Pretenţii. Decizia nr. 329/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 892/1285/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 329/2014
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR M.-I. I.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de reclamanții P. C. I., P. M. S. și R. D. prin reprezentant legal F. A. Georgienva, împotriva sentinței civile nr. 239 din 30.01.2014, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații R. E. C., G. A. SA și R. C., având ca obiect - pretenții daune materiale și morale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.09.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
P. sentința civilă nr. 239 din 30 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins cererea formulată de reclamanți P. C. I., P. M. S. și R. D. prin reprezentant legal F. A. G., în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI și intervenientul forțat R. C., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă.
S-au anulat ca nelegal timbrate cererile formulate de reclamantele R. E. C. și F. A. G., în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul forțat R. C.. Fără cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta ., prin raportare la disp. art. 137 alin. 2 C.pr.civ., excepție unită cu fondul, instanța a apreciat-o ca fiind fondată, cu consecința respingerii cererii formulate de reclamanți.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut faptul că reclamanții au formulat pretențiile deduse judecății în condițiile în care la data de 03.09.2010 au ost implicați într-un accident de circulație produs în municipiul Cluj-N., pe . cu . în care pârâtul R. C., conducătorul autoturismului marca Mercedes înmatriculat sub nr. YHM-023 nu a acordat prioritate autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamantul P. I. și a intrat în coliziune cu acesta.
Împrejurările de fapt ale producerii accidentului sunt, de altfel, reținute de organele de cercetare și urmărire penală în cuprinsul procesului-verbal nr._/03.09.2010 întocmit de IPJ Cluj-N., depus la dosar la filele 95-97, din cuprinsul acestui înscris rezultând și faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare YHM-023 era înmatriculat în Belgia.
Instanța a mai reținut și faptul că din cuprinsul copiei cărții verzi depuse la dosar de către pârâtă la fila 101, rezultă faptul că pentru autoturismul condus de către pârâtul R. C. era încheiată o poliță valabilă la data de 10.04.2010, cu valabilitate până la data de 09.10.2010, înregistrată sub nr. B 196 de către asigurătorul ETHIAS BELGIA, titularul contractului de asigurare fiind pârâtul R. C..
În cazul în speță, tribunalul a apreciat că pârâta . nu are calitate procesuală pasivă de a sta în nume propriu în cauză, ea nefiind titular al unor obligații pe care reclamanții le pretind, întrucât între reclamanți și pârâtă nu s-a încheiat un raport juridic și, pe de altă parte, obligațiile nu rezultă din lege.
La data producerii accidentului, 03.09.2010, autoturismul marca Mercedes condus de pârâtul R. C., persoana vinovată de producerea accidentului, era asigurat pentru răspundere civilă RCA la societatea de asigurare ETHIAS din Belgia, aspect care rezultă fără putință de tăgadă din copia poliței de asigurare de tip Carte verde, depusă la dosar.
În cuprinsul condițiilor reglementate de convenția Carte verde, la solicitarea expresă a societății de asigurare ETHIAS din Belgia, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a desemnat societatea de asigurare G. ASIGURĂRI SA în calitate de corespondent carte verde pe teritoriul României al asigurătorului belgian începând cu data de 01.03.2007.
Instanța de fond a reținut că în cazul în speță vehiculul care a produs accidentul nu era asigurat în România conform poliței depuse la dosar de ambele părți împrocesuate.
Conform aceleiași norme legale invocate mai sus, despăgubirile se stabilesc și se efectuează prin raportare la disp. art. 43 și 49, iar în cazul despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligațiilor acestuia stabilite prin lege. Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, drepturile peroanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 48 alin. 2.
Instanța de fond a apreciat că în această modalitate legiuitorul a stabilit în baza legii persoana față de care se impun a se formula pretențiile civile de către persoanele păgubite, această persoană identificându-se cu asigurătorul de răspundere civilă, apreciindu-se că în toate cazurile societățile de asigurare prezintă garanții de solvabilitate, realizându-se în ceastă modalitate despăgubirea promptă și efectivă a celor păgubiți prin accidente rutiere.
Calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată în condițiile prevăzute de Legea nr. 136/1995 are, pe cale de consecință, asigurătorul prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în condițiile existenței unei asigurări valabile. De altfel, această împrejurare rezultă în mod clar și neechivoc din cuprinsul contractului cadru de mandat încheiat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în calitatea sa de Birou Național din România ca și mandant și . și mandatar, aceasta din urmă având și calitatea de gestionar de daune.
