Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 17-10-2014, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 1119/1285/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 479/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant . SA împotriva Sentinței civile nr. 190 din 27.01.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimat ., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată APEL IMP. S. 190/2014 DEPUSA DE . SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. C. în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este legal timbrat, precum și faptul că la data de 16 octombrie 2014 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Reprezentanta intimatei învederează instanței faptul că nu are cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, conform argumentelor invocate în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 190 din 27.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins cererea formulată de către creditoarea S.C. M. S. EUROPA S.A., împotriva debitoarei . CLUJ-N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 3, pct. 1, lit. a și b din Legea nr. 85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art. 3, pct. 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct. 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului.
În speță, instanța de fond a observat că nu deține creditoarea nici un titlu executoriu împotriva debitoarei, singurele acte depuse în susținerea acțiunii fiind comenzile, facturile emise de către creditoare și avizele de însoțire a mărfurilor aferente. Aceste facturi și avize de însoțire a mărfurilor, chiar semnate fiind de către debitoare nu înseamnă în mod automat o recunoaștere a pretențiilor emise, semnarea făcându-se doar pentru primirea actelor. Facturile nu constituie titluri executorii și prin semnarea lor nu se poate deduce că ar fi fost acceptate ca fiind corect livrate acele mărfuri, fără obiecțiuni sau că astfel de obiecțiuni nu ar putea fi formulate în viitor. Creanța pretinsă prin prezenta acțiune nu este certă, lichidă și exigibilă, ea nefiind constatată prin nici un titlu executoriu. În fine, nici starea de insolvență a debitoarei nu a fost dovedită, pentru neplata datoriei putând exista mai multe explicații, nu neapărat a lipsei fondurilor bănești necesare. De altfel, însăși creditoarea a depus la dosar un înscris emanând de la debitoare în care aceasta din urmă a arătat că întârzierea la plată este temporară, survenind din motive independente de voința ei. Astfel, cererea creditoarei va fi respinsă ca neîntemeiată.
Procedura insolvenței este una specială, la care creditorii ar trebui să recurgă doar în ultimă instanță, dat fiind gravitatea consecințelor pe care le produce. Din ansamblul reglementărilor instituite în Legea nr. 85/2006, având în vedere scopul și rolul ei, se deduce că înainte de a fi formulată o cerere în baza acestui act normativ, este necesară cel puțin încercarea de recuperare a creanței solicitate, indiferent sub ce modalitate. În speță, se observă că nu a încercat creditoarea nici măcar să recupereze pe cale amiabilă suma de bani pretinsă, apelând la formularea direct a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ca o cale normală de reparare a pagubei (probabil și pentru evitarea taxelor de timbru necesar a fi plătite pentru introducerea unei acțiuni de drept comun), fapt evident nepermis.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea S.C. M. S. EUROPA S.A. a declara apel, solicitând instanței modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea . CLUJ-N..
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a desfășurat relații comerciale cu pârâta conform Contract cadru de servicii Tipografice nr. 1460/07.09.2011, in baza căruia au fost emise facturile fiscale nr._/23.03.2012,_/ 10.05.2012.
In conformitate cu dispozițiile art.3, pct.l, lit.a si b din Legea nr. 85/2006, prin insolventa se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, insolventa este prezumata ca fiind vădita atunci când debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, (si nu 30 de zile cum a precizat instanța de judecata in Sentința Civila nr. 190/2014), nu a plătit datoria sa fata de creditor.
Susține apelanta că în conformitate cu art.3 pct. 6, este un creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, creanța fiind certa lichida si exigibila si cu termen de la scadenta mai mare de 90 de zile, iar caracterul cert al creanței, este dat prin emiterea facturilor fiscale în baza Contractului cadru de servicii Tipografice nr. 1460/07.09.2011.
Apelanta a mai precizat și faptul că în vederea deschiderii procedurii insolventei societății ., nu este necesar să dețină un titlu executoriu împotriva debitoarei, actele prin care își susține acțiunea fiind contractul, comenzile, facturile fiscale si avizele de însoțire a mărfii depuse la dosarul cauzei odată cu cerea introductiva.
In plus, ținând cont de obiectul cererii de deschidere a procedurii insolventei, apelanta a reiterat ideea ca instanta trebuie să se pronunțe prin sentința apelată si asupra stării de insolvabilitate în care se află societatea debitoare, care nu a răsturnat prin întâmpinarea formulată starea de insolvabilitate, de asemenea nu a depus niciun înscris din care să rezulte faptul că ar avea disponibilități bănești suficiente pentru a-si achita datoriile exigibile.
D. urmare, consideră apelanta, debitoarea se afla in stare de insolventa vădită, neaducând în sprijinul său nicio dovadă a capacității sale de a-si respecta obligația de plata.
