisă de avocatul pârâtei către firma de asigurări din Germania, prin care s-au solicitat relații cu privire la valabilitatea poliței de asigurare.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 45.371,1 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat apel . Z., solicitând admiterea apelului formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii introductive ca neîntemeiată și admiterii cererii reconvenționale cu consecința rezilierii contractului și obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 397.105 euro reprezentând preț achitat nejustificat și a sumei de 166.850 lei euro reprezentând daune interese penale prevăzute la art. 12.9 din contract, suspendarea efectelor executării sentinței până la judecarea apelului, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se reține că prin cererea introductivă, reclamanta S.C. A. S. S.R.L. a solicitat rezilierea contractului de arhitect din data de 11.12.2007 și obligarea subscrisei la plata sumei de 347.654,17 euro reprezentând contravaloarea serviciilor de arhitectură.
P. cererea reconvențională depusă la termenul din data de 17.12.2009 și precizată la data de 20.01.2010, recurenta a solicitat rezilierea contractului de arhitect în temeiul art. 7.1 lit. b) din contract și obligarea reclamantei-intimate la plata sumei de 397.105 euro reprezentând contravaloarea onorariului încasat pentru lucrări neexecutate și suma de 166.850 euro reprezentând daune interese în temeiul clauzei penale prevăzute la art. 12.9 din contract.
P. încheierea din data de 11.06.2010 (fila 198 dosar) instanța de fond dispune efectuarea unei expertize de specialitate și disjungerea cererii reconvențională formulate de recurentă. Arată că, cu această ocazie în urma disjungerii s-a format dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalul S..
P. Sentința Civilă nr. 6844/16.12.2010 Tribunalul S. a admis cererea introductivă formulată de reclamanta și în consecință a dispus rezilierea contractului încheiat în data de 11.12.2007 între părți și a dispus obligarea subscrisei la plata sumei de 285.085 euro.
P. Decizia nr. 133/2011 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de recurnetă, s-a casat în întregime soluția pronunțată de Tribunalul S. și s-au anulat actele procedurale efectuate în fața instanței de fond (inclusiv "expertiza" realizată de arhitect M. și încheierea din data de 16.06.2010 prin care s-a dispus efectuarea expertizei și disjungerea cauzei).
Instanța de control a impus ca instanța de fond să procedeze la reunirea cauzelor și judecarea cererii principale împreună cu cererea reconvențională urmând a administra probatoriul cu respectarea drepturilor procesuale ale părților. Totodată s-a menționat "criticile care au fost de prisos a fi analizate de instanța de apei, vor fi avute în vedere de instanța de fond cu prilejul rejudecăhi cauzei". Soluția a rămas irevocabilă prin respingerea de către ICCJ a recursului declarat de reclamanta A. S..
În rejudecare s-a format dosarul cu nr._ ce a avut ca obiect cererea introductivă. În conformitate cu dispozițiile instanței de casare, instanța de fond a conexat cererea reconvențională a recurnetei - disjunsă inițial și care forma obiectul dosarului nr._ - dosar ce era suspendat la acea dată.
Astfel că obiectul dedus judecății în prezenta cauza, în urma conexării vizează atât cererea introductivă, cât și cererea reconvențională formulată de recurentă.
Sub aspect probatoriu în prezenta cauză (reunită) pe lângă restul probelor administrate s-au efectuat 3 lucrări de expertiză, astfel:
-prima lucrare de expertiză realizată de arhitect M. a fost anulată de instanța de control prin decizia de casare în consecință nu poate face obiectul analizei instanței cu ocazia cercetării fondului
-a doua lucrare de expertiză realizată de expert D. M.
-a treia lucrare de expertiză realizată de expert Nejur M..
La termenul din data de 25.01.2013 instanța a respins atât obiecțiunile formulate de subscrisa cu privire la expertiza efectuată de expert Nejur M. cât și cererea în probațiune formulată de recurentă de efectuarea unui alt raport de expertiză (o contra-expertiză) având în vedere concluziile divergente ale celorlalte două lucrări de expertiză existente. Astfel la acest termen instanța a acordat cuvântul în fond, iar părțile au pus concluzii, fiind amânată pronunțarea pentru data de 01.02.2013.
Așa cum reiese din actele cauzei, reclamanta prin cererea introductivă a solicitat rezilierea contractului în temeiul art. 7.3 "datorită manifestării de voință a pârâtei de a nu continua proiectul" "sau în temeiul art. 7.4" motivat de faptul că arhitectul poate cere rezilierea în situația în care Investitorul nu își îndeplinește obligațiile contractuale. Reclamanta a motivat în esență-faptul că și-a îndeplinit obligațiile contractuale întocmai și la termen, faptul că depășirea termenelor contractuale s-au datorat culpei pârâtei și faptul că nu au fost plătit de către recurentă prețul tuturor lucrărilor executate. De asemenea a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 347.654 euro reprezentând lucrări efectuate de reclamantă și neachitate de recurentă, sumă pe care și-a precizat-o cu ocazia concluziilor orale depuse.
Pe de altă parte recurenta a solicitat prin întâmpinare rezilierea contractului în temeiul art. 7.1 lit. b (prin acordul părților) și a solicitat prin întâmpinare rezilierea contractului in temeiul art. 7.6 din contract si obligarea reclamantei-intimate la plata sumei 397.105 euro (inclusiv TVA) reprezentând contravaloarea onorariului încasat pentru lucrări neexecutate conform contractului și suma de 166.850 euro reprezentând daune interese în temeiul clauzei penale prevăzute la art.12.9 din contract. P. reconvențională/întâmpinarea depusă recurentă, aceasta a arătat în esența faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit o . obligații contractuale nici până în prezent, iar o parte din obligații au fost îndeplinite doar parțial, deficitar și cu depășirea termenelor contractuale.
Așa cum rezultă din analiza cererii introductive și a celei reconvenționale susținerile părților au ca temei același contract fiind practic diametral opuse uneia celeilalte, reclamanta susținând în esență faptul că i se cuvin prestațiile efectuate procentual cu gradul de îndeplinire al acestor și că recurneta este obligată să plătească prețul acestor lucrări chiar dacă nu s-a realizat complet o fază determinantă sau "misiune" asumată dintre cele 4 faze contractuale, iar recurenta a susținut în esență faptul că nu datorează plata serviciilor decât dacă aceste servicii de arhitectură au fost prestate complet și dacă corespund finalizării fiecăreia dintre "misiunile" arhitectului, respectiv numai dacă a fost finalizată complet si conform faza respectivă dintre cele 4 faze determinante conform contractului.
Pentru soluționarea atât a cererii introductive cât a cererii reconvenționale ambele părți, instanța de fond si instanța de apel (in admiterea apelului înainte de rejudecare au apreciat că se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să determine în esență care modul în care s-a executat contract și care este gradul de execuție a contractului încheiat între părți.