În baza acestui contract cadru privind gestionarea și regularizarea daunelor rezultând din accidentele de circulație produse pe teritoriul României, în conformitate cu Convenția Internațională Carte V. încheiată cu Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în calitate de mandant și în baza mandatului acordat de societatea de asigurare emitentă a documentului Carte V., în speță ETHIAS BELGIA, pârâta . calitate de mandatar corespondent are dreptul de a reprezenta asigurătorul străin, inclusiv în căile de atac și procedurile execuționale, până la stingerea definitivă a raportului obligațional.
Această împrejurare rezultă, de altfel, din cuprinsul contractului cadru de mandat încheiat la data de 16.04.2008, depus la dosar la filele 102-111, în baza contractului putând fi gestionate și lichidate numai cazurile de daună care sunt consecința unor accidente produse pe teritoriul României și în care se angajează răspunderea unui asigurător membru al unui alt birou național.
De altfel, gestionarea și lichidarea daunelor pe teritoriul României în cadrul sistemului internațional Carte V. se poate face numai de gestionarii de daune.
Pentru desfășurarea activității de gestionare și lichidare de daune gestionarii de daune pot fi numiți de B.A.A.R., corespondenți sau agenți. Conform art. 1.8. corespondenții sunt gestionarii de daune numiți de B.A.A.R. în condițiile prevăzute la art. 5 din contract, să gestioneze și să lichideze cadrul de daune în care se angajează răspunderea unor asigurători membri ai unor birouri naționale din străinătate. În baza contractului de mandat, gestionarul de daune gestionează și lichidează cazurile de daună pentru care a primit mandat din partea B.A.A.R. în numele B.A.A.R. și în numele asigurătorului care a eliberat documentul de asigurare.
De altfel, pentru fiecare caz de daună gestionat și lichidat gestionarul este în drept să recupereze de la asigurătorul în numele căruia a prestat serviciile eventualele sume plătite cu titlu de despăgubiri, cheltuielile pentru serviciile externe (expertize și alte cheltuieli de acest fel) și să recupereze și să încaseze o taxă de gestiune. Numirea corespondentului în România, în baza disp. art. 5 din contractul de mandat, pentru un asigurător membru al unui alt birou național se face de către B.A.A.R. la solicitarea biroului național din care face parte asigurătorul respectiv, un gestionar de daună putând fi numit corespondent în România pentru unul sau mai mulți asigurători, astfel cum este și cazul în speță.
Gestionarul de daune din România a cărui numire în calitate de corespondent este solicitată trebuie să confirme în mod expresa că acceptă această numire.
În acest sens, se impune a se menționa și faptul că pârâta . încheiat cu mandantul B.A.A.R. un acord în conformitate cu care își exprima acceptul de a gestiona și lichida cazurile de daună produse pe teritoriul României de către asigurații societăți de asigurare din străinătate, între care se înscrie și ETHIAS, membră a Biroului Național din Belgia. Data la care a intrat în vigoare anexa la contractul de mandat era data de 01.03.2007.
Tribunalul a reținut, pe cale de consecință, că în raporturile juridice precum cele din cazul în speță societatea corespondentă cu stă în nume propriu în proces, ci doar în calitate de reprezentant mandatar al societății de asigurare din străinătate, aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă.
Ori, în cauza de față societatea corespondent . fost chemată în judecată de către reclamanți în nume propriu.
D. urmare, instanța a apreciat că nu există identitate între persoana care are calitate de pârâtă și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, nefiind întrunite în speță cerințele prev. de disp. art. 54 din Legea nr. 136/1995, pârâta având exclusiv calitatea de mandatar comercial al societății de asigurare, în baza unei împuterniciri acordată de aceasta pin intermediul B.A.A.R., fiind desemnată ca reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubiri din România pentru asigurătorul ETHIAS BELGIA, . parte în raportul juridic obligațional cauzat de producerea accidentului de circulație din 03.09.2010, fiind terț față de contractul de asigurare în temeiul căruia reclamanții au solicitat despăgubirile.
