Insolvență. Anularea vânzării unui autoturism şi restituirea bunului către averea debitoarei. Verificarea îndeplinirii condiţiei prejudicierii creditorilor.
| Comentarii |
|
Art. 312 Cod procedură civilă 1865 Art. 79 - art. 85 din Legea nr. 85/2006 Art. 5 alin.l din OG nr. 15/1996
Art.79 din legea insolvenţei constituie reglementarea generală în materie, în raport cu art.80 care enumără cu caracter exemplificativ anumite operapuni juridice ce pot fi anulate cuprinzând totodată, dispoziţii derogatorii.
Legiuitorul a statuat în conţinutul art.80 din legea insolvenţei situaţiile în care lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acfluni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor.
In egală măsură, legiuitorul a stipulat în conpnutul art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 „Dacă sunt îndeplinite condiţiile art.79 şi art. 80, se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se exclude la terţul dobânditor sau sub dobânditor. ”, astfel că toate susţinerile recurentei privind neexaminarea apărărilor sale apar ca fiind nefondate, instanţa de fond, în mod legal şi temeinic, făcând referire în argumentaţia sa la prezumţia relativă de fraudă, în condiţiile în care recurentul pârât nu a produs dovezi care „să răstoarne ” susţinerile lichidatorului.
Cu alte cuvinte, potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, dacă sunt îndeplinite condiţiile art.89 şi art.80 pentru anularea unui transfer, fapt ce în speţă a fost îndeplinit, se instituie o prezumţie relativă de fraudă a debitorului în dauna creditorilor, prezumţie ce putea fi răsturnată de debitor prin dovada contrară - ceea ce nu s-a întâmplat în cauză - fără ca aceasta să se extindă la dobânditor sau sub dobânditor, decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, cum ar fi cazul prevăzut de art. 84 alin. 2 - „ In cazul în care sub dobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ la acesta că a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. 1 ”.
Decizia civilă nr. 584/18.09.2014 Dosar nr. 571/88/2013/al.4
Prin acţiunea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. 571/88/2013/a6 din data de 24.10.2013 reclamantul [...] - lichidator al debitoarei SC.[...] SRL (fostă [...] SRL), a chemat în judecată pe pârâta [...] şi debitoarea SC.[...] SRL ( fostă [...] SRL) prin curator special [...], pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea vânzării autoturismului Skoda Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008, intervenită la data de 11.08.2011 între S.C. [...] S.R.L fostă
S.C.[...] S.R.L şi pârâta [...];
- restabilirea situaţiei anterioare încheierii vânzării prin restituirea bunului către averea debitoarei S.C. [...] S RL. (fosta S.C. [,..]S.R.L.), pentru a fi valorificat în cadrul procedurii insolvenţei sau, dacă bunul nu mai există sau a fost ulterior înstrăinat, restituirea valorii acestuia de la momentul vânzării.
Motivând acţiunea reclamanta învederează în esenţă că, prin Sentinţa nr. 2591 din
26.04.2013, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. 571/88/2013, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă, în conformitate cu Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei S.C. [...] S.R.L. (fosta S.C. [...] S.R.L.) fiind desemnat în calitate de administrator judiciar [...] IAŞI S.P.R.L.
Ca urmare a demersurilor întreprinse de administratorul judiciar în considerarea atribuţiilor legale instituite în sarcina sa, se arată a fi fost identificate o serie de autovehicule ce au figurat la Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Tulcea ca aparţinând societăţii debitoare S.C. [...] S.R.L. (fosta S.C. [...] S.R.L.), acestea fiind, în prezent, înstrăinate şi radiate.
Astfel, în speţă, conform facturii fiscale nr. TOPTL [,..]/l 1.08.2011 S.C.[...] S.R.L. (actuala
S.C. [...] S R L.) a vândut către [...] autovehiculul Skoda [...] Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008, pentru suma de 25.420,00 lei.
In conformitate cu art.79 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, „administratorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acfiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor,în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”.
De asemenea, în temeiul art.80 alin.l lit.b şi lit.c din Legea nr. 85/2006, „administratorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acpuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii acestor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
„(...) b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii", precum şi "actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părplor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile".
în acelaşi sens se arată că textele art.79-80 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei au introdus o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor în temeiul căreia, partea beneficiară nu mai este obligată să-şi dovedească susţinerile, ci numai existenţa unor fapte vecine şi conexe care să declanşeze prezumţia.
In acest context, partea adversă, în cauză pârâţii, trebuie să facă dovada contrară, anume caracterul nefraudulos al vânzării , arată reclamanta, pentru că, fiind vorba de o prezumţie, reclamantul, respectiv administrator judiciar nu are obligaţia să dovedească frauda sau intenţia de prejudiciere a creditorilor, ci numai faptul că, actul a fost încheiat în perioada suspectă şi că, acesta a fost încheiat în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitoarei.
Corelativ, pârâţii trebuie să dovedească faptul că, nu există fraudă şi că actul a fost încheiat în condiţiile normale ale activităţii curente a debitoarei, că reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare ce ţin de experienţa debitoarei, tipul de activitate, continuarea activităţilor contractuale, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, etc.
