Contestaţie. Decizia nr. 2143/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 2143/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 1064/1285/2012/a3

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2143/2014

Ședința publică din data de 07 martie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M.-I. I.

JUDECĂTOR: S. AL H.

JUDECĂTOR: M. B.

GREFIER: E.-T. V.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către recurenta C. B. SA prin C. B. SA SUCURSALA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2702 pronunțată la data de /17.10.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimatele . și . P. LICHIDATOR JUDICIAR CII D. M. A., privind și creditorii B. G. SOCIETE GENERALE SA P. SUCURSALA C., F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU I.M.M., D. C., I. C., M. C.-N., . PRODUCTS SRL P. MANDATAR . MANAGEMENT SERVCES SRL, ., intimat, având ca obiect contestație la rap. fond si plan distribuire dep de C. B..

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 21 februarie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de 28 februarie 2014 și ulterior pentru termenul de azi, încheierile de ședință făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

P. sentința civilă nr. 2702 pronunțată la data de /17.10.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea C. B. SA împotriva raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmite de lichidatorul judiciar C.I.I. D. M. A. în cadrul procedurii falimentului debitoarei ..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea C. B. SA și a respins-o ca atare.

La pronunțarea acestei soluții, judecătorul sindic a avut în vedere disp. art. 121 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora un creditor cu creanță garantată este îndreptățit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanției sale. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut din vânzarea bunului supus garanției sale dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

A rezultat, așadar, că indiferent dacă bunul vândut este supus garanției unuia sau altuia dintre creditorii garantați, orice creditor din aceeași categorie, în speță din categoria creditorilor garantați, este îndreptățit să participe la distribuire.

În plus, judecătorul sindic a reținut și dispozițiile art. 124 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora sumele de distribuit între creditori în același rang de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță prin tabelul menționat la art. 108 alin. 2 lit. d. Cu alte cuvinte, orice sumă de distribuit între creditori de același rang de prioritate, în cauză creanțe garantate, se vor acorda proporțional cu ponderea pe care fiecare creditor o deține în grupa respectivă, astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat.

Din această perspectivă, susținerile contestatoarei că suma obținută ca urmare a vânzării unui bun adus în garanția sa i s-ar cuveni, cu ignorarea drepturilor celorlalți creditori din aceeași categorie, sunt lipsite de temei legal și sunt de natură a încălca atât dispozițiile art. 121 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cât și pe cele art. 124 din același act normativ.

De altfel, cele din urmă dispoziții legale clarifică pe deplin situația, în sensul că creditorilor din aceeași categorie li se cuvine din distribuire o sumă proporțională cu ponderea deținută în cadrul grupei, fără a se face vreo distincție în sensul învederat de către contestatoare, respectiv de a i se acorda creditorului care deținea cu o garanție pe bunul înstrăinat o sumă mai mare decât ceea ce i s-ar cuveni potrivit regulii arătate de textul de lege.

În plus, judecătorul sindic a opinat că, în cazul în care legiuitorul ar fi intenționat să acorde acestui creditor un astfel de tratament, ar fi reglementat expres această chestiune.

Nu în ultimul rând, susținerile contestatoarei sunt rezultatul unei greșit interpretări a dispozițiilor legale, întrucât art. 121 alin. 3 reglementează faptul că orice creditor garantat este îndreptățit să participe la distribuire, chiar dacă nu a fost înstrăinat bunul supus garanției sale.

În fine, judecătorul sindic reține, în acest context, și faptul că, contestatoarea manifestă rea-credință în maniera de interpretare a dispozițiilor legale, în condițiile în care la distribuirea anterioară, deși sumele au fost obținute din înstrăinarea unor bunuri aduse în garanția celorlalți creditori garantați, contestatoarea desigur nu a refuzat să încaseze o sumă proporțională ponderii sale din grupă, ci, dimpotrivă, a fost de acord cu incidența disp. art. 121 alin. 3 și art. 124 din Legea nr. 85/2006.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 122 alin.3 și 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea C. B. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C. B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, in sensul admiterii contestației formulata de către C. B. SA, cu consecința distriburii sumei de 18.195 lei în favoarea C. B. SA, creditor garantat cu bunul din vânzarea căruia au fost obținute aceste fonduri.

În motivele de recurs se arată că în raportul asupra fondurilor intocmit de către lichidatorul judiciar, acesta arata ca au fost valorificate doua mijloace de transport din patrimoniul debitoarei, la prețul total de 30.920 lei, astfel: Mercedes Sprinter 416 CDI, nr. înmatriculare_ - 3.020 lei (bun aflat in garanția B.-GSG SA); ✓ Mercedes Sprinter 416 CDI, nr. inmatriculare_ - 27.900 lei (bun aflat in garanția C. B. SA).

Astfel, fondurile disponibile in contul unic al procedurii la data intocmirii planului însumau 32.284,57 lei (reprezentând prețul incasat pentru cele doua bunuri, la care se adaugă provizionul constituit pentru primul plan de distribuire, diminuat cu comisioanele bancare).

Din aceasta suma, lichidatorul judiciar a constituit un nou provizion pentru cheltuieli viitoare, in cuantum de 2.284 lei, propunând spre distribuire diferența de 30.000 lei.

Din valoarea de 30.000 lei, lichidatorul judiciar a scăzut impozitele si taxele aferente vânzării, in cuantum de 6.733 lei, precum si cheltuielile de procedura acumulate de la data ultimului plan de distribuire (incluzând onorariul), in cuantum de 5.072 lei, rezultând un sold de distribuit creditorilor in valoare de 18.195 lei.