Pârâta . a încheiat cu pârâtul R. C. nici un fel de raport juridic în baza căruia să fie obligată în calitate de asigurător să acopere eventualele prejudicii cauzate ca urmare a intervenirii riscului asigurat, gestionarea și lichidarea cazurilor de daună produse pe teritoriul României făcându-se de către mandatar doar în numele și pe seama asigurătorului din străinătate.
Mandatarul nu îndeplinește sarcinile și obligațiile ce i-au fost încredințate de mandant în nume propriu, ci în limitele mandatului acordat și pe seama mandantului, astfel încât terții nu pot să solicite obligarea mandatarului în nume propriu la executarea obligațiilor mandantului, întrucât acesta nu efectuează pentru sine nici un fel de acte și servicii, ci doar în baza mandatului ce i-a fost acordat.
Pentru considerentele mai sus menționate, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . a respins cererea formulată de reclamanții P. C. I., P. M. S. și R. D., ca urmare a admiterii excepției invocate de pârâtă.
În ceea ce privește cererile formulate de reclamantele R. E. C., F. A. G., prin raportare la disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, s-a dispus anularea pretențiilor formulate ca nelegal timbrate, constatând faptul că reclamantele nu și-au îndeplinit obligațiile de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite în sarcina lor, în condițiile în care cererea de reexaminare formulată împotriva obligației de plată a taxelor judiciare de timbru a fost respinsă iar cererea de acordare a acordului public judiciar a fost admisă doar în parte.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . anulării cererii deduse judecății formulate de reclamantele mai sus menționate, tribunalul a apreciat că soluționarea pretențiilor formulate pe fond nu se mai impune a fi efectuată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții P. C. I., P. M. S. și R. D. prin reprezentant legal F. A. G. au declarat apel, solicitând instanței anularea în parte a hotărârii apelate ca nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii acțiunii introductive, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare apelului, reclamanții au arătat că instanța de fond nu a reținut în mod corect cadrul procesual, respectiv părțile pe care reclamanții au înțeles să le cheme în judecată și explicațiile lor orale consemnate în încheierile de ședință.
Astfel, susțin reclamanții, excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. G. ASIGURĂRI S.A. este neîntemeiată întrucât nu au chemat în judecată această societate în nume propriu, ci au indicat ca titular al obligației de despăgubire societatea de asigurări ETHIAS BELGIA, care are calitate procesuală pasivă, iar G. ASIGURĂRI S.A. acționează ca și corespondent al acestei societăți, în conformitate și cu prev. art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, urmărind prin invocarea acestui temei legal îndeplinirea acelei cerințe din textul legal referitoare la persoana față de care este îndreptată cererea de chemare în judecată.
În opinia reclamanților, în măsura în care instanța de fond considera neclară poziția lor, în temeiul art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. trebuia să le solicite explicații pentru lămurirea persoanei față de care au introdus acțiunea, iar nu să pronunțe o hotărâre nelegală.
Reclamanții au arătat că la introducerea acțiunii au avut în vederea calitatea S.C. G. ASIGURĂRI S.A. de corespondent/reprezentat de despăgubiri a asiguratorului ETHIAS BELGIA în România.
În sprijinul susținerilor lor, reclamanții au invocat dispozițiile art. 11-14 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 referitoare la reprezentanțele de despăgubiri precum și normele cuprinse în art. 21 și urm. din Directiva 2009/103/CEE privind asigurarea de răspundere civilă auto.
În concluzie, față de aceste dispoziții legale, asiguratorului ETHIAS BELGIA a fost citat în proces prin G. ASIGURĂRI S.A. și reprezentat de această societate pe teritoriul Românie, astfel că se impunea menținerea sa în proces, în calitatea pe care reclamanții au stabilit-o și cu recunoașterea funcției duble a unei firme, respectiv reprezentant pentru regularizarea daunelor și corespondent „Carte V.”.
Intimata S.C. G. ASIGURĂRI S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât fiind un reprezentant al asigurătorului RCA, nu poate figura în proces, în nume propriu, în calitate de pârâtă. (f.30).
Analizând apelurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În privința apelului formulat de reclamantul P. C. I.:
Speța dedusă judecății a pus în discuție, în fața instanței de fond și ulterior în apel, stabilirea cadrului procesual, instanța de fond respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Curtea reține că participarea la proces, deci calitatea procesuală, poate fi recunoscută celor care sunt parte în raportul juridic de drept substanțial.