Soluția instanței de fond cu privire la litigiu principal ce formează obiectul dosarului nr._ .
In primul rand in mod netemienic, din punctul său de vedere, instanța de fond a respins cererea in probațiune formulata de apelantă privind obiecțiunile la expertiza realizata de expert Nejur M. si tot netemeinic a respins cererea in probațiune in efectuarea unei noi lucrări de expertiza.
P. soluția pronunțata de instanța de fond s-a admis in parte cererea introductiva si a constatat încetat de drept contractul de arhitectura începând cu data de 08.02.2009 si a fost obligata recurenta la plata sumei de 253.049,89 euro către reclamanta, in consecința a fost respinsa cererea reconvențională formulata de către aceasta.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut in esența următoarele:
-instanța face trimitere exclusiv la raportul de evaluare efectuat de către expert Nejur M. si reiterează concluziile acestui expert cu privire la procentele de executare a fiecăreia dintre fazele contractului;
-cu privire la rezilierea contractului instanța a reținut faptul ca acesta a încetat de plin drept in temeiul, art. 7.3 din contract, in baza notificării formulate de către investitor la data de 09.01.2009, iar data încetării contractului este 30 de zile de la data notificării, respectiv 08 februarie 2009. S-a reținut faptul „ca cele doua clauze contractuale se exclud (7.3 si 7.6), primind ordinea cronologica a îndeplinirii lor."
-cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de către arhitect si incidența art. 7.6 din contract, instanța de fond a apreciat ca „nici . poate fi vorba de aplicarea acestei clauze penale prevăzute la art 7.6 formulata ulterior uzitării de prima clauza, condiție in care acțiunea in pretenții a paratei fata de reclamanta, rezilierea contractului pe acest temei precum si plata prețului achitat nejustificat este nefondata, întrucât pentru a formula asemenea pretenții parata trebuia sa uziteze de calea prevăzuta in contract, respectiv sa notifice reclamantei nemulțumirile sale referitoare la acțiunea prestata de către acesta conform art. 11.5 din contract, lucru pe care parata nu l-a făcut, ba chiar a achitat integral onorariul pentru faza nr. 1 din proiect si parțial pentru faza a doua".
-Cu alte cuvinte instanța de fond a apreciat ca din cauza lipsei notificării neîndeplinirii obligațiilor contractuale, recurneta nu mai poate „nici . solicite rezilierea contractului din culpa arhitectului.
-Cu toate acestea instanța a reținut faptul ca apelanta a solicitat in data de 26.03.2008 rezolvarea unor chestiuni neexecutate de către arhitect (perspectiva, simulare video, etc), deci totuși instanța a constatat ca exista notificarea neîndeplinirii unor obligații de către arhitect, insa a constatat ca apelanta nu poate solicita/invoca neîndeplinirea obligațiilor arhitectului (desi au fost notificate) „atat timp cat la întâlnirile ulterioare din 24.02.2008 ( a se observa ca aceasta este anterioara si ulterioara notificării), 18.06.2008 si 14.07.2008 aceasta problema nu a fost reiterata". Cu alte cuvinte, desi s-a reținut că apelanta a notificat arhitectul conform contractului neindeplinirea anumitor obligații (inca dintr-o faza extrem de incipienta), instanța de fond a sancționat in mod nelegal recurneta cu imposibilitatea invocării neindeplinirii obligațiilor contractuale de către arhitect, pe motiv ca nu a „reiterat la întâlnirile ulterioare" neîndeplinirea acestor obligații.
-Totuși instanța de fonda observat aplicabilitatea dispozițiilor art. 12.15 din contract conform cărora: „faptul ca una dintre parti nu insista pentru îndeplinirea stricta a acestui contract sau nu isi exercita vreuna dintre opțiunile la care are dreptul in baza acestuia, nu poate fi interpretat ca renunța la drepturile sale, context in care procentul de realizare fiind de doar 17% iar parata in drept sa conteste realizarea etapei sumele datorate de parata sunt de" si astfel a constatat ca arhitectului nu i se cuvine decât parțial onorariul pentru faza nr. l din contract, întrucât nu a executat-o decât parțial, iar recurenta este in drept sa invoce acest aspect pentru a nu achita integral valoarea acestei etape, dar asa cum a arătat mai sus, tot instanța de fond a constatat ca apelanta nu este in drept sa invoce acest aspect (al executării parțiale si neconforme) pentru a solicita rezilierea contractului.
-În ceea ce privește caracterul obligațiilor arhitectului, fara a face nici o trimitere la nici una dintre clauzele contractuale incidente invocate de recurentă (art.10.2, art.11.3, art. 11.4, art.12.6 si art. 5.2 din contract) si fara a se explica in alt mod raționamentul juridic, instanța de fond a reținut faptul ca -"contractul de arhitectura este un contract a cărui obiect este întocmirea unei documentații. Aceasta înseamnă ca acest contract este unul in care obligația este de mijloace sau diligenta prin care debitorul (arhitect) este ținut sa depună diligentele si sa manifeste strădania pe care o reclama urmărirea unui anumit scop sau obținerii unui rezultat fara ca insusi rezultatul urmărit sa constituie obiectul obligației sale". Apreciază în primul rand contradictorii motivele invocate (daca obiectul contractului este întocmirea unei documentații in mod evident ca obligația este de rezultat: „întocmirea documentație" si nu de mijloace întrucât părțile nu au prevăzut „depunerea diligentelor in vederea întocmirii unei documentații", ci chiar întocmirea acesteia), iar in al doilea rând in discordanta totala cu obligațiile contractuale stabilite intre parti care prevăd expres la art. 11.3 din contract termenul de „obligațiilor de rezultat la care s-a obligat arhitectul".
-Instanța a mai constatat ca „in speța toate diligentele din partea arhitectului au fost pentru a finaliza lucrarea de întocmire a documenatatiei pe fiecare dintre cele 4 etape, chiar si onorariul fiind stabilit procentual pe fiecare dintre acestea"
-In continuare instanța de fond a analizat procentul global (40,1%) de realizare a contratului si mai apoi fiecare dintre faze in proporția in care acestea au fost executate, si chiar daca nici una dintre faze nu este completa si nici executata conform contractului (fapt relevat de fiecare dintre lucariile de expertiza realizate), obliga subscrisa la plata conform procentelor realizate din fiecare faza.
Potrivit concluziilor tuturor lucrărilor de expertiza realizate, arhitectul (reclamanta) nu si-a îndeplinit complet conform contractului nici unde dintre-cele 4 etape contractuale, insa cu toate acestea instanța de fond a depus obligarea apelantei la plata prețului lucrărilor eferente acestor etape.