Invocând prevederile art. 121 alin. 3 coroborate cu art. 124 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar propune spre distribuie suma de 18.195 lei in mod proporțional intre toti creditorii inscrisi in categoria creanțelor garantate, astfel: către B.-GSG SA se propune spre distribuire suma de 11.477,13 lei; către FNGCIMM se propune spre distribuire suma de 3.517,51 lei; către C. B. SA se propune spre distribuire suma de 3.200,36 lei.

Astfel, desi bunul garantat in favoarea B.-GSG SA a fost valorificat la un pret de 3.020 lei, acesta primește prin planul de distribuire 11.477,13 lei. Totodată, desi bunul valorificat la prețul de 27.900 lei se afla in garanția C. B. SA, acesta din urmă a primit cea mai mica suma, respectiv 3.200,36 lei (mai puțin chiar decât s-a distribuit creditorului FNGCIMM, desi nu a fost valorificat niciunul din bunurile aflate in garanția acestuia).

C. B. SA a formulat contestație, arătând, in esența, ca distribuirea s-a realizat cu interpretarea greșita a prevederilor art. 121 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, acestea neputand fi analizate si aplicate in afara contextului pentru care au fost reglementate.

Soluția primei instanțe este nelegală întrucât limitează efectele garanțiilor reale mobiliare .Rațiunea finala a existentei oricărei obligații este executarea ei. Garantarea obligației constituie o măsura de asigurare a acestei executări. Garanția reală constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii unei obligații, acordând creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui alt creditor (art. 9 alin. (1) si (2) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999). Or, in speța de fata, singurul creditor care deține un drept de preferința asupra bunului mobil Mercedes Sprinter (nr. inmatriculare_ ) este C. B. SA. Creditoarele B. GSG SA si FNGCIMM nu au un drept de preferința asupra bunului, nefiind îndreptățite la distribuiri de sume rezultate din valorificarea acestuia, inaintea acoperirii creanței deținute de C. B. SA. In raport cu acest bun, B. GSG SA si FNGCIMM sunt creditori chirografari.

Mai mult, raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, garanția reala mobiliara se poate constitui legal doar in baza unui contract. P. urmare, in temeiul principiului relativității efectelor, doar părțile pot dobândi drepturi si obligații in baza acestui contract. Or, instanța de fond, prin interpretarea data, extinde beneficiile dobândite de creditorul garantat C. B. SA prin încheierea contractului de garanție reala mobiliara asupra bunului Mercedes Sprinter 416 CDI (nr. inmatriculare_ ) si asupra unor terți (B.-GSG SA si FNGCIMM), limitând astfel drepturile recurentei.

In consecința, fata de bunul mobil Mercedes Sprinter 416 CDI (nr. inmatriculare_ ) singurul creditor care poate proba o garanție reala mobiliara si implicit un drept de preferința este C. B. SA, ceilalți 2 creditori fiind chirografari in raport cu acest bun.

Legea insolvenței nu modifica efectele atribuite de dreptul comun garanțiilor reale, ci transpune regulile de distribuire a sumelor reglementate de C. proc. civ. P. urmare, nu se aduc inovații reglementarii generale, numitorul comun fiind dat de recunoașterea unui drept de preferința al creditorului garantat asupra sumelor incasate din valorificarea bunului ce face obiectul propriei garanții.

Legea nr. 85/2006 prevede doua reguli referitoare la ordinea de distribuire a sumelor obținute din valorificarea bunurilor in procedura falimentului: art. 123 alin. 1 - o regula generala (aplicabila tuturor creditorilor); art. 121 alin. 1 - o regula speciala (aplicabila exclusiv creditorilor garantați).

In speță, s-a făcut aplicarea regulii speciale, date de art. 121, insa cu nesocotirea titularului dreptului de preferința asupra bunurilor garantate. Astfel, in loc sa se distribuie fiecărui creditor strict sumele incasate din valorificarea bunului aflat in garanția sa, lichiditățile au fost impartite proporțional intre toti creditorii garantați.

Invocarea art. 121 alin. 3 in sprijinul acestei masuri este neîntemeiata, intrucat acesta nu vine sa inlature dreptul de preferința al creditorului garantat asupra propriului bun grevat de sarcini ci sa-i recunoască acestuia cel puțin drepturile conferite de lege creditorilor chirografari . P. urmare, garanția reala reprezintă o prerogativa suplimentara fata de dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. In aceasta situație, rațiunea instituirii alin. 3 al art. 121 este de a confirma dreptul creditorului garantat de a se îndestula si din gajul general asigurat de lege tuturor creditorilor (prin participarea cu intreaga creanța la distribuirile pe art. 123), independent de existenta unei garanții suplimentare.

In consecința, in virtutea acestui drept de gaj general de care beneficiază toti creditorii, creditorul garantat are dreptul de a participa cu intreaga creanța la orice distribuire de sume obținute din valorificări de bunuri negrevate de sarcini conform art. 123.

In acest sens s-a pronunțat si doctrina de specialitate, aratandu-se expres faptul ca „daca se fac distribuiri de sume inainte de vânzarea bunurilor care au fost constituite ca garanții in favoarea unui anumit creditor, acesta poate participa la distribuire [art. 121 alin. (3), fraza întâi in calitate de creditor chirografar. Sumele primite de acest creditor . vor fi luate in calcul la momentul vânzării bunurilor care s-au constituit ca garanție a creanței sale (I. T., Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole, ediția 4, C.H. B., București, 2012, p. 623)

Inexistenta unui concurs intre creditorii cu drepturi de preferința asupra unor bunuri diferite

Deși creditorii beneficiari ai unor cauze de preferință asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei sunt inscrisi, potrivit Legii nr. 85/2006, in aceeași categorie (categoria creditorilor garantați), aceștia nu vin in concurs la momentul distribuirii sumelor obținute din valorificarea bunului grevat doar in favoarea unuia dintre ei.