În final, apelanta a arătat că societatea debitoare a fost notificată în repetate rânduri în vederea achitării debitului restant, însa nu si-a onorat cu rea-credință obligația de plată având in vederea ca au trecut mai mult de 90 de zile de la data scadentei.
Debitoarea .. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale, debitoare a arătat că în mod întemeiat judecătorul sindic a apreciat că facturile și avizele de însoțire a mărfii nu fac dovada existenței creanței certe. Pe de altă parte, debitoarea a menționat că a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în formă simplificată ce formează obiectul dosarului nr._, cu termen de judecată la 03.11.2014, astfel că solicită conexarea prezentului dosar la dosarul menționat.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Creditoarea apelantă . SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . invocând existența unei creanțe certe lichide și exigibile în cuantum de 51.803,93 RON.
În dovedirea acestei creanțe, creditoarea s-a prevalat de contractul cadru de servicii tipografice nr. 1460/07.09.2011 și facturile fiscale nr._/23.03.2013 și nr._/10.05.2012 emise în baza acestui contract.
Judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței reținând în esență că nu s-a probat caracterul cert al creanței invocate prin depunerea unor titluri executorii,
Curtea nu achiesează la afirmația judecătorului sindic potrivit căreia cererea de deschidere a procedurii insolvenței ar trebui însoțită de titluri executorii în considerarea faptului că legea insolvenței nu impune ca o condiție pentru analizarea caracterului cert, lichid și exigibil a creanței, deținerea de către creditor a unui titlu executoriu, ci dovada creanței se poate face prin orice mijloc de probă așa cum prevedea art. 46 C.. momentul încheierii contractului cadru dintre părți.
De asemenea nu poate fi primită nici statuarea primei instanțe potrivit căreia cererea de deschidere a procedurii insolvenței ar fi prematură din cauză că nu a fost precedată de măsuri concrete de executare silită întrucât creditoarea are dreptul de a opta între a formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenței și a efectua demersuri pentru executarea silită a creanței sale. Nicio dispoziție legală nu o obligă pe creditoare să parcurgă în prealabil etapa executării silite.
Pe fondul cererii, judecătorul sindic a reținut că înscrisurile depuse în probațiune de către creditoare nu dovedesc însușirea datoriei de către debitoare, fără a se proceda însă la o analiză temeinică a raporturilor contractuale dintre părți, fapt ce echivalează cu o necercetare pe fond a cauzei.
Contrar statuărilor judecătorului sindic, Curtea nu poate admite la nivel principial că facturile fiscale de care se prevalează apelanta pentru a proba întinderea creanței sunt lipsite de orice valoare probatorie în condițiile în care facturile au fost emise în baza unui contract cadru de servicii tipografice ce a fost însușit în prealabil de debitoare. Este adevărat că acestea nu poartă viza de acceptare din partea debitoarei-intimate însă această omisiune putea fi suplinită prin depunerea altor înscrisuri emanând de la debitoare cu aceeași semnificație.
Curtea constată că judecătorul sindic nu a manifestat rol activ și nu a cerut lămuriri suplimentare creditoarei în privința acestei chestiuni. Avizele de însoțire a mărfii au fost depuse în copii ilizibile iar alte înscrisuri care să confirme realitatea și întinderea serviciilor prestate nu au fost solicitate creditoarei, deși clauzele contractuale ( art. 5.1 și urm. ) instituie mai multe formalități de parcurs în sarcina creditorului-executant cu ocazia prestării lucrărilor tipografice, fiind de presupus că apelanta deține aceste înscrisuri.
În condițiile în care debitoarea-intimată a recunoscut starea de insolvență, promovând ea însăși o cerere de deschidere a procedurii insolvenței înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj sub nr._, cu termen pe 3 noiembrie 2014, Curtea consideră că se impune admiterea apelului cu consecința anulării sentinței civile nr. 190 din 27.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj și trimiterii cauzei judecătorului sindic în vederea analizării caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinsă de creditoare prin suplimentarea probațiunii care să ateste contravaloarea serviciilor tipografice prestate și neachitate de către debitoare, urmând a se stabili dacă în concret această creanță depășește valoarea-prag prevăzută de legea insolvenței.
Față de considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.480 NCPC se va admite apelul declarat de creditoarea S.C. M. S. EUROPA S.A., împotriva sentinței civile nr. 190 din 27.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o anulează în tot și trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de creditoarea S.C. M. S. EUROPA S.A., cu sediul procesual ales în București, ., etaj 4, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 190 din 27.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o anulează în tot și trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, M.-I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | |
GREFIER, A. B. |
Red.M.I.I./24.11.2014.
Dact.H.C./5 ex.
Jud.fond: I. P..
| ← Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Decizia nr.... | Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Sentința nr.... → |
|---|