In speţă, susţine reclamanta că vânzarea autovehiculului Skoda îndeplineşte condiţia prevăzută de Legea nr.85/2006 cu privire la momentul încheierii transferului de proprietate, întrucât s-a realizat la data de 11.08.2011, cu un an şi două luni înainte de deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S C. [...] S R L. (actuala S.C. [...] S.R.L.).
în ceea ce priveşte obiectul principal de activitate al societăţii debitoare, acesta conform codului CAEN 0111 constă în: Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase.
S-a mai arătat că transferul efectuat de debitoare nu are legătură cu activitatea normală a societăţii şi nu a fost făcut în scopul realizării obiectului de activitate, ci în folosul familiei administratorului statutar de la data transferului.
Prin urmare, acest transfer de proprietate este lovit de nulitate absolută deoarece, are o cauză ilicită dată de scopul mediat al obligaţiei, acela de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
Textul art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 se referă la diferenţa vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului, frauda debitorului fiind prezumată de legiuitor, fapt pentru care apreciază reclamanta că, prin încheierea actului, debitorul urmăreşte sau cel puţin acceptă posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul celui cu care a contractat şi căruia îi transferă o valoare patrimonială disproporţionat de mare în raport de prestaţia efectiv primită de el.
în raport cu sus menţionatele susţineri, apreciază reclamanta că, în cauză, vânzarea încheiată între cele două părţi contractante nu poate fi considerată legal încheiată, întrucât nu există o contraprestaţie din partea pârâtei [...] şi anume nu există o plată a preţului către societatea debitoare
S.C. [...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S.R.L.).
Conform facturii fiscale nr. TOPTL [,..]/l 1.08.2011 preţul pe care pârâta [...] ar fi trebuit să-l plătească în schimbul autovehiculului Skoda, este de 25.420,00 lei.
Potrivit art.5 alin.l din Ordonanţa nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare „Pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plăp între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.
Prin exceppe de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăp în numerar în următoarele cazuri: alte operapuni de plăp ale persoanelor juridice cu persoane fizice, plăţi către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură persoana juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în suma de 50.000.000 lef\
Aplicând prevederile Ordonanţei nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, cu modificările şi completările ulterioare, preţul de 25.420,00 lei ar fi trebuit să fie încasat prin banca debitorului S.C. [...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S.R.L.), fiind vorba despre o sumă mai mare de 5.000,00 lei.
Menţionează reclamantul faptul că, în urma notificărilor de deschidere a procedurii insolvenţei făcute de către administratorul judiciar, societatea debitoare nu a comunicat nici unul din documentele prevăzute de prevederile art. 28 din Legea nr. 85/2006, că, în urma consultării de către administratorul judiciar a extraselor de cont furnizate de către unităţile bancare la care societatea debitoare a figurat cu conturi deschise, a constatat faptul că, aceasta sumă nu a fost plătită de către pârâta [...], prin urmare, nu se poate vorbi despre o contraprestaţie din partea cumpărătorului, în condiţiile în care, în conturile debitorului nu s-a evidenţiat încasarea sumei prevăzute pentru autovehiculul Skoda, respectiv 25.420,00 lei, putând afirma că preţul nu a fost plătit.
Având în vedere faptul că preţul reprezintă una dintre condiţiile esenţiale pentru perfectarea unui act de vânzare-cumpărare, arată reclamanta că, acesta trebuie să existe, să fie sincer şi serios, prin preţ sincer înţelegându-se un preţ real, pe care părţile să-l fi stabilit nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate, cu menţiunea că preţul este fictiv, când din intenţia părţilor rezultă că acesta nu este datorat.
In cazul în care preţul este fictiv (simulat) vânzarea este nulă căci îi lipseşte preţul (sinepretio nulla est venditio), dar dacă părţile au urmărit în realitate înstrăinarea bunului - deci numai preţul, nu şi contractul în întregime este fictiv - el poate fi recunoscut valabil ca o donaţie deghizată, dacă vânzătorul a avut intenţia de a face o liberalitate şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute pentru validarea donaţiei.
In cazul de faţă, susţine reclamanta că, chiar dacă societatea debitoare ar fi urmărit transferarea autovehiculului Skoda cu titlu gratuit către pârâta [...], acest transfer poate fi anulat de către judecătorul sindic potrivit art.80 alin.l, lit.a, din Legea nr. 85/2006, întrucât se încadrează în categoria actelor de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei, prin urmare, având în vedere faptul că, pârâta [...] nu a achitat factura nr. TOPTL [,..]/l 1.08.2011, nu poate fi vorba despre încheierea unui act de vânzare cumpărare.
Mai mult, în ceea ce priveşte calitatea dobânditorului bunului, menţionează reclamantul că, pârâta [...] este mama administratorului statuar al societăţii debitoare la data transferării bunului, respectiv a d-nei [...], aşa cum rezultă din copia de pe certificatul de naştere al acesteia, comunicat de către Primăria comunei [...], condiţii în care este mai mult decât evident că scoaterea autovehiculului Skoda din patrimoniul societăţii debitoare s-a realizat cu rea-credinţă, în scopul fraudării creditorilor.
