Contestaţie la executare. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 10658/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.29
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE K. S.
Judecător A. G.
Judecător M. C.
Grefier M. N.
Pe rol recursului declarat de recurenții contestatori: B. N. și B. M. R., ambii cu domiciliul ales în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr.114 din 16.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți: B. B. I., cu sediul în C., ., ., C. B. SA - SUCURSALA C., cu sediul în C., . -81, județul C., B. SA BUCUREȘTI - prin DMRR BIROU PROCEDURI JUDICIARE, cu sediul în București, sector 3, ..5, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.01.2014 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.01.2014.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Prin decizia civilă nr.114 din 16.10.2013 Tribunalul C. a respins - ca nefondat - apelul promovat de apelanții contestatori Baluță N. și Baluță M. R., în contradictoriu cu intimații B. B. I., C. B. SA și B. SA București, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ .
Pentru a dispune astfel instanța de apel a reținut ca,prin sentința civilă nr._/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către B. N. și B. M. R. – în contradictoriu cu intimații creditori urmăritori C. B. SA și B. SA, având ca obiect anularea integrală a încheierii de încuviințare a executării nr. 10054E/7.12.2010 a Judecătoriei C., a actelor de executare silită înfăptuite de B. B. I. în dosarele de executare nr. 1164/2010 și 44/2012 și a executării însăși, cu suspendarea în prealabil a procedurii de urmărire; prin aceeași hotărâre a fost respinsă contestația la executare îndreptată împotriva B. B. I. ca fiind formulată în contradictoriu cu un subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă.
Contestatorii, în calitatea lor de terți – dobânditori ai bunului imobil suspus executării silite, valorifică în calea devolutivă de atac a apelului aceleași motive de contestație invocate și în fața primei instanțe; prin urmare, s-a verificat – în condițiile art. 295 Cod procedură civilă – stabilirea situației de fapt și corectitudinea aplicării legii de către prima instanță.
Apărarea esențială a apelanților, în susținerea nelegalității procedurii de urmărire silită, se referă la lipsa unui titlu executoriu valid în ce privește executarea bunului pe care îl dețin în proprietate .
S-a susținut că executarea silită ce formează obiect al dosarului de executare nr. 1164/29.11.2010 al B. B. I. a fost declanșată la cererea creditorului C. B. SA, împotriva debitorului principal A. F. și a fidejusorilor V. I., M. D. C. Și M. E.. Creanța de care s-a prevalat unitatea bancară amintită își are izvorul în contractul de credit RQ_99/25.02.2008, însoțit de contractele de fidejusiune 2179-2181/25.02.2008.I
Întrucât fidejusorul V. I. s-a obligat necondiționat, în mod solidar, să garanteze cu întreaga sa avere creditul în valoare de 54.000 de lei acordat debitorului principal A. F., renunțând la beneficiul de discuțiune și de diviziune, executorul s-a adresat către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C., la 17.03.2011, cu o cerere de eliberare a unui extras de informare pentru imobilul din C., ., județ C., având numărul cadastral 7576 și număr de carte funciară_. Prin extrasul de carte funciară nr._/17.03.2011 instituția amintită a comunicat executorului faptul că proprietari ai bunului figurau V. I. ( titular exclusiv asupra cotei părți de 29/32 din dreptul de proprietate ) și V. I. și V. G. V. ( deținând ca bun comun cota de 3/32 din același drept ).La 28.03.2011 executorul a întocmit procesul verbal de situație pentru bunul amintit, fidejusorul V. I. solicitând și primind – la 29.03.2011 – copii ale tuturor actelor de executare realizate până în acel moment
La 30.03.2011 executorul a emis somația întemeiată pe dispozițiile art. 497 Cod procedură civilă, expediată pe cale poștală și afișată la domiciliul lui V. I. la 4.04.2011; la 31.03.2011 B. B. I. a înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. cererea de notare a somației nr. 18/30.03.2011, vizând urmărirea silită imobiliară a cotei de 29/32 din dreptul de proprietate asupra bunului înscris în cartea funciară_; cererea a fost înregistrată sub nr._/31.03.2011 și a fost admisă, la aceeași dată, prin Încheierea nr._ .