Caracterul garantat al unui creditor se raportează strict la bunul grevat in favoarea lui. F. de celelalte bunuri garantate din patrimoniul debitoarei, acesta deține calitatea de creditor chirografar.

Concursul nu poate opera decât pentru partea chirografara a creanțelor garantate, astfel cum prevede expres alin. 2 al art. 121 .In cazul in care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in intregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferența, creanțe chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, si vor fi supuse dispozițiilor art. 41. [...] P. urmare, legea prevede expres ca doar pentru diferența neacoperita din vânzarea garanției sale, creditorul va intra in concurs cu ceilalți creditori.

Prevederile art. 124 (principiul proportionalitatii distribuirilor in cadrul aceleiași grupe) se aplica, de asemenea, doar in cazul categoriilor concursuale de creditori (cei care nu si-au asigurat suplimentar creanța), fapt ce rezulta inclusiv din poziția in care legiuitorul a inteles sa plaseze aceasta regula (imediat dupa art. 123 - care evidențiază regula generala de distribuire).

In plus, daca s-ar admite interpretarea instanței de fond, nu s-ar mai justifica instituirea unui regim special si distinct de distribuire in cazul sumelor obținute din valorificarea bunurilor garantate (art. 121), legiuitorul putând sa plaseze aceste distribuiri printre primele poziții de la art. 123.

Mai mult, garanția unui creditor produce efecte concrete doar la momentul valorificării bunului, cand se cunoaște cu exactitate valoarea creanței care a fost . intinderea părții chirografare.

Îndestularea cu prioritate si prematura a unui creditor garantat (X) din sumele obținute din valorificarea bunurilor grevate in favoarea altor creditori garantați, se prezintă ca nelegala in ipoteza in care bunul creditorului garantat (X) ar dispărea ulterior si creanța acestuia ar fi recalificata ca fiind integral chirografara. Astfel, desi acesta in mod real ar deține o creanța cu ordinea de preferința instituita de art. 123 pct. 7, ar participa la distribuiri înaintea tuturor celorlalți creditori.

Referitor la ultimul motiv reținut de instanța in sentința recurata, cu privire la conduita C. B. SA raportat la distribuirea anterioara, învederam următoarele:

In primul rand, distribuirea anterioara nu a făcut obiectul prezentei contestații.

Totodată, creditorii au drept de dispoziție asupra exercitării drepturile procedurale prevăzute de lege in favoarea lor.

Mai mult, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile este data de justificarea unui interes.

P. urmare, nu poate fi imputat băncii faptul ca nu a formulat o contestație impotriva planului de distribuire anterior.

Desi a fost încasata suma de 3.020 lei si din vânzarea bunului garantat in favoarea B.-GSG SA, totalul cheltuielilor de procedura care ar trebui suportate de către ambii creditori insumeaza 12.725 lei.

Este evident ca B.-GSG SA nu poate suporta mai mult decât a incasat (3.020 lei), insa nici recurentei nu i se poate imputa faptul ca exact in acest moment s-a reușit valorificarea unuia dintre bunurile de valoare mica aparținând B.-GSG SA, C. B. SA fiind astfel obligata la suportarea cheltuielilor de procedura . mai mare.

P. urmare, apreciază ca fiind echitabila soluția ca B.-GSG SA sa suporte 3.020 lei din valoarea cheltuielilor de procedura acumulate, diferența urmând sa fie suportata de către C. B. SA.

Aceasta solicitare se raportează la faptul că Legea nr. 85/2006 nu reglementează expres principiul imputării proporționale a cheltuielilor de procedura asupra sumelor obținute din valorificarea de bunuri din patrimoniul debitoarei.

Chiar si in condițiile in care instanța de recurs ar aprecia ca suma de 18.195 lei nu s-ar cuveni in intregime C. B. SA, considerând totuși ca cheltuielile de procedura ar trebui suportate in mod proporțional de către creditorii garantați, astfel ca si B.-GSG SA este îndreptățit sa participe la aceasta distribuire, soluția corecta si legala tot nu ar fi de respingere totala, ci eventual de admitere parțiala a contestației formulate.

Astfel, daca s-ar conchide ca imputarea cheltuielilor de procedura (pentru respectarea principiului echității) se realizează proporțional cu valoarea bunurilor garantate valorificate, situația ar trebui sa se prezinte astfel;

Suma totala încasata din valorificare bunuri garantate = 30.920 lei, din care: 3.020 lei – B.; 27.900 lei - C. B.

Procentual, situația încasarilor se prezintă astfel: 9,77% - B. (3.020x100 / 30.920); 90,23% - C. B. (27.900x100/30.920)

Admițând incidența principiului proportionalitatii asupra imputării cheltuielilor de procedura acumulate pana la momentul intocmirii planului de distribuire, acestea ar trebui suportate in proporție de 9,77% de către B., respectiv in proporție de 90,23% de către C. B..