Din analiza art.80 alin.l lit. c din Legea nr.85/2006, arată reclamanta a rezulta că pentru admisibilitatea unei asemenea acţiuni în anulare se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii transferul unui bun către un terţ, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; intenţia tuturor părţilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor.
învederează reclamantul faptul că acest transfer de proprietate a fost încheiat cu rea credinţă, în scopul fraudării celorlalţi creditorilor, în argumentarea susţinerilor cu privire la „reaua credinţă” a părţilor precum şi intenţia acestora de fraudare a creditorilor, subliniază că vânzarea a fost încheiată cu tatăl administratorului statutar al societăţii debitoare, respectiv cu pârâta [...].
De asemenea, s-a mai arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 80 alin.l, lit.c, întrucât părţile contractante au încheiat actul juridic, în dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei; în speţă, părţile implicate în această operaţiune juridică se aflau în legături de strânsă rudenie şi au urmărit ca prin ieşirea bunului din patrimoniul debitoarei să se creeze o situaţie favorabilă pentru administratorul societăţii şi a familiei sale.
Consideră reclamanta că prin acest transfer de proprietate s-a urmărit ca bunurile societăţii debitoare să poată fi puse la dispoziţia d-nei [...] prin intermediul mamei, a pârâtei [...], iar datorită gradului I de rudenie dintre [...] şi [...], bunurile ce fac obiectul acestui contract de vânzare cumpărare ar putea reveni d-nei [...] în eventualitatea deschiderii succesiunii tatălui.
Totodată, se învederează că legea ataşează acestei perioade anterioare deschiderii procedurii de trei ani, o prezumţie de frauda în dauna creditorilor iar acţiunea în anulare a actelor juridice încheiate de debitor în această perioadă "suspectă", are menirea de a reîntregi patrimoniul debitorului şi a-i pune pe creditori în poziţie de concurs egal faţă de masa bunurilor de împărţit.
Suspiciunea derivă din prezumţia că debitorul, care simte sau vede apropierea stării de insolvenţă, încercă să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenţei, externalizând fraudulos sau prin mijloace ruinătoare active, diminuându-şi pasivul în dauna unor creditori, acestei perioade suspecte aplicându-i-se o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor.
Mai arată reclamanta că frauda reprezintă un act de înşelare a creditorilor de către debitor, prin care acesta din urmă, în mod conştient, îşi micşorează patrimoniul, sustrăgând bunuri de la urmărire şi provocând sau agravând în acest mod starea de insolvenţă, condiţie ce se reţine în sarcina debitorului din cauza de faţă pentru vânzarea contestată care, fiind săvârşită în vederea unei fraude, nu poate produce efectele urmărite astfel încât, şi pe acest motiv, se impune invalidarea respectivei vânzări.
Concluzionează reclamanta că părţile contractante, respectiv societatea debitoarea şi pârâta [...], cu rea-credinţă au încheiat actul contestat, în dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei şi a obţinerii unui avantaj injust de către acestea, acest transfer de proprietate a fost realizat cu existenţa unui concert fraudulos între societatea S.C. [...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S R L.) şi partenerii săi, toţi fiind animaţi de intenţia de a-i leza pe creditori prin sustragerea unor bunuri din sfera celor urmărite în temeiul gajului general al creditorilor.
Această prezumţie de fraudă nu trebuie dovedită, în raport cu dispoziţiile art.84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, debitorul sau cocontractantul său având nevoie să răstoarne prezumţia, pentru a păstra intacta tranzacţia făcută în perioada anterioară deschiderii procedurii, acelaşi concert fraudulos şi intenţie de fraudare a creditorilor reieşind şi din transferul altor bunuri din patrimoniul societăţii debitoare către pârâta [...] şi [...], chiar la aceeaşi dată de 11.08.2011, ambii fiind părinţii administratorului statutar al societăţii debitoare de la data transferărilor bunurilor, respectiv a d-nei [...].
De asemenea, se arată că societatea S.C. [...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S.R.L.) a fost conştientă de acumularea de datorii în valoare totală 3.660.055 lei la 31.12.2010, datorii ce au îngreunat situaţia financiară a societăţii şi care au condus în final la dezechilibru financiar şi la apariţia stării de insolvenţă a societăţii şi, astfel, debitorul simţind apropierea stării de încetare de plăţi, a încercat să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenţei şi a procedat la diminuarea pasivului în dauna unora dintre creditori.
