Insolvență - contestaţie. Notificarea tuturor creditorilor urmare deschiderii procedurii insolvenţei conform Codului de procedură civilă.
| Comentarii |
|
Obligativitatea invocării unor motive temeinice din partea creditoarei pentru a justifica solicitarea repunerii în termenul de declarare a creanţei.
Art. 61 din Legea nr. 85/2006 Decidă Curţii Constituţionale nr. 367 din 17 martie 2009
Regula este ca notificarea creditorilor să se facă în conformitate cu normele generale stabilite de codul de procedură civilă şi, în mod excepţional, atunci când creditorii nu pot fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin.l lit. c, procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită doar prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
în cauză, deşi debitoarea a fost notificată de către administratorul judiciar pentru a prezenta actele contabile ale societăţii şi lista cu numele, adresele şi creanţele creditorilor, administratorul social nu a răspuns în niciun fel notificărilor, situaţie în care s-a procedat la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi în ziar.
Având în vedere că administratorul judiciar şi-a îndeplinit obligările prevăzute de lege, iar identificarea recurentei nu s-a putut face din motive obiective, în mod corect s-a apreciat de către judecătorul sindic incidenţa excepţiei prevăzute de art.7 alin.3 teza a 11-a, procedura notificării fiind considerată îndeplinită prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Astfel, s-a apreciat că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părţile au posibilitatea să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta.
Decizia civilă nr. 577/17.09.2014 Dosar nr. 13558/118/2012/A1*
Prin sentinţa civilă nr.1501 din 09.05.2014 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea [...] prin mandatar S C. [...] S R L. În contradictoriu cu intimatul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ [. ..] în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. [...] S R L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa civilă nr.435/08.02.2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC [...] SRL şi a fost stabilit termenul pentru depunerea cererilor de admitere a creanţei pentru data de 18.03.2013. Administratorul judiciar a procedat la notificarea deschiderii procedurii în condiţiile legii. Notificarea a fost publicată în BPI nr. 54019/10.02.2013.
S-a reţinut ca fiind reală susţinerea contestatoarei [...] privind lipsa unei notificări în condiţiile codului de procedură civilă, aspect recunoscut şi de către intimatul administrator judiciar. Imposibilitatea notificării la sediul debitoarei s-a datorat lipsei informaţiilor relative la creditorii existenţi şi a documentelor financiar contabile ale debitoarei care să fi permis administratorului judiciar să cunoască atât calitatea de creditoare a contestatoarei, cât şi sediul acesteia. După cum s-a putut constata din actele depuse în dosarul de fond şi din rapoartele administratorului judiciar, debitoarea nu s-a conformat dispoziţiilor legale relative la depunerea actelor şi informaţiilor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 şi nici notificării ulterioare emise de administratorul judiciar. Situaţia este reglementată prin prevederile art.61 coroborate cu art. 7 alin. 3 teza a doua potrivit cu care, pentru creditorii care nu au putut fi notificaţi în lista prevăzută de art.28 alin.l lit.c), procedura notificării prevăzute de art. 61 este îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. Ca urmare, reţine judecătorul sindic, notificarea publicată la data de
10.02.2013 produce efecte juridice faţă de creditoarea contestatoare în aceeaşi măsură ca şi notificarea comunicată în condiţiile codului de procedură civilă, în situaţia de fapt regăsită în cauză.
Raportat la data stabilită prin hotărârea de deschidere a procedurii pentru depunerea cererilor de admitere a creanţei, reţine judecătorul sindic împrejurarea că cererea creditoarei contestatoare [...] depusă la data de 26.04.2013 este tardiv formulată, astfel că, în mod corect administratorul judiciar a respins-o pentru acest motiv.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul [...] prin mandatara [...] SRL, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Arată recurentul că prin sentinţa de deschidere a procedurii judecătorul sindic stabileşte în sarcina lichidatorului judiciar obligaţia de a notifica în timp optim creditorii debitoarei, în acest fel creditorii putând depune cererile de admitere a creanţei asupra averii debitoarei, obligaţie nerespectată în prezenta cauză de lichidator.
Astfel, administratorului judiciar îi incumbă obligaţia de a proceda la notificarea debitoarei şi a tuturor creditorilor în vederea procedurii de declarare a creanţelor împotriva averii debitoarei.
Potrivit legii insolvenţei, prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitoarei şi care a solicitat, în mod expres instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului.
Un exemplu edificator este cel privind salariaţii debitorului care, fără a depune personal declaraţiile de creanţe, au totuşi calitatea de creditor.
Creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură.
Precizează recurentul că instanţa de fond în mod greşit a admis motivările lichidatorului judiciar, respingând contestaţia acesteia, deşi faţă de aceasta nu a fost îndeplinită în mod legal procedura notificării privind deschiderea procedurii şi, totodată, aceasta deţine un drept de creanţă împotriva debitoarei, dovedit prin înscrisuri justificative.