Subiectele raportului juridic de drept material, născut înainte de introducerea unei cereri de chemare în judecată sunt cele care pot participa la litigiul generat de acel raport juridic.
Determinarea elementelor raportului juridic se realizează în baza probelor (acte sau fapte juridice) ce demonstrează existența acestuia.
Sub aspect probator, la dosarul cauzei s-a depus polița de asigurare B196/N01/_/1/_/00 valabilă pe intervalul 10.04.2010 – 09.10.2010 emisă de asiguratorul ETHIAS BELGIA (f.10-11, dosar fond).
În condițiile Legii nr. 136/1995 art. 2 „În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurator, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare.”
La dosar s-a depus și contractul cadru de mandat (f.102) ce atestă calitatea de mandatar a S.C. G. S.A.(gestionarul de daune).
Curtea constată că reclamanții au înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât pe S.C. G. ASIGURĂRI S.A., arătând că aceasta are calitatea de corespondent în România al asiguratorului ETHIAS BELGIA.
La ultima ședință de judecată, reclamanții au arătat că ETHIAS BELGIA are calitate procesuală pasivă, așa cum ar rezulta din acțiunea introductivă, însă Curtea nu a observat existența unei manifestări exprese de voință a reclamanților de a împrocesua și pe ETHIAS BELGIA, prin nominalizarea acesteia ca pârât în cauză și cu indicarea adresei de citare (art. 112 alin. 1 lit. a C.pr.civ.).
Este certă calitatea pârâtului, în cadrul raportului de drept substanțial ce a generat prezentul litigiu, respectiv de gestionar de daune (mandatar) și nu de obligat direct, față de asigurat, în cadrul contractului de asigurare.
Din perspectivă procesuală, ce implică transpunerea în raportul juridic procesual a părților (subiectelor) raportului juridic material, în lipsa împrocesuării obligatului principal, pârâta S.C. G. ASIGURĂRI S.A. nu își justifică prezența (calitatea procesuală) într-un litigiu.
Apelantul arată în apel că a înțeles să se judece cu asiguratorul său prin mandatar (reprezentanta de despăgubiri) însă intenția este doar la nivel declarativ, demersul procesual fiind demarat doar împotriva reprezentantului.
Împrocesuarea subiecților de drept reprezintă o exprimare a principiului disponibilității, iar rolul activ al judecătorului (art.129 c.pr.civ.), respectat în cauză de către instanța de fond, se limitează a pune în discuția părților aspectele ce trebuie soluționate, fără a contraveni principiului disponibilității, deja menționat.
Instanța de fond a sesizat necesitatea lărgirii efective a cadrului procesual și a sancționat cu excepția arătată pasivitatea reclamanților, arătând că orice demers de natura celui din cererea de chemare în judecată este inutil în absența asiguratorului.
Art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 prevede că „Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz,…”.
Modul de redactare al acțiunii introductive în care apare textual ca fiind chemat în judecată doar reprezentantul în calitate de pârât nu permite susținerea afirmației apelantului referitoare la o chemare în judecată implicită a asiguratorului.
Este de remarcat că ceea ce a fost sancționat în conduita procesuală a reclamantului este faptul că nu a împrocesuat și asigurătorul, alături de mandatarul său din România.
În consecință, față de cele mențioante, în baza artr. 286 c.pr.civ. se va respinge apelul declarat de reclamantul P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 239 din 30 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, ce va fi menținută în întregime.
In ce privește apelul declarat de către apelanții P. M. S. și R. D. prin reprezentant legal F. A. G., Curtea reține că aceasta nu este legal timbrat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelanților obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru apelul declarat, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 apelanții au fost înștiințați să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
P. art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta P. M. S. datorează 50% din suma de 40,5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, aferentă daunelor materiale și 50% din suma de 2362 lei și 5 lei timbru judiciar, reprezentând daune morale, iar apelanta R. D. prin reprezentant legal F. A. G. datorează 50% din suma de 3362,12 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, corespunzătoare daunelor morale solicitate, că nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit înștiințărilor transmise la data de 25.07.2014 (f.22, 23), lipsind taxele judiciare de timbru datorate, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea apelului ca netimbrat.
Apelul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de fond ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 239 din 30 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o menține în întregime.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanții P. M. S. și R. D. prin reprezentant legal F. A. G..
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./09.10.2014.
Dact.H.C./3 ex.
Jud.fond: C. C..
| ← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 244/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