Prin întâmpinarepârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând în esenţă că, nu avea cunoştinţă de situaţia financiară a debitoarei la momentul achiziţionării bunului, iar plata preţului s-a realizat cu chitanţa seria TOPTL nr.[. ..]/l 1.08.2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 442/28.02.2014 Tribunalul Tulcea a admis acţiunea, dispunând anularea vânzării autovehiculului Skoda [...] Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [.„], an fabricaţie 2008, respectiv anularea în parte a facturii fiscale seria TOPTL nr.[...]/l 1.08.2011 pentru acest autoturism, factură încheiată între debitoarea S.C. [...] S.R.L (fostă S.C. [...] S.R.L.Tulcea) Bucureşti şi pârâta [...], obligând pârâta să restituie averii debitoarei bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, c/val. acestuia la momentul vânzării, respectiv 25.420 lei, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Prin Sentinţa civilă nr.2591/26.04.2013.pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr.571/88/2013, a fost admisă cererea SC. [...] SRL Bucureşti dispunându-se deschiderea procedurii de insolvenţă, în conformitate cu Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei S C. [...] S.R.L. (fosta SC. [...] S.R.L.) fiind desemnat în calitate de administrator judiciar [...] IAŞI S.P.R.L.
Prin Sentinţa civilă nr.4504/06.12.2013s-a dispus intrarea societăţii debitoare SC. [...] S.R.L. (fosta S.C.[...] S.R.L.) în procedura falimentului în procedură simplificată fiind numit în calitate de lichidator judiciar [...] IAŞI.
Ca urmare a demersurilor întreprinse de administratorul judiciar în considerarea atribuţiilor legale instituite în sarcina sa, au fost identificate o serie de autovehicule ce au figurat la Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Tulcea ca aparţinând societăţii debitoare S C. [...] S.R.L. (fosta S C. [...] S.R.L.), acestea fiind, în prezent, înstrăinate şi radiate, în speţă, conform facturii fiscale nr. TOPTL nr. [...]/l 1.08.2011 S.C.[...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S.R.L.) a vândut către [...] autovehiculul Skoda [...] Octavia, înmatriculat cu nr.[...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008 pentru suma de 25.420,00 lei.
In conformitate cu art.79 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „administratorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acpuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. De asemenea, în temeiul art.80 alin.l lit.b şi lit.c din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acpuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terp şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestapi executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
„(...) b) operapuni comerciale în care prestapa debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii", precum şi "actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenpa tuturor părplor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile".
Textele art.79 - art.80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au introdus o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor în temeiul căreia partea beneficiară nu mai este obligată să-şi dovedească susţinerile, ci numai existenţa unor fapte vecine şi conexe care să declanşeze prezumţia.
în speţă, arată instanţa de fond că vânzarea autovehiculului Skoda îndeplineşte condiţia prevăzută de Legea nr.85/2006 cu privire la momentul încheierii transferului de proprietate, întrucât s-a realizat la data de 11.08.2011, cu un an şi două luni înainte de deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C.[...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S.R.L.).
în ceea ce priveşte obiectul principal de activitate al societăţii debitoare, acesta conform codului CAEN 0111, constă în: „Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase”, astfel, reţine instanţa de fond că, transferul efectuat de debitoare nu are legătură cu activitatea normală a societăţii nu a fost făcut în scopul realizării obiectului de activitate, ci în folosul familiei administratorului statutar de la data transferului, prin urmare, acest transfer de proprietate este lovit de nulitate absolută, deoarece are o cauză ilicită dată de scopul mediat al obligaţiei, acela de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
în acelaşi sens, reţine instanţa de fond că prevederile art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 se referă la diferenţa vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului, frauda debitorului fiind prezumată de legiuitor, astfel că, prin încheierea actului, debitorul a urmărit sau cel puţin a acceptat posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul celui cu care a contractat şi căruia îi transferă o valoare patrimonială disproporţionat de mare în raport de prestaţia efectiv primită de el, vânzarea încheiată între cele două părţi contractante neputând fi considerată legal încheiată, întrucât nu există o contraprestaţie din partea pârâtei [...] şi anume nu există o plată a preţului către societatea debitoare S.C. [...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S R L.)
Conform facturii fiscale nr. TOPTL [,..]/l 1.08.2011 preţul pe care pârâta [...] ar fi trebuit să-l plătească în schimbul autovehiculului Skoda, era de 25.420,00 lei, iar conform art.5 alin.l din Ordonanţa nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare:
pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată Jără numerar. Prin excepfie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăti în numerar în următoarele cazuri . alte operaţiuni de plăp ale persoanelor juridice cu persoane fizice plăti către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură persoana juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în suma de 50.000.000 lei.".
Aşa fiind, arată instanţa de fond că aplicând prevederile Ordonanţei nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, cu modificările şi completările ulterioare, preţul de 25.420,00 lei ar fi trebuit să fie încasat prin banca debitorului S C. [...] S R L. (actuala S.C. [...] S.R.L.), fiind vorba despre o sumă mai mare de 5.000,00 lei.