Valoarea cheltuielilor de procedura raportate de către lichidatorul judiciar insumeaza 11.805 lei, la care se adaugă provizionul actual in cuantum de 920 lei constituit pentru cheltuieli viitoare (acesta insumeaza in total 2.284 lei, diferența provenind din provizionul constituit anterior), deci un total de 12.725 lei. Facand aplicarea principiului proportionalitatii, acestea ar trebui suportate de către cei doi creditori astfel: 1.243,23 lei - B. (12.725 lei x 9,77%); 11.481,77 lei - C. B. SA (12.725 lei x 90,23%).

In consecința, din cei 18.195 lei pe care lichidatorul judiciar ii propune spre distribuire, 1.776,77 lei se cuvin creditorului B.-GSG SA, si 16.418 lei se cuvin C. B. SA.

Concluzionând, oricare ar fi soluția pe care instanța de recurs ar aprecia-o ca fiind cea legala si echitabila in același timp (respectiv C. B. SA este indreptatit la distribuire in valoare de 18.195 lei sau 16.418 lei), in niciun caz nu poate fi reținuta ipoteza vizata de către lichidatorul judiciar, aceasta incalcand flagrant dreptul de preferința a creditorului garantat.

P. întâmpinarea formulată lichidatorul judiciar s-a opus admiterii recursului.

În susținerea poziției sale procesuale intimatul a relevat că în condițiile existenței mai multor creditori garantați, aplicarea prevederilor legale prevăzute de art. 121 alin. 3, coroborate cu prevederile art. 124 din Legea 85/2006, elimină discrepanțele ce pot să apară între creditorii de același rang, datorate cheltuielilor de procedură cumulate în diferite etape ale procedurii falimentului, precum și de ordinea în care sunt valorificate bunurile, respectiv aceea de repartizare al sumelor.

În procedura insolvenței debitorului . în contul de unic al procedurii s-au încasat într-o primă etapa suma de 31.477 lei reprezentând contravaloarea unui bun mobil gajat in favoarea celorlalți doi creditori garantați. Din această sumă s-au achitat cheltuielile generate în prima perioada a procedurii insolvenței ., care s-au ridicat la 16.286 lei, care au reprezentat nu mai puțin de 51,74% din suma încasată. În cadrul acestor cheltuieli, au fost incluse cele generate de evaluarea tuturor bunurilor grevate de sarcini, de organizarea licitațiilor, publicitate, onorariu lichidator, etc.Toate aceste demersurii au fost efectuate nu doar pentru realizarea sumelor celorlalți doi creditori garantați, ci și spre beneficiul contestatoarei. Suma încasată a fost propusă spre a fi distribuită tuturor creditorilor garantați, cu respectarea prevederilor art. 121 alin. 3 și al criteriului proportionalității prevăzut de art. 124 din Legea 85/2006.

Ulterior, în planul nr. 2 de distribuire, încasările au provenit din valorificarea a două bunuri: unul gajat în favoarea B.-GSG SA și a creditorului substituit parțial în drepturile acestuia, în cuantum de 3.020 lei (TVA inclus); respectiv unui bun mobil în sumă de 30.920 lei (TVA inclus) gajat în favoarea contestatoarei C. B. SA. Fără a lua în considerare taxa pe valoarea adăugată, valoarea cumulată a bunurilor valorificate a fost de 27.371 lei, în timp ce cheltuielile de procedură au însumat doar 5.072 lei, ceea ce a reprezentat doar 18,5% din valoarea încasată.

În cazul în care lichidatorul judiciar ar fi propus planul de distribuire a sumelor doar după încasările din a doua etapă, cheltuielile de procedura care ar fi grevat suma aparținând creditorului C. B. SA ar fi avut o valoare medie de 36% - cuprinsă între 51% - cele aferente planului de distribuire Nr. 1 si 18,5% aferente planului de distribuire Nr. 2.

Pretenția recurentei C. B. SA, ca întreaga sumă de l8.195 lei propusă pentru a fi distribuită creditorilor să-i revină în exclusivitate nu poate fi validată. Fondurile bănești au fost obținute din valorificarea a două mijloace de transport - unul gajat în favoarea B.- GSG SA și doar unul în favoarea contestatoarei.

Contestatoarea ignoră, în mod voit, faptul că prin punerea în aplicare a acelorași articole din Legea 85/2006, a beneficiat de 2.651,23 lei - conform primului plan de repartizare cu toate că sumele încasate au reprezentat contravaloarea unui bun gajat în favoarea celorlalți doi creditori garantați. La acea dată a fost de acord cu aplicarea prevederilor art. 121 alin.3 și art. 142 din Legea 85/2006.

Daca s-ar admite cererea recurentei C. B. SA, ar însemna că veniturile celorlalți creditori garantați sa fie grevate în proporție de 100% de cheltuieli de procedură, aceștia neavând - în opinia C. B. SA, nici un drept de a încasa vreo sumă în această etapă.

Argumentele contestatoarei se bazează pe ipoteze teoretice, care nu au nimic de-a face cu speța în sine.

Față de cele arătate mai sus, lichidatorul judiciar arată că în condițiile aplicării cu consecvență a prevederilor art. 121 alin. 3, coroborat cu cele ale art. 124 din Legea 85/2006, se elimină orice discrepanțe și se asigură respectarea dreptului la un tratament echitabil de repartizare al cheltuielilor asupra sumelor ce revin tuturor creditorilor garantați.