Potrivit art.25 din Legea 7/1996 ( în forma actului normativ din 6.04.2011), înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor ; prin urmare, somația 18/30.03.2011 a devenit opozabilă terților – inclusiv apelanților contestatori – de la data înregistrării cererii executorului de notare a ei în cartea funciară, respectiv de la 31.03.2011 .
Cum actul de vânzare - cumpărare nr. 85 a fost autentificat de BNP S. E. la 6.04.2011, devin pe deplin aplicabile prevederile art. 497 alin. 4 Cod procedură civilă, care stipulează explicit că drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor fi putea fi opuse creditorului urmăritor (…); legea sancționează așadar cu inopozabilitatea actele de înstrăinare a bunului urmărit, efectuate de debitor ulterior înscrierii somației în cartea funciară, creditorul C. B. SA fiind în drept să urmărească bunul în mâinile terților subdobânditori B. N. și B. M. R. .
În baza art. 31 din același act normativ , cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară ; dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Ori, așa cum deja s-a învederat, buna credință a contestatorilor nu mai poate fi prezumată de la data înregistrării la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. a cererii de notare a somației adresate fidejusorului vânzător V. I. .
Urmărirea bunului înstrăinat de fidejusor este permisă de către lege tocmai în considerarea împrejurărilor speciale în care s-a efectuat transmiterea proprietății și a relei credințe de care dau dovadă părțile cocontractante, astfel încât titlul executoriu inițial este nu numai necesar, ci și suficient pentru continuarea actelor de urmărire silită imobiliară .
În baza art. 500 alin. 3 Cod procedură civilă, B. SA a fost notificată, la 9.01.2012, cu privire la termenele fixate pentru vânzarea imobilului din C., ., județ C.; în egală măsură, noii proprietari ai bunului au fost notificați cu privire la executarea silită în curs și la necesitatea evaluării bunului, fiindu-le comunicat procesul verbal nr. 31/16.01.2012, prin afișare la domiciliul situat la aceeași adresă .
Prin adresa nr. 2899/12.03.2012 B. SA a depus titlul executoriu propriu deținut împotriva actualilor proprietari ai bunului imobil, reprezentat de contractul de credit nr._/19.03.2008, solicitând a se încuviința participarea sa la distribuția prețului obținut prin vânzarea la licitație; creditorul intervenient a învederat că are o creanță în valoare de 93.302,25 euro împotriva debitorului principal B. N. și a fidejusorului B. M. R. .
Trimiterile apelanților - la deținerea cotei de 3/32 din dreptul de proprietate asupra bunului în devălmășie, de către soții V. și la lipsa acordului lui V. I. de a-i fi urmărită cota de 29/32 din același drept – sunt lipsite de relevanță, față de împrejurarea că în prezent urmărirea se efectuează prin valorificarea bunului direct din mâinile contestatorilor cumpărători, care au dobândit, ca bun comun, imobilul în litigiu; un asemenea acord al debitorului V. nici nu era necesar, față de caracterul impus al actelor de executare, care au ca premisă tocmai refuzul debitorului de a se conforma benevol titlului executoriu .
Nu a putut fi reținută o ingerință în exercitarea dreptului la domiciliu și la o viață privată, atât timp cât urmărirea silită a imobilului cu destinație de locuință are o bază legală, recunoscută explicit prin textele citate și prin jurisprudența constantă a instanțelor; astfel, pierderea locuinței reprezintă un efect direct și just al unei proceduri de executare silită a unui titlu executoriu, etapă care face parte din procesul civil și a cărei înfăptuire este garantată de stat, în aplicarea efectivă a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; cu alte cuvinte, nici o persoană nu poate exercita un drept subiectiv civil cu încălcarea altor drepturi civile, recunoscute și garantate prin lege, altor persoane, aflate pe poziții de egalitate juridică cu primul titular.