Mai reţine instanţa de fond că, urmare notificărilor de deschidere a procedurii insolvenţei făcute de către administratorul judiciar, societatea debitoare nu a comunicat nici unul din documentele prevăzute de către prevederile art. 28 din Legea nr.85/2006, şi că, în urma consultării de către administratorul judiciar a extraselor de cont, furnizate de către unităţile bancare la care societatea debitoare a figurat cu conturi deschise, a constatat faptul că, aceasta sumă nu a fost plătită de către pârâta [...], prin urmare, nu se poate vorbi despre o contraprestaţie din partea cumpărătorului în condiţiile în care, în conturile debitorului nu s-a evidenţiat încasarea sumei prevăzute pentru autovehiculul Skoda, respectiv 25.420,00 lei, putându-se afirma că preţul nu a fost plătit.
Având în vedere faptul că preţul reprezintă una dintre condiţiile esenţiale pentru perfectarea unui act de vânzare-cumpărare, acesta trebuie să existe, să fie sincer şi serios, prin preţ sincer înţelegându-se un preţ real, pe care părţile să-l fi stabilit nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate, preţul fiind fictiv, când din intenţia părţilor rezultă că acesta nu este datorat, în cazul de faţă, reţine instanţa de fond, chiar dacă societatea debitoare ar fi urmărit transferarea autovehiculului Skoda cu titlu gratuit către pârâta [...], acest transfer poate fi anulat de către judecătorul sindic potrivit art.80 alin. 1, lit. a, din Legea nr. 85/2006, întrucât se încadrează în categoria actelor de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei.
Având în vedere faptul că pârâta [...] nu a achitat factura nr. TOPTL [,..]/l 1.08.2011, nu poate fi vorba despre încheierea unui act de vânzare cumpărare, administratorul judiciar a notificat debitoarea şi foştii administratori cu privire la predarea documentelor prev. de art. 28 din Legea nr.85/2006, astfel:
Notificarea societăţii debitoare la sediul social al acesteia, aşa cum figurează înregistrat la Registrul Comerţului, respectiv mun. Bucureşti, ..., prin adresa nr. 8016/30.04.2013, confirmată de primire la data de 03.05.2013.
Notificarea d-nei [...], în calitate de administrator şi asociat al societăţii debitoare prin adresa nr. 8013/30.04.2013, confirmată de primire la 03.05.2013.
Notificarea d-lui [...], în calitate de asociat al societăţii debitoare prin adresa nr. 8014/30.04.2013, neconfirmată de primire, pilc returnat cu menţiunea ,J\dutat de la adresă".
Revenire cu solicitarea către d-na [...] de a pune la dispoziţia administratorului Judiciara documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006 prin adresa nr. 10940/19.06.2013 confirmată de primire la data de 21.06.2013.
Revenire cu solicitarea către societatea debitoare de a pune la dispoziţia administratorului judiciar a documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006 prin adresa nr. 10941/19.06.2013, neconfirmată de primire, plic returnat cu menţiunea ,f)estinatar lipsă domiciliu".
In urma acestor notificări, administratorul judiciar nu a primit niciun răspuns din partea societăţii debitoare sau din partea reprezentanţilor acesteia, ulterior, la data de 06.12.2013, prin Sentinţa nr.4504 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. 571/88/2013, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva societăţii debitoare, lichidatorul judiciar reluând solicitările către societatea debitoare şi către reprezentanţii acesteia cu privire la predarea documentelor financiar contabile, după cum urmează:
- notificarea societăţii debitoare, la sediul acesteia,- aşa cum figurează-înregistrată la Registrul Comerţului, respectiv mun. Bucureşti, ..., prin adresa nr. 21316/10.12.2013, neconfirmata de primire, plic returnat cu menţiunea „Destinatar mutat".
- notificarea administratorului statutar şi asociaţilor, respectiv dna. [...] prin adresa nr. 21318/10.12,2013 neconfirmată de primire, pilc returnat cu menţiunea „Refuză primirea" şl dl. [...] prin adresa nr. 2137/10.12.2013, neconfirmată de primire, plic returnat cu menţiunea destinatar mutat de la adresă".
S-a reţinut faptul că, în urma acestor demersuri efectuate de lichidatorul judiciar, societatea debitoare şi reprezentanţii săi nu au pus la dispoziţie documentele solicitate în temeiul art.28 din Legea nr. 85/2006, singurele documente contabile comunicate lichidatorului judiciar, fiind cele furnizate de către D.G.F.P. Tulcea, respectiv: Raportarea contabilă la data de 30.06.2010, Situaţia financiară anuală simplificată la data de 31.12.2010, Raportarea contabilă la data de 30.06.2011, Situaţia financiară anuală simplificată la data de 31.12.2011, Raportarea contabilă la data de
30.06.2012, Raportul de Inspecţie fiscală nr. 22426/25.09.2007 şl balanţele de verificare la datele:
30.06.2010, 31.12.2010, 30.06.2011 şl 31.12.2011.
Insă, din analizarea acestor documente, respectiv a balanţei de verificare din data de
31.12.2011, reţine instanţa de fond a nu fi reieşit faptul că preţul de 25.420,00 lei pentru autovehicul a fost plătit, în vederea identificării acestei plăţi pretinse de către pârâtă, lichidatorul judiciar solicitând unităţilor bancare la care societatea debitoarea a figurat cu conturi deschise, extrasele de cont pentru verificarea acestora, din studierea lor, observându-se faptul că nu s-a efectuat plata cu privire la factura nr. TOPTL [,..]/l 1.08.2011.