Apreciază aceasta soluție a instanței de fond esențialmente nelegala si netemeinica, fiind bazata pe un raționament juridic eronat si cu interpretarea eronata a clauzelor contractului încheiat între părți.
Cu privire la cererea de suspendare si soluția Curții de Apel Cluj cu privire la aceasta, a arătat următoarele:
P. încheierea recurata din data de 23.09.2013 Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare formulata de recurentă, reținând in esența faptul ca nu subzista nici un motiv temeinic pentru suspendarea executării sentinței de prima instanța.
Considera ca instanța a apreciat nejustificat ca nu ar fi întrunite condițiile privind suspendarea efectelor executorii ale sentinței de prima instanța, fiind neteminica si nelegala soluțiappronuntata pentru următoarele considerente:
Întrucât sentința civila apelata a fost pronunțata in materie comerciala, in temeiul art. 7208 a fost apreciata ca fiind executorie de drept si astfel conform aceluiași articol „exercitarea apelului nu suspenda de drept executare".
Pe de alta parte apelanta poate formula cerere de suspendare a efectelor executorii ale sentinței de prima instanța, in temeiul art. 280 alin. 1,3,4 raportat la art. 403 alin.3, suspendarea executării urmând a se putea dispune pentru motive temeinic justificate. In mod nejustificat a apreciat instanța de fond ca in cauza nu subzistă "motive temeinice" privind suspendarea.
In primul apelanta arată că a fost obligata in mod eronat de prima instanța la plata sumei de 253.049 euro asa cum a arătat pe larg prin motivele de apel formulate. Astfel aceasta este supusa executării silite si se afla in pericol de a pierde cea mai mare parte a patrimoniului fara ca o instanța de judecata sa se fi pronunțat in mod irevocabil asupra litigiului dintre parti si asupra existentei sau inexistentei vreunei datorii a acesteia.
De asemenea reclamanta a început executarea silita a sentinței instanței de fond, fiind înregistrat astfel dosar execuțional nr. 92/2013 a B. K. L. F..
Executarea silita se desfășoară asupra imobilelor apelantei care au fost evaluate si scoase la vânzare. Astfel executarea silita in cadrul acestui dosar este ., conform publicațiilor de vânzare fiind fixata prima licitație de vânzare pentru data de 28.08.2013, iar pana la data judecării prezentului recurs vor fi stabilite si alte date de licitație.
Arată că obiectul acestei executări il constituie patru imobile ale recurentei evaluate in cadru procedurii de executare silita la valoarea de 2.888.000 Ron, reprezentând aprox 650.000 euro.
Imobilele supuse executării sunt de fapt singurele activele societății si reprezintă integralitatea fondului de comerț al recurentei. Asa cum reiese din balanța contabila a societății aceste terenuri reprezintă totalitatea activelor societății. Recurenta menționează că are ca principal obiect de activitate "construcții ale clădirilor rezidențiale si nerezidentiale" aceste imobile fiind achiziționate in scopul construirii unor locuințe si apoi vânzării acestor locuințe.
In consecința, in cazul in care imobilele ar fi înstrăinate prin procedura de executare, apelanta ar fi lipsita de principalele active ale societății (active necesare realizări obiectului de activitate) si o data cu dispariția din patrimoniul recurentei a terenurilor pe care urmează sa construiască ar fi astfel lipsita de orice posibilitate de a-si desfășura activitatea economica.
Având in vedere faptul aceste bunuri sunt deja indisponibilizate practic apelanta nu le poate înstrăina si nu exista astfel pericolul ca ele sa fie sustrase de la executare silita.
De asemenea valoarea acestora stabilita în cadrul procedurii de executare depășește de peste 2 ori valoarea sumei stabilite de instanța de fond apreciază ca nu exista pericolul ca reclamanta sa fie prejudiciata de suspendarea efectelor executorii ale sentinței apelate pana la judecarea apelului, fiind astfel cert faptul ca in cazul in care s-ar stabili in mod irevocabil o datorie fata de reclamanta exista certitudinea recuperării acestei sume.
Pe de alta parte daca nu s-ar dispune suspendarea executării sentinței apelate, exista riscul ca imobilele sa fie înstrăinate, sumele distribuite, iar in cazul admiterii apelului sau a recursului si desființării soluției instanței de fond, apelanta pe de o parte sa nu isi mai poată desfășurarea activitatea (fiind lipsita de integralitatea activelor sale necesare desfășurării activității economicei si sa nu mai poată obțină întoarcerea executării (bunurile imobile intrând in circuitul civil, iar sumele de bani sa nu mai poată fi recuperate de la reclamanta).
Consideră de asemenea ca se impune suspendarea efectelor executorii ale soluției pentru garantarea dreptului la apărare si al accesului la justiție al apelantei si pentru a da posibilitatea ca instanța sa analizeze si se pronunțe in mod irevocabil asupra drepturilor deduse judecații, susținerilor si apărărilor formulate in cadrul litigiului si de a înainte ca recurenta sa fie executata si lipsita de toate activele pe care le deține.
Continuarea executării silite ar produce efecte ireversibile in activitatea apelantei, care nu s-ar mai putea desfășura si ar conduce spre insolventa apelantei, cauzata de lipsa posibilității desfășurării activității, toate acestea înainte chiar de a se pronunța in mod irevocabil o instanța de judecata cu privire la drepturile pârtilor.
Ori, daca s-ar permite continuarea executării soluției instanței de fond, apelantă va fi lipsita de integralitatea activelor pe care le deține si nu isi va mai putea desfășura activitatea fiind in prag de faliment, înainte chiar de a se pronunța o instanța in mod irevocabil, iar la data la care se va pronunța . de apel sau recurs in mod irevocabil, practic apelanta va fi deja in imposibilitate de a mai desfășura activitate si probabil in faliment.
Desigur ca intenția legiuitorului prin reglementarea dispozițiilor art. 7208 a fost aceia de a permite executarea cu celeritate a soluțiilor in materie comerciala, insa pe de alta parte a prevăzut si posibilitatea instanțelor de a suspenda aceste executării, tocmai pentru a putea preîntâmpina pagubele ce s-ar produce prin executarea unor soluții nedefinitive care de asemenea ar crea si o stare de insecuritate juridica (atat din prisma apelantei, care ar fi executata cu o suma pe care s-ar putea stabili ca nu o datorează, cat si din prisma terților care ar putea cumpăra la licitație imobile pentru ca mai apoi vânzările sa fie desființate si întoarsa executarea si chiar din prisma reclamantei care ar putea fi obligata sa restituie suma).
Apreciază astfel ca dreptul celor deveniți creditori in urma unor soluții de prima instanța de a executa silita aceste soluții, nu este unul absolut si incontestabil numai pentru ca este prevăzuta aceasta posibilitate de legiuitor, ci revine instanței rolul de a pune in balanța acest drept in raport cu ansamblul celorlalte drepturi afectate arătate mai sus atât ale pârtilor cat si a celorlalți participanți la circuitul civil, si chiar in balanța cu necesitatea asigurării securității circuitului civil.