Totodată, mai arată recurenta că, prin respingerea contestaţiei, instanţa de fond în mod nelegal a negat toate drepturile decurgând din calitatea de creditor în ceea ce o priveşte pe recurentă, prin sentinţa civilă nr. 1501/9 mai 2014, considerată netemeinică şi nelegală.
în mod contrar aprecierilor instanţei de fond, recurenta învederează că notificarea deschiderii procedurii de insolvenţă în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă este o excepţie de la prevederile art.61 din Legea nr. 85/2006 şi nu o regulă.
Apreciază recurenta că, în cazul procedurii notificării, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.7 alin.9 din Legea nr.85/2006, care dispune că „publicarea actelor de procedură şi, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă, înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Textul de lege sus-menţionat consacră o situaţie-regulă, notificarea deschiderii procedurii fiind derogatorie de la dispoziţiile de citare reglementate de art.7 alin.l din Legea nr.85/2006.
Altfel spus, în cazul în care legea prevede expres că procedurile de citare, comunicare, notificare, se vor face conform Codului de procedură civilă, celelalte dispoziţii din Legea nr.85/2006 nu îşi găsesc aplicare, iar dispoziţiile art.7 alin.l şi alin.3 din Legea nr.85/2006 au valoarea unei prezumţii legale relative - prezumţie care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Consideră recurenta că în cazul procedurii de insolvenţă noţiunea de împrejurare mai presus de voinţa părţii ar trebui tratată într-un sens mai larg şi aceasta deoarece scopul acestei proceduri de insolvenţă este acoperirea pasivului debitoarei prin îndestularea creditorilor.
Recurenta apreciază că este persoană îndreptăţită a deţine calitatea de creditor împotriva debitoarei, având un drept de creanţă împotriva acesteia, şi astfel fiind în drept să solicite înscrierea creanţei sale în cuantum de 29.148,70 lei la masa credală a debitoarei cauzatoare de prejudiciu, prin nerestituirea sumelor datorate în ceea ce o priveşte pe recurenta creditoare.
Ori, faptul că deschiderea procedurii de insolvenţă a fost notificată prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nu îl exonerează pe practicianul în insolvenţă de faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa de către judecătorul sindic.
Instanţa de fond a fost indusă în eroare de administratorul judiciar care, de altfel, a recunoscut faptul că cele susţinute de contestatoare sunt adevărate în legătură cu lipsa notificării acesteia, conform prevederilor legale. Astfel, prima instanţă în mod nelegal procedează la pronunţarea unei soluţii contrare interesului contestatoarei, deşi administratorul judiciar îşi recunoaşte culpa privind neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii.
In plus, prima instanţă scapă din vedere şi motivul pentru care administratorul judiciar s-a aflat în culpă privind neîndeplinirea procedurii de notificare faţă de recurentă, respectiv prevederile legale invocate de către însăşi debitoare.
In concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei şi implicit a cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei şi cererea de admitere a creanţei.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit disp. art.61 din Legea nr.85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de
debitor în condiţiile art.32 alin. (2), notificare ce se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă publicându-se, totodată, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Prin excepţie, art.7 alin. 3 teza a II-a prevede că pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Prin urmare, regula este ca notificarea creditorilor să se facă în conformitate cu normele generale stabilite de Codul de procedură civilă şi, în mod excepţional, atunci când creditorii nu pot fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.l lit. c, procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită doar prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Este adevărat că încadrarea unei situaţii în excepţia prevăzută de art.7 alin.3 trebuie să ţină seama de împrejurările concrete ale speţei, precum şi de modul în care administratorul judiciar şi-a îndeplinit propriile atribuţii prevăzute de lege.
în cauză, deşi debitoarea a fost notificată de către administratorul judiciar pentru a prezenta actele contabile ale societăţii şi lista cu numele, adresele şi creanţele creditorilor, administratorul social nu a răspuns în niciun fel notificărilor, situaţie în care s-a procedat la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi în ziar.
Având în vedere că administratorul judiciar şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, iar identificarea recurentei nu s-a putut face din motive obiective, în mod corect s-a apreciat de către judecătorul sindic incidenţa excepţiei prevăzute de art.7 alin.3 teza a D-a, procedura notificării fiind considerată îndeplinită prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
în acest sens, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr, 367 din 17 martie 2009 că accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. În mod evident, aceste condiţionări trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus menţionate.
Astfel, s-a apreciat că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părţile au posibilitatea să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta.
Instanţa de recurs apreciază că, în contextul mai sus arătat, o repunere în termenul de declarare a creanţei trebuie să fie justificată de creditoare cu motive temeinice, în condiţiile prevăzute de art. 103 alin.l Cod procedură civilă, împrejurarea că recurenta contestatoare nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii şi la data limită stabilită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă neputând fi considerată un motiv temeinic.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.l Cod de procedură civilă.
| ← Cerere de revizuire. Neevocarea fondului pricinii. | Insolvență. Anularea contractului de vânzare-cumpărare fond... → |
|---|