Deliberând curtea reține următoarele:

1.În procedura insolvenței debitorului . în contul de unic al procedurii s-au încasat într-o primă etapa suma de 31.477 lei reprezentând contravaloarea unui bun mobil gajat in favoarea celorlalți doi creditori garantați. 2.Din această sumă s-au achitat cheltuielile generate în prima perioada a procedurii insolvenței ., care s-au ridicat la 16.286 lei, care au reprezentat nu mai puțin de 51,74% din suma încasată. În cadrul acestor cheltuieli, au fost incluse cele generate de evaluarea tuturor bunurilor grevate de sarcini, de organizarea licitațiilor, publicitate, onorariu lichidator, etc. A fost de asemenea constituit un provizion pentru acoperirea cheltuielilor viitoare de procedură. Suma încasată a fost propusă spre a fi distribuită tuturor creditorilor garantați, în temeiul prevederilor art. 121 alin. 3 cu aplicarea principiului proporționalității reglementat de art. 124 din Legea 85/2006.

3.Ulterior, sumele incluse în planul de distribuire nr. 2 au provenit din valorificarea a două bunuri afectate unor garanții reale ( unul gajat în favoarea B.-GSG SA și a creditorului substituit parțial în drepturile acestuia - în cuantum de 3.020 lei (TVA inclus), respectiv unui bun mobil în sumă de 30.920 lei (TVA inclus) gajat în favoarea contestatoarei C. B. SA). Fără a lua în considerare taxa pe valoarea adăugată, valoarea cumulată a bunurilor valorificate a fost de 27.371 lei iar cheltuielile de procedură estimate de practicianul în insolvență în legătură cu parcurgerea acestei etape au însumat 5.072 lei (aprox. 18,5% din valoarea încasată).

Fondurile disponibile in contul unic al procedurii la data întocmirii planului nr. 2 de distribuire însumau 32.284,57 lei ,reprezentând prețul încasat pentru cele doua bunuri, la care se adaugă provizionul constituit pentru primul plan de distribuire, diminuat cu comisioanele bancare.

Din aceasta sumă, lichidatorul judiciar a constituit un nou provizion pentru cheltuieli viitoare, in cuantum de 2.284 lei, propunând spre distribuire diferența de 30.000 lei.

Invocând prevederile art. 121 alin. 3 coroborate cu art. 124 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a propus spre distribuie suma de 18.195 lei in mod proporțional între toți creditorii înscriși în categoria creanțelor garantate, astfel: către B.-GSG SA s-a propus spre distribuire suma de 11.477,13 lei; către FNGCIMM s-a propus spre distribuire suma de 3.517,51 lei; către C. B. SA s-a propus spre distribuire suma de 3.200,36 lei.

Deși bunul garantat in favoarea B.-GSG SA a fost valorificat la un pret de 3.020 lei, acesta a primit prin planul de distribuire 11.477,13 lei. Cu toate că bunul valorificat la prețul de 27.900 lei se afla in garanția C. B. SA, această creditoare a primit suma cea mai mica, respectiv 3.200,36 lei (mai puțin chiar decât s-a distribuit creditorului FNGCIMM, deși nu a fost valorificat niciunul din bunurile aflate in garanția acestuia din urmă).

4.C. B. SA a formulat contestație, arătând, in esența, ca distribuirea limitează grav efectele garanțiilor reale mobiliare.

5.Autorul planului de distribuire a relevat că în condițiile existenței mai multor creditori garantați, aplicarea prevederilor legale prevăzute de art. 121 alin. 3, coroborate cu prevederile art. 124 din Legea 85/2006, elimină discrepanțele ce pot să apară între creditorii de același rang, datorate cheltuielilor de procedură cumulate în diferite etape ale procedurii falimentului, precum și de ordinea în care sunt valorificate bunurile, respectiv aceea de repartizare al sumelor.

6.Soluția primei instanțe este nelegală întrucât limitează efectele garanțiilor reale mobiliare .Rațiunea finala a existentei oricărei obligații este executarea ei. Garantarea obligației constituie o măsura de asigurare a acestei executări. Garanția reală constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii unei obligații, acordând creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui alt creditor. În speță ,singurul creditor care deține un drept de preferința asupra bunului mobil Mercedes Sprinter (nr. înmatriculare_ ) este C. B. SA. Creditoarele B. GSG SA si FNGCIMM nu au un drept de preferința asupra acestui bun, nefiind îndreptățite la distribuiri de sume rezultate din valorificarea sa înaintea acoperirii integrale a creanței deținute de recurentă. In raport cu acest bun, B. GSG SA si FNGCIMM au statutul de creditori chirografari.

Raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, garanția reala mobiliara se poate constitui legal doar in baza unui contract. P. urmare, in temeiul principiului relativității efectelor, doar părțile pot dobândi drepturi si obligații in baza acestui contract. Or, instanța de fond, prin interpretarea data, a extins beneficiile dobândite de creditorul garantat C. B. SA prin încheierea contractului de garanție reala mobiliara asupra bunului Mercedes Sprinter 416 CDI (nr. înmatriculare_ ) si asupra unor terți (B.-GSG SA si FNGCIMM), limitând astfel drepturile recurentei.

In consecința, fata de bunul mobil Mercedes Sprinter 416 CDI (nr. înmatriculare_ ) singurul creditor care poate proba o garanție reala mobiliara si implicit un drept de preferința este C. B. SA, ceilalți 2 creditori având statutul de creditori chirografari .

Legea insolvenței nu modifica efectele atribuite de dreptul comun garanțiilor reale, ci transpune regulile de distribuire a sumelor reglementate de C. proc. civ. P. urmare, nu se aduc inovații reglementarii generale, numitorul comun fiind dat de recunoașterea unui drept de preferința al creditorului garantat asupra sumelor încasate din valorificarea bunului ce face obiectul propriei garanții.