Considera astfel ca aspectele prezentate mai sus constituie motive temeinice in sensul prevăzut de legiuitor pentru ca instanța de judecata sa dispună suspendarea efectelor executorii ale soluției instanței de fond, astfel soluția contrara pronunțata de instanța de apel prin respingerea cererii de suspendare este netemeinica si nelegala.
., a formulat cerere de aderare la apelul declarat de . impotriva sentinței civile nr. 752/08.02.2013 pronunțata de Tribunalul S., solicitând, in contradictoriu cu apelanta-parata-reclamanta . admiterea cererii de aderare la apel si admiterea apelului in sensul modificării parțiale a sentinței civile nr. 752/08.02.2013, cu privire la dispoziția instanței de a respinge a cererii A. de a obliga G. 2 la plata TVA aferent sumei de 253.049,89 EURO, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de A., reținerii cauzei spre rejudecare si pe fond obligarea G. 2 la plata TVA aferent sumei de 253.049,89 EURO, respectiv suma de 48.079,48 EURO, obligarea G. 2 la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cerere de apel.
În motivarea cererii de aderare la apel arată că A. si G. 2, a incheiat in data de 11.12.2007, un contract de arhitect, prin care A. se obliga, in conformitate cu legislația in vigoare si cu tema explicita pusa la dispoziție de către beneficiar/investitor, sa întocmească documentațiile PT + DDE ( inclusiv documentația necesara pentru obținerea PUZ, AC si AF ) ptr investiția: „ Ansamblu rezidențial Zona Bradet - Z. ".
Totodată, părțile au stabilit prin contract, la cap. 3 din clauzele specifice ale convenției, termenele de predare si procentul din onorariul total aferent fiecărei faze de execuție a contractului, iar la capitolul 6 al clauzelor specifice, au stabilit onorariul total ce urmează a fi plătit de către G. 2 pentru lucrările prestate de A..
Având in vedere indecizia G. 2 si dorința de a schimba la nici 2 luni de la semnarea contractului suprafețele proiectului, părțile au semnat in data de 29.02.2008 un act adițional la contractul de arhitect, prin care s-au mărit suprafețele proiectului si pe cale de consecința si onorariul datorat pentru lucrările prestate.
Deși ulterior au existat nenumărate indecizii ale G. 2, nefiind stabilit exact terenul asupra căruia urma sa fie edificat proiectul, nefiind îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliara, nefiind stabilite suprafețele unităților locative si felul acestor unități locative, A. si-a îndeplinit obligațiile asumate, pe baza informațiilor puse la dispoziție de către G. 2 si a realizat documentațiile ce au făcut obiectul contractului de arhitect.
Cu toate ca A. si-a îndeplinit obligațiile asumate si a prestat lucrări in favoarea G. 2 pe tot parcursul anului 2008, la începutul anului 2009, mai precis in data de 09.01.2009, G. 2 a notificat A. imposibilitatea de continuare a proiectului din cauza situației deficitare in piața imobiliara, solicitând găsirea unei soluții de rezolvare amiabila a executării obligațiilor rezultând din contractul de arhitectura.
A. a încercat rezolvarea pe cale amiabila a obligațiilor de plata ale G. 2 aferente serviciilor de arhitectura prestate, in acest sens, pe langa corespondenta purtata, efectuând o convocare la conciliere ptr data de 15.07.2009, ora 16.
Aceasta convocare a rămas fără rezultat, reprezentanții G. 2 schimbandu-si total atitudinea concilianta, susținând ca nu datorează nicio suma de bani, ba chiar susținând ca A. este cea care are calitatea de debitor fata de G. 2.
A sesizat Tribunalul S. cu o cerere de chemare in judecata prin care a solicitat instanței de judecata, obligarea G. 2 la plata contravalorii lucrărilor executate până la momentul denunțării unilaterale a contractului de arhitectura de către G. 2, formându-se pe rolul Tribunalului S. dosarul_ .
In cadrul acestui dosar, G. 2 a formulat întâmpinare si cerere reconvențională, aceasta din urma fiind disjunsa, formându-se pe rolul Tribunalului S. dosarul_ .
In dosarul_, instanța a admis cererea de chemare in judecata formulata de către A. si prin sentința nr. 6844/16.12.2010, a obligat G. 2 la plata sumei de 285.085,20 EURO.
G. 2 a formulat apel împotriva acestei sentințe, apel admis de Curtea de Apel Cluj care prin decizia civila nr. 133/2011, a admis apelul formulat de G. 2 si „a constatat nulitatea absoluta a încheierii din data de 11.06.2010 (n.n. încheiere prin care s-a dispus disjungerea si numirea specialistului M. M. sa efectueze lucrarea tehnica de specialitate încuviințata in cauza) si a dispus ca instanța de fond sa reia judecata cererii principale si reconvenționale in cadrul aceluiași dosar, de la momentul procesual anterior încheierii din data de 11.06.2010, sens in care va reuni la
prezenta cauza cererea reconvenționala ce face obiectul dosarului_ si va administra probatoriul si va solutiona cererile pârtilor cu respectarea tuturor dispozițiilor legale care garantează acestora dreptul la un proces echitabil”.
P. respingerea recursului formulat in cauza de A., decizia civila nr. 133/2011 a rămas irevocabila, astfel ca pe rolul Tribunalului S. s-a format dosarul_, dosar la care s-a dispus conexarea/atașarea dosarului_ .
Conform dispozițiilor fără echivoc ale deciziei 133/2011, instanța de fond a reluat judecata de la momentul procesual anterior încheierii din data de 11.06.2010, in sensul ca a dispus numirea unui expert tehnic judiciar in specialitatea arhitectura care sa efectueze expertiza tehnica judiciara dispusa in cauza si ale cărei obiective fuseseră încuviințate anterior încheierii din data de 11.06.2010, nefiind contestate sub niciun aspect de G. 2.
P. sentința civila nr. 752/08.02.2013, instanța de fond a admis cererea A. astfel cum a fost precizata si a dispus obligarea G. 2 la plata sumei de 253.049,89 EURO, a respins cererea A. de obligare a G. 2 la plata TVA aferent sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, a respins cererea reconvenționala in întregime si a dispus obligarea G. 2 la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 45.371,1 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel G. 2, susținând nelegalitatea si netemeinicia hotărârii instanței de fond si solicitând admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței civile nr. 752/08.02.2013, in sensul respingerii in totalitate a cererii de chemare in judecata, admiterea in totalitate a cererii reconvenționale si obligarea A. la plata cheltuielilor de judecata.
Totodată, G. 2 a solicitat suspendarea efectelor sentinței civile 752/08.02.2013 pana la soluționarea apelului.