întrucât încasarea preţului nu a fost identificată în extrasele de cont comunicate de către unităţile bancare la care societatea debitoare a avut conturi deschise și întrucât societatea debitoare nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar alte documente, din care să reiasă încasarea acestuia, respectiv registrele de casă care cuprind încasările și şi plăţile efectuate de debitoare prin casierie, reţine instanţa de fond că, se poate afirma că acesta nu a fost plătit.
In ceea ce priveşte calitatea dobânditorului bunului, pârâta [...] este mama administratorului statutar al societăţii debitoare la data transferării bunului, respectiv a d-nei [...], aşa cum rezultă din copia de pe certificatul de naştere al acesteia, comunicat de către Primăria comunei [...], condiţii în care este mai mult decât evident că scoaterea autovehiculului Skoda din patrimoniul societăţii debitoare s-a realizat cu rea-credinţă, în scopul fraudării creditorilor.
Potrivit art.80 alin.l lit.c din Legea nr.85/2006 rezultă că pentru admisibilitatea unei asemenea acţiuni în anulare se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- transferul unui bun către un terţ, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;
- intenţia tuturor părţilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor.
în cauză apreciază instanţa de fond că transferul de proprietate a fost încheiat cu rea credinţă, în scopul fraudării celorlalţi creditorilor, vânzarea fiind încheiată cu mama administratorului statutar al societăţii debitoare, respectiv cu pârâta [...], fiind incidente dispoziţiile art.80 alin.l, lit.c, întrucât părţile contractante au încheiat actul juridic, în dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei; în speţă părţile implicate în această operaţiune juridică se aflau în legături de strânsă rudenie şi au urmărit ca prin ieşirea bunului din patrimoniul debitoarei să se creeze o situaţie favorabilă pentru administratorul societăţii şi a familiei sale.
Potrivit art. 84 alin. 2 din Legea nr.85/2006 se instituie o prezumţie de fraudă împotriva sub dobânditorului care este soţ, rudă sau afin până la gradul al IV-lea al debitorului dacă acesta cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat, prin urmare, atât timp cât legiuitorul instituie o prezumţie de fraudă în persoană sub dobânditorului rudă cu debitorul, a fortiori această prezumţie se răsfrânge şi asupra dobânditorului bunurilor aflat în relaţie de rudenie cu administratorul societăţii debitoare, respectiv a pârâtei [...], care este rudă de gradul I cu administratorul statutar al societăţii debitoare la momentul perfectării actului de vânzare cumpărare.
De asemenea, s-a reţinut că societatea S C. [...] S RL. (actuala S C. [...] S RL.) a fost conştientă de acumularea de datorii în valoare totală 3.660.055 lei la 31.12.2010, datorii ce au îngreunat situaţia financiară a societăţii şi care au condus în final la dezechilibru financiar şi la apariţia stării de insolvenţă a societăţii, debitorul, simţind apropierea stării de încetare de plăţi, a încercat să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenţei şi a procedat la diminuarea pasivului în dauna unora dintre creditori, în cauză fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de legea specială a insolvenţei pentru anularea actului juridic fraudulos.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel, calificat recurs prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2014, în raport cu data introducerii cererii privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare, 05.02.2013, recurenta pârâtă [...] criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 483 NCPC şi dispoziţiile Legii nr.85/2006 cu următoarea motivaţie, în esenţă:
„Greşit instanţa de fond a admis acţiunea dispunând anularea vânzării autovehiculului Skoda Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008, respectiv anularea în parte a facturii fiscale seria TOPTL nr.[..J/11.08.2011 pentru acest autoturism, factură încheiată între debitoarea S.C. [...] S.R.L (fostă S.C. /.../ S.R.L.Tulcea) Bucureşti şi pârâta [...], obligând-o pe aceasta să restituie averii debitoarei bunul transferat, sau, dacă bunul nu mai există, c/val. acestuia la momentul vânzării, respectiv 25.420 leî\atât timp cât motivarea instanţei de fond este aproape identică cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, fiind copiată cuvânt cu cuvânt, fără a fi explicate motivele pe care se sprijină soluţia şi nici de ce au fost îndepărtate apărările pârâtei.
Susţine pârâta că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.79 şi art.80 din Legea nr.85/2006, nu a fost dovedită reaua credinţă la momentul înstrăinării autovehiculului întrucât pârâta nu cunoştea situaţia financiară a debitoarei şi nici faptul că ar fi existat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.