Legea nr. 85/2006 prevede două reguli referitoare la ordinea de distribuire a sumelor obținute din valorificarea bunurilor in procedura falimentului: art. 123 alin. 1 - o regula generala (aplicabila tuturor creditorilor); art. 121 alin. 1 - o regula speciala (aplicabila exclusiv creditorilor garantați).

In speță, s-a făcut aplicarea regulii speciale, date de art. 121, insa cu nesocotirea titularului dreptului de preferința asupra bunurilor garantate. Astfel, in loc sa se distribuie fiecărui creditor strict sumele încasate din valorificarea bunului aflat in garanția sa, lichiditățile au fost împărțite proporțional intre toți creditorii garantați.

Invocarea art. 121 alin. 3 in sprijinul acestei masuri este neîntemeiata, întrucât acesta nu vine sa înlăture dreptul de preferința al creditorului garantat asupra propriului bun grevat de sarcini ci sa-i recunoască acestuia cel puțin drepturile conferite de lege creditorilor chirografari . P. urmare, garanția reala reprezintă o prerogativa suplimentara fata de dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. In aceasta situație, rațiunea instituirii alin. 3 al art. 121 este aceea de a confirma dreptul creditorului garantat de a se îndestula si din gajul general asigurat de lege tuturor creditorilor (prin participarea cu intreaga creanța la distribuirile pe art. 123), independent de existenta unei garanții suplimentare.

In consecința, in virtutea acestui drept de gaj general de care beneficiază toti creditorii, creditorul garantat are dreptul de a participa cu întreaga creanța la orice distribuire de sume obținute din valorificări de bunuri negrevate de sarcini conform art. 123.

Art.121 instituie norme cu caracter special în materie de distribuire a fondurilor obținute din lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, derogatorii de la norma generală cuprinsă în art.123, 127, regula exprimată de adagiul specialia generalibus derogant, fiind aplicabilă în speța dedusă judecății.

Scopul creditorului garantat care participă în procedură este acela de a-și valorifica creanța garantată și de a beneficia de valoarea adusă în garanție în acord cu regulile care guvernează materia garanțiilor reale. Or, atributul de preferință și urmărire reprezintă caractere esențiale ale ipotecii.

Validând o atare interpretare, curtea are în vedere și un argument de așezare topografică a textelor.

Astfel, secțiunea a III-a ,destinată distribuirii sumelor realizate în urma lichidării, începe cu art.121 care reglementează destinația valorilor obținute din vânzarea bunurilor grevate de sarcini.

Art.123 instituie norme privitoare la ordinea de prioritate a plăților, în timp ce dispozițiile art.127 reglementează cu privire la necesitatea constituirii provizioanelor în cazul distribuirilor parțiale.

Curtea nu poate primi apărarea referitoare la necesitatea provizionării sumelor destinate să acopere plata unor creanțe negarantate sau cheltuielile viitoare ale averii debitorului din fondurile obținute prin vânzarea bunurilor grevate de sarcini reale. Și asta, în primul rând, pentru că norma anterior cită nu poate fi aplicată fracționat, ci numai în întregul său, provizionarea cheltuielilor viitoare ale procedurii fiind de altfel incompatibilă cu caracterul și atributele unui dreptul real accesoriu.

Valoarea garantată nu se poate diminua/neantiza în scopul asigurării cheltuielilor viitoare ale procedurii.

O interpretare contrară nu poate fi susținută nici prin raportare la prevederile art. 149 din LI, în considerarea caracterului incompatibil a atributelor care caracterizează dreptul real accesoriu( din perspectiva Codului civil ) cu procedura insolvenței.

Poziția privilegiată a creditorului garantat în procedura insolvenței este confirmată și de prevederile art. 41 alin2 ultima teză din LI care, reglementând statutul creanței garantate din perspectiva valorii aduse în garanție, are în vedere acoperirea integrală a creanței principale și a accesoriilor acesteia din valoarea activelor asupra cărora poartă garanția. Creditorul garantat are beneficul dobânzilor care pot curge și ulterior deschiderii procedurii ( art. 41 alin.2).

El este singurul care poate solicita ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 cu privire la creanța sa și valorificarea imediată, în cadrul procedurii a bunului afectat garanției.

În contextul supus analizei, au o deosebită relevanță dispozițiile art.39 din LI.

Astfel, ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 și valorificarea imediată, în cadrul procedurii a bunului afectat se poate face doar cu aplicarea dispozițiilor art. 116-118 și numai cu condiția achitării din preț a cheltuielilor prevăzute de art. 12 alin.1 pct. 1 ( art. 39 alin.1 ).

Dacă finalitatea urmărită de legiuitor în cazul distribuțiilor făcute urmare a valorificării bunurilor grevate de sarcini reale ar fi fost cea evocată de art. 127, atunci dispozițiile art. 39 trebuiau și ele completate cu prevederile art. 127 .

Or, prevederile art.39 condiționează ridicarea suspendării/valorificarea bunului doar de achitarea cheltuielilor prevăzute de art. 121alin.1 pct.1, constituirea provizioanelor indicate la art. 127 pct.1-4 din LI nefiind prevăzută în categoria cheltuielilor care diminuează valoarea supusă distribuirii. Revenind la argumentul de așezare al textului, curtea consideră că nu întâmplător regulile privind distribuirea fondurilor obținute din vânzarea bunurilor grevate, se situează în topul secțiunii a III-a .