Având in vedere dispozițiile art. 293 Cod proc. civ., raportat la soluția instanței de fond cu privire la cererea de obligare a G. 2 la plata TVA aferent sumei de 253.049,89 EURO, a fost formulata prezenta cerere de aderare la apel, pe care solicită admiterea ei pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la admisibilitatea cererii de aderare la apel formulate de A. arată următoarele:
Asa cum a arătat anterior, prezenta cerere de aderare la apel a fost întemeiata pe dispozițiile art. 293 Cod proc. civ. In conformitate cu aceste dispoziții legale, pentru a fi admisibila o astfel de cerere, trebuie sa fie întrunite mai multe condiții, respective: sa fie promovata o cerere de apel in cauza, titular al cererii de aderare sa fie partea procesuala care are calitatea de intimat, cererea sa tinda la schimbarea hotărârii primei instanțe si cererea sa fie formulata cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
In cazul supus judecații, este fără putința de tăgada ca exista o cerere de apel formulata împotriva sentinței civile nr. 752/08.02.2013 pronunțata de Tribunalul S., cerere formulata de G. 2, parata-reclamanta in cauza.
In același timp, este fără echivoc faptul că A. are calitatea de intimat in cauza pana la formularea prezentei cereri de aderare la apel, acest aspect rezultând din cererea de apel prin care a fost sesizata Curtea de Apel Cluj.
Cu privire la cerința ce vizează scopul cererii de aderare la apel, respectiv acela de a tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe, apreciază ca si aceasta condiție este îndeplinită in condițiile in care pe fondul cererii de aderare la apel se solicita modificarea in parte a sentinței instanței de fond, sub aspectul ce vizează respingerea cererii A. de acordare a TVA aferente sumelor stabilite ca reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de A. pana la momentul încetării efectelor contractului de arhitectura încheiat intre parti. Din petitul cererii de aderare la apel rezulta faptul ca A. a solicitat admiterea cererii de modificare parțiala a sentinței instanței de fond si reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, admiterea cererii de obligare a G. 2 la plata sumei de 48.079,48 EURO, reprezentând TVA aferent sumei de 253.049,89 EURO, suma la care a fost obligata la plata G. 2 prin sentința instanței de fond.
Legat de momentul formulării cererii de aderare la apel, arată că înconformitate cu dispozițiile art. 293 alin. 1 Cod proc. civ., aceasta cerere poate fi formulata pana la prima zi de înfățișare.
Acest moment procesual al „ rimei zile de înfățișaree" este definit de dispozițiile art. 134 Cod proc. civ. ca fiind termenul de judecata la care părțile legal citate pot pune concluzii.
In cazul supus judecații, raportat la faptul ca la termenul de judecata din data de 02.09.2013, nu fuseseră comunicate A. motivele de apel formulate de G. 2, cu respectarea dispozițiilor de procedura civila, apreciază că prima zi de înfățișare este data de 23.09.2013.
Pentru toate aceste considerente, solicită să se constatecă sunt îndeplinite toate condițiile impuse de dispozițiile art. 293 alin. 1 Cod proc. civ. si pe cale de consecința să se constate admisibilitatea cererii de aderare la apel formulata de A..
Cu privire la fondul apelului promovat de A. pe calea aderării la cererea de apel a G. 2, arată următoarele:
Așa cum a arătat si in expunerea in fapt si cum rezulta si din petitul prezentei cereri, s-a solicitat modificarea parțiala a santinei instanței de fond, cu privire la respingerea cererii de acordare a TVA aferent sumelor la care a fost obligat G. 2, cu titlu de contravaloare lucrări de arhitectura executate de A..
Motivarea instanței de fond cu privire la soluționarea cererii de acordare a TVA, contravine atât dispozițiilor legale in materie fiscala, dar mai ales voinței pârtilor exprimata prin contractul de arhitectura încheiat intre A. si G. 2.
Instanța de fond a apreciat ca nu se impune admiterea cererii de obligare a G. 2 la plata TVA, pe considerentul ca in contractul de arhitectura, dispozițiile art. 6.1 prevăd ca „ onorariul total al Arhitectului este echivalentul in lei a 1.380.000,00 EURO (țara TVA )... "
Analiza temeiniciei hotărârii instanței de fond cu privire la respingerea cererii de acordare a TVA trebuie sa plece de la premise fără echivoc, ca prestarea de servicii ce face obiectul contractului de arhitectura dintre părți, este o operațiune purtătoare de TVA, astfel că nu se pot interpreta dispozițiile contractuale ce vizează plata onorariului in sensul ca nu se datorează TVA pentru aceste operațiuni, TVA care trebuie colectat de A. si virat către bugetul de stat.
In aceste condiții, fiind stabilit ca A. este obligat sa colecteze si sa vireze TVA către bugetul de stat, exista doua variante posibil a fi convenite de părțile semnatare ale contractului de arhitectura, respectiv acelea in care TVA nu este inclus in onorariu sau TVA este inclus in onorariu, astfel ca trebuie stabilit daca din dispozițiile contractuale si voința pârtilor, rezulta ca TVA a fost sau nu inclus in onorariu convenit de părți.
Din chiar interpretarea gramaticala a dispozițiilor contractuale evocate anterior, rezulta ca suma stabilita drept onorariu este o suma fără TVA, adică nu include TVA.
Raportat la faptul ca prestarea de serviciu pentru care a fost stabilit onorariul, este conform dispozițiilor legale, o operațiune purtătoare de TVA, rezulta ca prestatorul de serviciu este obligat sa colecteze si sa vireze la bugetul de stat TVA aferent acestor operațiuni si ar fi o situație de excepție sa suporte TVA din prețul muncii sale, a serviciilor prestate in favoarea G. 2 .
In susținerea afirmațiilor sale, arată că voința părților nu a fost aceea de a include TVA in onorariu, menționează și o Decizie a Comisiei Fiscale, nr. 2 din 12.04.2011. Aceasta Decizie, cu toate ca se refera la convențiile ce au drept obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor, prezintă relevanta sub aspectul interpretării in materie fiscala, a dispozițiilor contractuale ce vizează includerea sau nu a TVA in preț.
Astfel, din aceste dispoziții ale Deciziei nr. 2 /2011, rezulta ca singura situație in care interpretarea data dispozițiilor contractuale ce vizează prețul, este in sensul in care in pret este inclus TVA, este aceea in care părțile au prevăzut expres acest lucru, respectiv prin sintagma „ prețul este, inclusiv TVA", tocmai pentru a se sublinia ca includerea TVA in pret sau in cazul său, in onorariu, este o situație de excepție care trebuie convenita expres si care nu se poate subînțelege.