în referire la reţinerea instanţei de fond că „nu a fost efectuată plata”, consideră că în mod greşit s-a reţinut că în urma studierii extraselor de cont plata nu a fost efectuată, pârâta nu avea obligaţia achitării preţului prin virament bancar, plata fiind efectuată cu numerar, astfel cum rezultă din chitanţa depusă la dosar.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, în principal, în subsidiar modificarea în tot a sentinţei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosaruluiprin prisma criticilor formulate şi a probatoriului administrat, văzând şi dispoziţiile art. 312 Cod pr. civ., Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente în esenţă:
Instanţa a fost investităla data de 24.10.2013 de reclamanta [...] IAŞI - lichidator al debitoarei SC.[...] SRL (fostă [...] SRL), cu soluţionarea acţiunii având ca obiect:
- anularea vânzării autoturismului Skoda Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008, intervenită la data de 11.08.2011 între S.C.[...] S RL. (actuala S C. [...] S.R.L.) şi pârâta [...];
- restabilirea situaţiei anterioare încheierii vânzării prin restituirea bunului către averea debitoarei S.C. [...] S.R.L. (fosta S C. [...] S.R.L.), pentru a fi valorificat în cadrul procedurii insolvenţei sau, dacă bunul nu mai există sau a fost ulterior înstrăinat, restituirea valorii acestuia de la momentul vânzării, cu motivaţia sus expusă.
Prin Sentinţa civilă nr.442/28.02.2014 Tribunalului Tulcea a admis acţiunea, dispunând anularea vânzării autovehiculului Skoda Octavia, înmatriculat cu nr. serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008, respectiv anularea în parte a facturii fiscale seria TOPTL nr.[...|/l 1.08.2011 pentru acest autoturism, factură încheiată între debitoarea S.C. [...] S.R.L (fostă S.C. [...] S.R.L. Tulcea) Bucureşti şi pârâta [...], obligând pârâta să restituie averii debitoarei bunul transferat, sau, dacă bunul nu mai există, c/val. acestuia la momentul vânzării, respectiv 25.420 lei, cu motivaţia sus relevată, acestea fiind condiţiile în care a fost dedus judecăţii prezentul recurs, calificat prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2014, având în vedere data introducerii cererii de constatare a insolvenţei debitoarei, respectiv, 05.02.2013.
Reluând asupra motivelor de recurs, în referire la situaţia de fapt rezultată din speţă, Curtea reţine:
Prin Sentinţa civilă nr.2591/26.04.2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr.571/88/2013 a fost admisă cererea SC [...] SRL BUCUREŞTI dispunându-se deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoarea SC [...] SRL (fostă S.C. [...] S.RL.Tulcea), fiind desemnat în calitate de administrator judiciar [...] IAŞI.
Prin Sentinţa civilă nr.4504/06.12.2013.Tribunalul Tulcea dispune intrarea în faliment, în procedură simplificată a debitoarei SC [...] SRL (fostă S.C. [...] S.R L.Tulcea), fiind numit în calitate de lichidator judiciar [...] IAŞI.
în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, reţine Curtea că lichidatorul judiciar a identificat o serie de autovehicule ce aparţineau societăţii debitoare ca figurând înscrise la Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a vehiculelor Tulcea, care au fost înstrăinate şi radiate, astfel că, uzitând de dispoziţiile art.79 cu referire la art.80 alin.l lit. b şi lit.c şi cu aplicarea art.84 alin.2 din Legea nr.85/2006, lichidatorul a dedus judecăţii prezenta acţiune.
în referire la textele de lege aplicabile speţei, Curtea reţine că sediul materiei îl reprezintă dispoziţiile cuprinse în art.79 - art.85 din Legea nr.85/2006, situate în Secţiunea a 4 - a, denumită „Situaţia actelor juridice ale debitorului”, potrivit art.79 din lege,
administratorul/lichidatorul judiciar putând introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase pe care debitorul le-a încheiat în paguba creditorilor săi în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
în acelaşi sens, reţine Curtea că art.79 din legea insolvenţei constituie reglementarea generală în materie, în raport cu art.80 care enumără cu caracter exemplificativ anumite operaţiuni juridice ce pot fi anulate cuprinzând totodată, dispoziţii derogatorii.
Astfel, reţine Curtea că legiuitorul a statuat în conţinutul art.80 din legea insolvenţei situaţiile în care lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
„Lita -...
Litb - operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;
Lit.c — acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;... ”, acestea fiind textele de lege vizate de lichidator la momentul promovării acţiunii.
în raport cu textele de lege sus citate, apreciază Curtea că, alăturat condiţiei privind termenul în care se promovează acţiunea, mai este îndeplinită şi condiţia exercitării acţiunii în anulare, respectiv cea privind „prejudicierea creditorului”, aşa după cum legal şi temeinic a reţinut şi instanţa de fond, aspect ce se raportează cu necesitate la masa creditorilor ale căror interese sunt apărate de administratorul judiciar ori de lichidator, ştiut fiind că, o astfel de situaţie apare când, starea de încetare de plăţi este însoţită de insolvabilitatea debitorului şi astfel, creditorii se află în imposibilitate de a -şi valorifica integral creanţele.