Aceste norme au caracter special și trebuie să li se asigure prevalență în cazul distribuirii fondurilor obținute prin valorificarea bunurilor grevate de sarcini.

Este adevărat că art.127 instituie o normă cu caracter general, dar domeniul de aplicare al acestor dispoziții vizează doar acele distribuiri făcute în afara „spațiului” reglementat de art.121.

Dispozițiile art.127 pct.4 din LI nu erau aplicabile și drept urmare, din sumele obținute urmare a valorificării bunului asupra căruia s-a constituit garanția reală, nu era posibilă constituirea unor rezerve destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

Prevederile art.121 din Legea 85/2006 sunt de strictă interpretare și atâta vreme cât destinația sumelor obținute din vânzarea bunurilor grevate trebuie să fie doar cea enunțată expres și limitativ la pct.1-2 din alin.1 al articolului anterior menționat prevederile art.127 nu erau incidente în cauză.

Altfel supus, norma în discuție are un caracter special, în timp ce prevederile art.127 din LI sunt de aplicabilitate generală.

Curtea reține că prin norme de drept general se înțeleg acele norme care se aplică în toate cazurile și în orice materie, dacă o dispoziție legală nu prevede altfel.

P. norme speciale se înțeleg acele norme care își găsesc aplicarea numai în cazurile expres stabilite de lege.

Norma generală reprezintă situația de drept comun, iar norma specială constituie excepția.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală.

dispozițiile art.121 din LI instituie norme cu caracter special în materia distribuirii fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului grevate de sarcini reale.

De observat că, potrivit art.121 alin.1 pct.1, din valoarea de lichidare a bunurilor grevate de sarcini reale, au prioritate la distribuire taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor asupra cărora poartă garanția reală, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art.10, 19 alin.2, art.23 și 24 din LI

Cheltuielile evocate la pct.1 alin.1 al art.121 din LI sunt în relație exclusivă cu bunul afectat garanției iar sumele admise la distribuire conform alin 2,3 au în vedere strict acoperirea creanțelor deținute de creditorii garantați care au constituite garanții asupra acestora.

Această arhitectură a normei este în deplină concordanță cu natura și caracterele generale ale dreptului real accesoriu.

Bunul valorificat în procedură era un bun mobil asupra căruia recurenta creditoare avea constituit un drept real accesoriu care conferă titularului său două atribute: atributul de urmărire și atributul de preferință bunul mobil fiind afectat în întregime pentru garantarea datoriei respective în totalitate. Altfel spus până la plata întregii datorii garanția rămâne și ea întreagă.

Creditorul garanta are dreptul de a-și realiza creanța cu prioritate din prețul obținut prin vânzarea silită a bunului.

A confirma teza conform căreia art.127 din LI reprezintă o normă cu caracter general, ar însemna să se valideze implicit și interpretarea potrivit căreia din fondurile obținute prin vânzarea bunurilor grevate este necesară nu numai provizionarea sumelor de natura celor indicate în pct.4 al art.127 ci și provizionarea sumelor datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse condiției suspensive nerealizate, a sumelor datorate proprietarilor titlurilor la ordin, sau la purtător, care n-au prezentat originalul acestora, precum și a sumelor datorate creanțelor admise provizoriu.

P. validarea interpretării conform căreia prevederile art. 127 se impun a fi aplicate fracționat ( numai în ceea ce privește pct.4 al acestui articol, cu excluderea provizioanelor menționate la pct.1-3), ar însemna să i se introducă în normă o distincție pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere. Astfel, dacă se admite că art.127 instituie o normă cu caracter general, atunci înseamnă că în cazul oricărei distribuiri făcute din fondurile obținute prin valorificarea bunurilor grevate trebuie să se constituie provizioane care să urmărească provizionarea sumelor datorate și pentru creditorii cu creanțe sub condiție suspensivă sau creanțe admise provizoriu, chiar dacă acestea nu sunt garantate. Or, o atare dezlegare intră în contradicție flagrantă cu caracterele generale ale ipotecii .

Nu este echitabil ca din valoarea bunului asupra căruia poartă garanția, să se constituie provizioane care să asigure și care să fie destinate plății unor creanțe negarantate. O atare destinație a valorilor obținute din valorificarea bunului garantat poate conduce la diminuarea valorii garanției fiind incompatibilă cu funcția și natura acesteia.

Prevederile art. 121 alin 3. nu au menirea de a înlătura dreptul de preferința al creditorului garantat asupra bunului afectat garanței sale .Garanția reala reprezintă o prerogativa suplimentara fata de dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. In aceasta situație, rațiunea instituirii alin. 3 al art. 121 este de a confirma dreptul creditorului garantat de a se îndestula si din gajul general asigurat de lege tuturor creditorilor (prin participarea cu întreaga creanța la distribuirile pe art. 123), independent de existenta unei garanții suplimentare.

Deși creditorii beneficiari ai unor cauze de preferință asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei sunt înscriși, potrivit Legii nr. 85/2006, in aceeași categorie (categoria creditorilor garantați), aceștia nu vin in concurs la momentul distribuirii sumelor obținute din valorificarea bunului grevat doar in favoarea unuia dintre ei.

Concursul nu poate opera decât pentru partea chirografara a creanțelor garantate, astfel cum prevede expres alin. 2 al art. 121 .In cazul in care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferența, creanțe chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, si vor fi supuse dispozițiilor art. 41. [...] P. urmare, legea prevede expres ca doar pentru diferența neacoperita din vânzarea garanției sale, creditorul va intra in concurs cu ceilalți creditori.