Nu in ultimul rând este de menționat faptul ca toate facturile emise de către A. pentru serviciile prestate si achitate de G. 2, facturi emise si achitate până la momentul manifestării intenției de denunțare a contractului, au fost facturi emise cu TVA si au fost acceptate la plata de către G. 2 fără niciun fel de obiecțiuni.
In aceste condiții, apreciază că nu exista nici temei juridic si nici faptic de a aprecia ca onorariul stabilit conform art. 6.1 din contract, include TVA, astfel ca in condițiile in care prestarea de serviciu a A. este purtătoare de TVA, rezulta ca G. 2 este obligata sa achite onorariul si TVA aferent, așa cum a si acționat, achitând toate facturile emise de A. pentru serviciile prestate, pana la un anumit moment al contractului de arhitectura.
Cu privire la cota de TVA aplicabila, arată că serviciile a căror plata se solicită de către A. sunt prestate pana la data de 09.02.2009, data încetării efectelor contractului, la acel moment fiind in vigoare cota de TVA de 19%.
Nu se impune o regularizare a cotei de TVA, raportat la cota de 24 %, faptul generator al obligației de plata a TVA fiind momentul prestării serviciilor de către A., fapt generator care a avut loc anterior datei de 09.02.2009, cota de TVA majorându-se la 24 % începând cu data de 01.07.2010.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea cererii de aderare la apel, in sensul modificării parțiale a sentinței civile nr. 752/08.02.2013, cu privire la dispoziția instanței de a nu obliga apelanta-parata-reclamanta . si la plata TVA aferent sumei de 253.049,89 EURO, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de ., reținerii cauzei spre rejudecare si pe fond obligarea . la plata TVA aferent sumei de 253.049,89 EURO, respectiv suma de 48.079,48 EURO, precum si obligarea apelantei-parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cerere de apel.
Analizând apelul formulat, curtea reține următoarele:
Preliminar analizării pe fond a apelului formulat de . trebuie arătat că, în ceea ce privește cererea de aderare la apel promovată de ., instanța a stabilit, la termenul din data de 14.10.2013 (f. 127), în sarcina părții obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 5909,30 lei, iar întrucât intimata nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită, în cauză a fost invocată din oficiu, la termenul din data de 04.11.2013 (f. 150), excepția nelegalei timbrări a cererii de aderare la apel, excepție care a fost soluționată în sensul admiterii acesteia și anulării ca nelegal timbrată a cererii de aderare la apel formulată de ..
Pe fond, curtea reține că apelanta critică, în apelul formulat, soluția instanței de fond atât asupra cererii de chemare în judecată, cât și asupra cererii reconvenționale, invocând în susținerea apelului formulat critici privind modul de interpretare de către instanța de fond a clauzelor contractului încheiat între părți, precum și analiza execuției contractului cu luarea în considerare exclusiv a expertizei realizate de către expertul Nejur M..
În susținerea argumentelor privitoare la modul de interpretare a clauzelor contractuale, apelanta . susține în esență că părțile au stabilit în contract în sarcina arhitectului patru obligații de rezultat indivizibile corespunzând celor patru faze determinate în contract, că părțile au înțeles să dea termenelor de predare stabilite caracter de termene esențiale și că onorariul arhitectului se cuvine acestuia după îndeplinirea completă a fiecărei obligații.
Pentru a aprecia asupra acestor alegații, curtea reține că este esențial a se stabili cu prioritate în cauză modalitatea de încetare a convenției intervenite între părți, în raport de împrejurarea că acestea susțin că încetarea contractului a intervenit în modalități diferite, respectiv intimata . susține că rezilierea a intervenit la solicitarea investitorului conform art. 7.3., iar apelanta . afirmă că rezilierea a intervenit prin acordul de voințe al părților potrivit art. 7.1. lit. b din contract.
Asupra acestui aspect, se constată că, în fapt, părțile au încheiat contractul de arhitect la data de 11 decembrie 2008, această convenție având ca obiect, astfel cum reiese din art. 2.1., întocmirea de către reclamantă, în conformitate cu legislația în vigoare și cu tema explicită pusă la dispoziție de către investitor, documentațiile PT+DDE (inclusiv documentația necesară pentru obținerea PUZ, AC și AF) pentru investiția: „Ansamblu rezidențial Zona Brădet-Z., contraprestația pârâtei constând în onorariul de 1.380.000 Euro (fără TVA) echivalent în lei.
Astfel cum în mod temeinic a reținut și instanța de fond, la data de 09.01.2009, pe parcursul executării acestei convenții, pârâta a solicitat reclamantei încetarea colaborării, ca urmare a împrejurării că proiectul se afla în imposibilitatea realizării din cauza incapacității de plată a pârâtei datorată societăților bancare care au blocat finanțările pe care pârâta a considerat că le poate atrage, pârâta propunând formularea de către reclamantă a unei scheme de finalizare a lucrărilor până la fata PAC și sugerarea de către pârâtă a unei sume care să permită încheierea onorabilă a colaborării (f. 92).
Ori, în raport de această manifestare de voință explicită a pârâtei ., curtea reține că sunt întemeiate susținerile intimatei . privitoare la încetarea contractului de arhitect în temeiul art. 7.3, clauză care stipulează că, în situația în care investitorul îi notifică arhitectului în scris că, din motive neprevăzute și datorită unor conjuncturi economice nu dorește să continue îndeplinirea obligațiilor contractuale, acest contract încetează de plin drept, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată, la data împlinirii unui termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării trimisă de investitor, în temeiul acestui pact comisoriu expres de gradul III.
Astfel cum s-a reținut în practica judiciară, clauza comisorie reprezintă clauza cuprinsă într-un contract prin care părțile stipulează rezoluțiunea lor de plin drept în cazul neexecutării obligațiilor de către una din ele.
Legiuitorul nu a reglementat regimul clauzelor comisorii, acestea fiind interpretate restrictiv de practica judiciară, voința comună a părților de a stipula o astfel de clauză trebuind să fie declarată fără echivoc în cuprinsul contractului.
Ori, astfel cum reiese din cuprinsul art. 7.3 din convenția părților, acestea au stipulat în mod expres împrejurarea încetării de plin drept, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată, în termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării trimisă de investitor, părțile menționând totodată că această clauză reprezintă un pact comisoriu expres de gradul III.
P. urmare, convenția dintre părți a încetat la data de 08.02.2009, în termen de 30 de zile de la data notificării de către investitorul . a conjuncturii economice care împiedica continuarea executării contractului și care a determinat această parte să solicite în mod expres încetarea colaborării, astfel că se constată că nu sunt întemeiate susținerile acestei părți privind încetarea contractului prin acordul părților, comunicările dintre părți ulterioare acestui moment neputând proba în cauză această apărare a pârâtei.