în speţă, vânzarea autovehiculului Skoda [...] Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008 îndenlineste cele două condiţiiimpuse de textele de lege sus citate, apreciază Curtea, pentru că:
- transferul proprietăţii s-a realizat la data de 11.08.2011 - cu un an şi două luni înainte de data deschiderii procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC [...] SRL;
- condiţia prejudicierii creditorilor este îndeplinită atât timp cât debitorul a urmărit sau a acceptat posibilitatea vătămării acestora, odată ce, la data de 31.12.2010 societatea acumula datorii în valoare totală de 3.660.055 lei, aşa după cum rezultă din probatoriul administrat.
în egală măsură, Curtea reţine că legiuitorul a stipulat în conţinutul art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 ,f)acă sunt îndeplinite condiţiile art 79 şi art. 80, se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se exclude la terţul dobânditor sau sub dobânditor”,astfel că toate susţinerile recurentei privind neexaminarea apărărilor sale apar ca fiind nefondate, instanţa de fond, în mod legal şi temeinic, făcând referire în argumentaţia sa la prezumţia relativă de fraudă, în condiţiile în care recurentul pârât nu a produs dovezi care „să răstoarne” susţinerile lichidatorului.
Dintr-o altă perspectivă, apreciază Curtea că susţinerile recurentei pârât [...] referitoare la faptul „de a nu se fi făcut dovada „relei credinţe” manifestată de părţi la momentul perfectării vânzării, deoarece recurenta nu avea nici o calitate în firma ce a intrat în insolvenţă şi nu putea şi nici nu avea dreptul să cunoască situaţia financiara a acesteia”, apar ca fiind nefondate, pentru că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că aceasta este mama administratorului statutar al societăţii debitoare, respectiv a doamnei [...], astfel după cum rezultă din copia certificatului de naştere al acesteia, comunicat de Primăria comunei [...].
Cu alte cuvinte, reţine Curtea că, potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006, dacă sunt îndeplinite condiţiile art.89 şi art.80 pentru anularea unui transfer, fapt ce în speţă a fost îndeplinit, se instituie o prezumţie relativă de fraudă a debitorului în dauna creditorilor, prezumţie ce putea fi răsturnată de debitor prin dovada contrară - ceea ce nu s-a întâmplat în cauză - fără ca aceasta să se extindă la dobânditor sau sub dobânditor, decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, cum ar fi cazul prevăzut de art. 84 alin.2 - „ în cazul în care sub dobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ la acesta că a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. 1
Că reţinerile instanţei de fond sunt cele legale şi temeinice, chiar dacă reprezintă o reluare a argumentaţiei lichidatorului judiciar, este confirmată şi de faptul că, urmare notificărilor de deschiderea procedurii insolvenţei făcute de lichidatorul judiciar, societatea debitoare nu a comunicat niciunul din documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, iar din extrasele de cont furnizate de unităţile bancare la care societatea debitoare a figurat cu conturi deschise, a rezultat că suma plătită de recurentă cu factura fiscală seria TOPTL nr.[...]/11.08.2011 pentru suma de 25.420 lei, nu a fost evidenţiată în contabilitate, fapt ce într-adevăr generează concluzia că „preţul nu a fost plătit”.
De altfel, potrivit art.5 alin.l din OG nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar valutare.
pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.
Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăti în numerar în următoarele cazuri alte operaţiuni de plăţi ale persoanelor juridice cu persoane fizice plăti către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură persoana juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în suma de 50.000.000 lei”.
în raport cu textul de lege sus citat, aplicând prevederile Ordonanţei nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, cu modificările şi completările ulterioare, reţine Curtea că preţul de 25.420,00 lei ar fi trebuit să fie încasat prin banca debitorului S.C. [...] S.R.L. (actuala S.C. [...] S.R.L.), fiind vorba despre o sumă mai mare de 5.000,00 lei, aşa după cum legal şi temeinic a reţinut şi instanţa de fond.
Cu alte cuvinte, apreciază Curtea că, în contextul dat, nu se poate vorbi despre o contraprestaţie din partea cumpărătorului în condiţiile în care, în conturile debitorului nu s-a evidenţiat încasarea sumei prevăzute pentru autovehiculul Skoda, respectiv 25.420,00 lei, putându-se afirma că preţul nu a fost plătit.
Aşa fiind, reţine Curtea că în speţă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile pentru a se dispune anularea vânzării autovehiculului Skoda Octavia, înmatriculat cu nr. [...], serie şasiu [...], serie motor [...], an fabricaţie 2008 precum şi a facturii fiscale seria TOPTL nr.[...|/l 1.08.2011, legal şi temeinic instanţa de fond dispunând în acest sens, cum de altfel, în mod corect s-a dispus asupra obligării recurentului să restituie averii debitoarei bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, contravaloarea acestuia la momentul vânzării, respectiv suma de 25.420,00 lei.
Pentru toate considerentele sus expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civ.1865, aplicabil speţei, şi nicidecum dispoziţiile cuprinse în NCPC, aşa după cum greşit a indicat recurentul, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, sub toate aspectele.
| ← Deschidere procedură insolvenţă. Suspendare executare.... | Acţiune în anulare a hotărârii AGA. Suspendarea judecăţii... → |
|---|