Prevederile art. 124 (principiul proporționalității distribuirilor in cadrul aceleiași grupe) se aplica, de asemenea, doar in cazul categoriilor concursuale de creditori (cei care nu si-au asigurat suplimentar creanța), fapt ce rezultă inclusiv din poziția in care legiuitorul a înțeles sa plaseze aceasta regula (imediat după art. 123 - care evidențiază regula generala de distribuire).

Daca s-ar admite interpretarea instanței de fond, nu s-ar mai justifica instituirea unui regim special si distinct de distribuire in cazul sumelor obținute din valorificarea bunurilor garantate (art. 121), legiuitorul putând sa plaseze aceste distribuiri printre primele poziții de la art. 123.

Mai mult, garanția unui creditor produce efecte concrete doar la momentul valorificării bunului, când se cunoaște cu exactitate valoarea creanței care a fost garantata, respectiv întinderea părții chirografare.

Stabilirea înțelesului normei în acestă manieră este confirmată atât de metoda de interpretare gramaticală, sistematică, cât și de metoda interpretării logice.

În abordarea după metoda interpretării sistematice, curtea a avut în vedere legătura art. 121 cu prevederile art. 95, 39 alin.2 lit.c, art.3 pct.9, 42, 36 din LI . Nu poate fi ignorat faptul că atunci când un plan de reorganizare propune modificarea sau stingerea garanțiilor reale ( art. 95 alin.5 lit.G este obligatorie acordarea unei garanții sau protecții echivalentecreditorului garantat în condițiile prevăzute la art.39 alin.2 lit.c).

Textul nu are în vedere grupa creditorilor garantați ci doar creditorul garantat a cărui garanție reală urmează a fi modificată sau stinsă prin plan.

În temeiul art. 39 din LI doar creditorul titular al unei creanțe garantate poate solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 cu privire la creanța sa. O atare solicitare poate fi făcută numai în legătură bunul afectat garanției sale.Nu există recunoscută o atare prerogativă creditorilor care au constituite garanții reale asupra altor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei .Acest tratament întărește concluzia conform căreia în raport de bunurile asupra cărora creditorii garantați nu au constituie garanții reale, aceștia au statutul de creditori chirografari .

Cererea întemeiată pe art. 39 LI poate fi respinsă doar dacă s-au luat măsuri active menite să ofere o protecție corespunzătoare creanței garantate a creditorului prin efectuarea unor plăți periodice în favoarea sa, în scopul acoperirii diminuării valorii obiectului garanției ori a valorii părții garantate dintr-o creanță de rang inferior( a se vedea în acest sens art. 39 alin.2 lit.a.)

De asemenea, remediile prevăzute la art. 39 alin.2 lit. b,c din LI au în vedere strict beneficiarul garanției reale și nu grupa creditorilor garantați. Astfel, plățile periodice pentru stingerea dobânzilor, novația obligației de garanție se adresează titularului garanției asupra bunului ce se solicită a fi valorificat .

Pe de altă parte, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv doar până la valoarea bunului adus în garanție stabilită prin evaluare .Cu alte cuvinte, cuantificarea valorii creanței garantate în tabelul definitiv se face în mod individual, pentru fiecare creditor garantat, doar în funcție de valoare bunului adus în garanție. Evaluarea garanțiilor nu este una colectivă iar tratamentul aplicat titularilor de garanții reale este unul individual ( art. 41 alin.2). În funcție de valoarea bunului adus în garanție (valoare de evaluare vs. valoare de valorificare) privilegiile ce decurg din garanțiile reale constituite dobândesc valențe reale( art. 41 alin.2, art. 121 alin.1, 2.

Un tratament egalitar între creditorii garantați, care să țină cont de principiul proporționalității, contravine principiului indivizibilității garanției reale. Creditorul activ care a luat măsuri de conservare, garantând rambursarea datoriei cu active ce pot fi valorificare facil, nu poate avea un tratament juridic similar cu cel care a acceptat constituirea unor garanții mai puțin atractive .

Riscul insolvabilității debitorului nu poate fi suportat de creditorii garantați care si-au constituit garanții suficiente și solide în egală măsură cei care nu au dat dovadă de o diligență similară. Valoarea garanței este cea care oferă premisele îndestulării creanței și nu apartenența la o categorie de creanțe.

Faptul că distribuiri anterioare nu au respectat prescripțiile legale nu este în măsură să asaneze neregularitățile semnalate în prezentul litigiu, conduita recurentei în acele proceduri fiind fără relevanță într-o chestiune care se subsumează conceptului de ordine publică.

Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ va admite recursul declarat de C. B. SA împotriva sentinței civile nr. 2702 din 17.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va modifica în sensul că va admite contestația formulată de creditoarea C. B. SA și va dispune anularea raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmite de către lichidatorul judiciar CII D. M. A. publicat în BPI nr._/1.08.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de C. B. SA împotriva sentinței civile nr. 2702 din 17.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o modifică în sensul că, admite constestația formulată de creditoarea C. B. SA și dispune anularea raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmite de către lichidatorul judiciar CII D. M. A. publicat în BPI nr._/1.08.2013.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

M. I. I. S. AL H. M. B. E. T. V.

red.S.Al H./A.C.

2 ex. – 26.05.2014

jud.fond.Koșa N.

← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel CLUJ		Contestaţie. Decizia nr. 9182/2014. Curtea de Apel CLUJ →

Contestaţie. Decizia nr. 2143/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie. Decizia nr. 2143/2014. Curtea de Apel CLUJ