În cauză nu se poate reține, în raport de motivele invocate în mod expres în notificarea din data de 09.01.2009, mai sus menționată, că manifestarea de voință a . în sensul încetării convenției a fost determinată de neîndeplinirea obligațiilor de către ., un astfel de motiv nefiind arătat în mod expres în cuprinsul notificării analizate.
Ca atare, în raport de această modalitate de încetare a contractului de arhitect, respectiv în temeiul pactului comisoriu de gradul III expres menționat de către părți între clauzele contractuale, se constată că devin aplicabile prevederile clauzei menționate în art. 7.5 din Partea a II-a privitoare la clauzele generale din contract, clauză în cuprinsul căreia părțile au menționat că, în toate cazurile de reziliere din culpa sa, investitorul este obligat să achite contravaloarea tuturor lucrărilor și cheltuielilor aferente acestor lucrări, efectuate de arhitect până la momentul trimiterii notificării de reziliere, arhitectul fiind îndreptățit să solicite și plata de către investitor a unor daune contractuale, pe măsura prejudiciului dovedit, daune care nu pot depăși însă 10% din valoarea totală a acestui contract.
Interpretând această clauză, curtea constată că părțile contractante nu au menționat nicio cerință pe care ar trebui să o îndeplinească lucrările și cheltuielile aferente acestor lucrări pentru ca investitorul să suporte contravaloarea acestora atunci când acesta alege să își manifeste în mod unilateral voința în sensul rezilierii contractului în temeiul pactului comisoriu de grad III stipulat în contract.
În raport de împrejurarea că, la momentul încheierii convenției părțile nu au înțeles să reglementeze în mod expres condițiile în care contravaloarea lucrărilor în cauză este suportată, se constată că nu pot fi reținute ca fiind întemeiate susținerile apelantei, susțineri ulterioare momentului încheierii convenției, în sensul că plata onorariului se poate realiza și în această situație specială doar în măsura îndeplinirii de către cocontractant a obligației de rezultat asumate.
Mai mult, se constată că, în cuprinsul acestei clauze contractuale, părțile au utilizat o altă terminologie decât aceea prin care au înțeles să definească termenii privitori la executarea contractului, la care face referire apelata în cuprinsul cererii sale, art. 7.5 din convenție nefăcând trimitere la noțiunile de „misiune” sau „onorariu”, astfel cum au fost acestea reglementate de părți în clauzele privitoare la executarea contractului.
Ori, având în vedere acest aspect, se constată că, și în situația în care s-ar putea aprecia întemeiate susținerile apelantei în sensul că obligațiile menționate în contract în sarcina părții având calitatea de arhitect ar fi obligații de rezultat, dispozițiile generale privitoare la neîndeplinirea acestor obligații nu pot fi aplicate situației speciale reglementată de art. 7.5, acest text convențional făcând referire la „lucrările” realizate de arhitect și la „cheltuielile” aferente acestor lucrări, aspect care nu poate fi interpretat decât în sensul că părțile au prevăzut că încetarea intempestivă a convenției, ca urmare a manifestării de voință a investitorului în acest sens, poate interveni în orice moment al executării acestuia, chiar și atunci când misiunile nu sunt pe deplin îndeplinite sau când termene de îndeplinire a acestora nu s-au împlinit.
P. urmare, independent de calificarea obligațiilor menționate în convenție în sarcina arhitectului, respectiv ca fiind de rezultat sau de diligență, această calificare nu este de natură să înlăture obligația asumată de către investitor de achitare a contravalorii tuturor lucrărilor și cheltuielilor aferente acestor lucrări efectuate de arhitect până la momentul trimiterii notificării de reziliere de către investitor.
Aceeași concluzie se impune în cauză și în ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului invocată de către .. Astfel, după cum s-a reținut mai sus, din cuprinsul notificării din data de 09.01.2009, nu reiese împrejurarea că încetarea convenției de către investitor a fost determinată de conduita cocontractantului său, respectiv de neîndeplinirea obligațiilor de către .. Mai mult, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, nerespectarea termenelor de predare a lucrărilor, nerespectare invocată de către pârâtă, s-a datorat investitorului care, pe parcursul derulării raporturilor contractuale, a procedat la modificarea suprafețelor de construire ale clădirilor, dovadă în acest sens fiind minutele discuțiilor din 24.01.2008 și 28.02.2008, precum și încheierea ulterioară a actului adițional din 11.12.2007 (f. 41-54).
Referitor la criticile privind analiza execuției contractului în vederea stabilirii întinderii contravalorii pe care investitorul . trebuie să o suporte pentru lucrările efectuate de cocontractantul său, curtea reține că una dintre apărările învederate de către apelantă a fost aceea că instanța de fond, în aprecierea probatoriului administrat în cauză, a avut în vedere exclusiv concluziile expertizei realizate de către expertul Nejur M., fără a analiza în niciun mod expertiza realizată de d-na expert D. M..
Asupra acestui aspect, curtea reține că, la termenul din data 11.06.2010 din dosarul_ (prezenta cauză anterior rejudecării), Tribunalul S. a decis disjungerea cererii reconvenționale pentru judecarea separată a acesteia formându-se un dosar nou, respectiv dosarul nr._, dosar în cadrul căruia a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară întocmită de d-na expert D. M..
P. decizia civilă nr. 133/30.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 718/15.02.2012 a Înaltei Curți de casație și Justiție, instanța de control judiciar a dispus în sensul admiterii apelului declarat de pârâta . Z. împotriva sentinței civile nr. 6844/16.12.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care a desființat-o în întregime și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că disjungerea cererii reconvenționale nu a fost pusă în discuția părților, iar instanța nu a motivat pertinent nici în fapt și nici în drept soluția, vătămând astfel drepturile procesuale ale părților litigante, încheierea de ședință din data de 11.06.2010 fiind lovită de nulitate absolută, sens în care s-a dispus anularea acesteia și judecarea cauzei în întregul ei, respectiv judecarea cererii reconvenționale odată cu cererea principală așa cum prevede în regulă generală art. 119 alin. 1 C.pr.civ.
S-a arătat că, cu prilejul rejudecării, reluarea judecării cererii principale și a cererii reconvenționale va începe de la momentul procesual anterior datei de 11 iunie 2010.
Ori, în raport de aceste dispoziții ale instanței de control judiciar, în aplicarea art. 106 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare, curtea constată că instanța de fond în mod legal nu s-a raportat în analiza realizată în prezenta cauză la concluziile expertizei realizate de către d-na expert D. M., această probă fiind administrată în cauza disjunsă, ulterior încheierii din 11.06.2010, încheiere a cărei nulitatea absolută a fost constatată în mod expres, instanța dispunând totodată reluarea judecății de la momentul anterior acestui termen, constatându-se astfel implicit și nulitatea tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul nr._, printre care și expertiza judiciară în cauză.
Totodată, curtea reține că și în dosarul nr._ a fost efectuat un raport de expertiză de către d-nul expert M. M., concluziile acestuia nefiind, de asemenea, avute în vedere în pronunțarea soluției de către instanța de fond, având în vedere că și acest act de procedură a fost întocmit ulterior încheierii din 11.06.2010, fiind afectat de nulitatea absolută constatată în cauză.
P. urmare, singurul raport de expertiză tehnică judiciară ale cărui concluzii puteau fi luate în considerare de către instanța de fond sunt cele ale raportului întocmit în rejudecare, de către d-nul expert Nejur M., astfel că în mod legal a procedat instanța fundamentându-și soluția pe concluziile acestei probe administrate în cauză.
Curtea reține totodată că, în prezenta cauză, în apel, la termenul din data de 04.11.2013 (f. 150-151), în raport de împrejurarea că în fața instanței de fond s-a respins solicitarea pârâtei de încuviințare a obiecțiunilor formulate de către aceasta, s-a respins excepția inadmisibilității reiterării acestei cereri în probațiune în apel, dispunându-se încuviințarea cererii și comunicarea obiecțiunilor formulate de către apelantă expertului în vederea formulării unui răspuns. La dosarul de apel a fost depus, la data de 30.12.2013, răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică-judiciară (f. 159-172).
Luând în considerare concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară formulate de către d-nul expert Nejur M. și răspunsul la obiecțiuni depus în cauză, se constată că, în ceea ce privește contravaloarea pe care apelanta . trebuie să o suporte pentru lucrările efectuate de cocontractantul său până la momentul încetării contractului, în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond în sensul cuantificării lucrărilor efectuate de . la valoarea de 253.049,89 Euro.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză în specialitatea arhitectură, faza I – faza anteproiectului/studiului de fezabilitate a fost estimată la 20% din valoarea totală a contractului, însă s-a efectuat în procent de 17% din contract, faza a II-a – faza proiectului constând în documentația pentru obținerea planului urbanistic zonal și a autorizației de construire a fost îndeplinită într-un procent de 17,77%, faza a III-a de pregătire a executării s-a realizat în procent de 5,31% din valoarea întregului contract, iar în ceea ce privește faza a IV-a a proiectului detaliilor de execuție și a asistenței tehnice pe șantier, aceasta nu s-a realizat deloc, procentul total realizat prin lucrările efectiv executate, raportat la lucrările pe care reclamanta s-a obligat prin contract, s-a constatat de expert a fi în procent de 40,01%.
Suma totală de achitat în raport de lucrările efectiv realizate este de 668.735, din această sumă totală pârâta achitând însă cuantumul de 333.701,2 Euro, pentru faza I a contractului și 81.986,12 Euro pentru faza a II-a, astfel că suma datorată în continuare și la care a fost obligată în mod corect pârâta de către instanța de fond este de 253.049,89 Euro.
Referitor la criticile apelantei vizând aprecierea instanței de fond cu privire la clauza penală menționată în art. 12.9 din convenția părților, curtea reține că, potrivit acestui articol, întreaga echipă de proiectare va fi deținătoarea unei polițe de asigurare de răspundere profesională (malpraxis) la minim nivelul sumei reprezentând onorariul arhitectului stipulat în acest contract, valabilă până la data recepției finale, sens în care arhitectul se obligă să o reînnoiască anual și pe care acesta, se obligă să o prezinte investitorului în copie în termen de 30 zile de la data semnării prezentului contract, sub sancțiunea plății de daune interese contractuale în sumă de 10% din valoarea contractului, clauză penală și de drept executorie între părți prin care părțile au evaluat anticipat prejudiciul creat în condițiile date, investitorul fiind îndreptățit în acest caz, și să rezilieze de plin drept prezentul contract, fără notificare sau altă formalitate prealabilă și fără intervenția instanței de judecată, în temeiul prezentului pact comisoriu expres de gradul IV. Copia poliței de asigurare prezentată de către arhitect trebuie să constituie Anexa 2 la acest contract.
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar la filele 145-146 și 149-152 din dosarul de fond nr._ (dosarul inițial), reclamanta . și-a îndeplinit această obligație de asigurare de răspundere profesională, aceasta fiind deținătoarea unei asigurări valabile în perioada 2007-2011, pentru anul 2009 limita maximă pe eveniment fiind de 2.000.000 Euro, iar pe an de 6.000.000 Euro.
În ceea ce privește susținerile apelantei privitoare la neprezentarea acestei asigurări de răspundere profesională de către reclamantă pârâtei în termenul de 30 de zile de la data semnării menționat în art. 12.9, trebuie reținut că, potrivit celor stipulate expres în cuprinsul clauzei, pârâta . avea posibilitatea de a acționa, în temeiul pactului comisoriu expres de grad IV, în sensul de a rezilia de plin drept contractul, partea neînțelegând însă să procedeze astfel, întrucât, astfel cum s-a arătat, aceasta a ales să notifice încetarea convenției în temeiul art. 7.3, ca urmare a conjuncturii economice și a lipsei fondurilor materiale în ceea ce o privește, iar nu pentru alte motive.
Astfel, valorificând pactul comisoriu de gradul III menționat în clauza de la art. 7.3, pârâta . a renunțat implicit la invocarea oricăror alte clauze de încetare a convenției la care a fost parte, precum cea stipulată în art. 12.9.
Totodată, ulterior momentului încetării convenției, ca urmare a invocării prevederilor art. 7.3, partea nu mai are posibilitatea să mai solicite încetarea convenției și în temeiul altor dispoziții contractuale, pentru simplul motiv că raporturile contractuale nu mai sunt în curs de derulare, ele încetând în termen de 30 de zile calendaristice de la notificarea stipulată de art. 7.3, astfel că toate solicitările ulterioare ale pârâtei de reziliere ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de executare sau de prezentare a unei polițe de asigurare de răspundere profesională de către . sunt lipsite de obiect, convenția încetând de drept la data de 08.02.2009.
P. urmare, pretențiile apelantei fiind în totalitate neîntemeiate, iar cererea de aderare la apel nefiind legal timbrată,curtea, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă apelul declarat de apelanta . și să anuleze cererea de aderare la apel formulată de intimata . împotriva sentinței civile nr. 752 din 08.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o va menține în întregime.
În ceea ce privește cererile formulate de apelantă și intimată având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că cererea . va fi respinsă ca neîntemeiată, iar cererea . a fost anulată, ambele părți fiind căzute în pretenții, se constată că nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, astfel că aceste cereri vor fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta . și cererea de aderare la apel formulată de intimata ., împotriva sentinței civile nr. 752 din 08.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Respinge cererea apelantei și cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. M. I. A. M. C. M. N.
Red. A.M.I. dact. GC
2 ex/16.05.2014
Jud.primă instanță: M. K.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 538/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 1120/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