În măsura în care dobânditorii bunului urmează a fi evinși prin valorificarea la licitație a bunului achiziționat, au la îndemână acțiunea în răspundere pentru evicțiune împotriva vânzătorului debitor, legea conferind drept la acțiune pentru recuperarea prețului și a pagubelor pricinuite cumpărătorilor deposedați de bun.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de nelegalitatea Încheierii nr._/31.03.2011 aparținând Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., întrucât apelanții nu au dovedit existența unei hotărâri judecătorești – fie și cu autoritate de lucru judecat provizorie – care să fi desființat efectele juridice ale înscrierii de carte funciară.
S-a constatat așadar că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale amintite și a dispus respingerea apelului ca nefondat.
Împotriva acestei hotărârii au formulat recurs contestatorii B. N. și B. M. R. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele:
Instanța de fond si instanța de apel nu au stabilit corect situația de fapt si nu au făcut o corectă aplicare a legii.
De asemenea, deși instanța de fond invocă în motivare prevederile clauzelor contractului de ipoteca nr._.03.2008 care cuprinde in pct.4 lit.j, încercând să „legitimeze" solicitarea băncii de executare silită a contractului de credit, nu arata are sunt probele care să ateste faptul că garanții ipotecari ar fi acționat cu rea credință, în condițiile în care reaua credință trebuie dovedită și nu presupusă.
Instanța se limitează doar la a afirma că: din înscrisurile de la dosar este mai mult decât evident că debitorul fidejusor V. I., care in contractul de ipotecă avea calitatea de garant ipotecar a cunoscut ca împotriva sa a fost declanșata executarea silita asupra imobilului situat în Constanta, . dar nu indică în mod concret care sunt aceste înscrisuri, deoarece nu există o astfel de dovadă.
Nici argumentul reținut de instanța de fond în defavoarea recurenților conform că prin notificarea emisa de intimata B. SA acestora la data de 12.03.2012 li s-a adus la cunoștința ca pot schimba garanția creditului cu alte garanții similare sau sa ia masuri pentru încetarea executării silite începute de executorul judecătoresc, nu este în măsură să înfrângă principiul conform căruia: "pierderea locuinței de către o persoana reprezintă o forma de ingerința in dreptul la respectarea domiciliului si implicit a dreptului la viata privata prevăzut de art.8 din Convenție, iar persoana ce risca o restrângere atât de grava trebuie, in principiu, sa poată cere unui tribunal independent sa stabilească proporționalitatea si caracterul rezonabil al măsurii prin prisma art.8 din Convenție, statuat de CEDO în cauza Cosic contra Croația.
Așa cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată, la data de 19.03.2008 au contractat un împrumut bancar pentru persoane fizice de la Banca Comercială Română SA, în baza Contractului de credit bancar nr._/19.03 2008, în sumă de 97.000 EUR, pentru o perioadă de 300 de luni.
Rambursarea creditului a fost garantată prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului aflat în coproprietatea devălmașă a numiților V. I. și soția V. G. V., situat în C., ., conform contractului de ipotecă nr._ autentificat sub nr. 1089/19.03.2008 la Biroul Notarului Public Stamule D..
Au utilizat banii proveniți din credit pentru diverse investiții mai mici și nevoi personale până la începutul anului 2011 când au hotărât investirea lor in cumpărarea unui imobil cu destinația de locuință.
La data de 06.04.2011recurenții contestatori au cumpărat, cu acordul creditorului ipotecar B. C., de la numiții V. I. și V. G. V., vecinii și garanții recurenților ipotecari, imobilul situat în C., . și care face obiectul executării silite pe care o contestă, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 85/06.04.2011 încheiat la Biroul Notarului Public S. E..
Ulterior cumpărării imobilului de către recurenți, au aflat despre existența unui dosar de executare silită pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. I. întocmit la cererea creditorului C. B. SA, împotriva debitorului V. I. unul din cei doi foști coproprietari, în calitate de fidejusor pentru numitul A. F..
Cu toate că, pe toată perioada derulării contractului de credit încheiat de contestatori cu B. SA prin Sucursala C. au achitat întotdeauna la timp ratele scadente, datorită începerii executării silite asupra imobilului ce se află în proprietatea lor și este ipotecat în favoarea băncii, chiar dacă debitul de 52.951,84 lei pentru care a fost începută executarea nu are nicio legătura cu recurenții, prin documentul intitulat Notificare, având nr. 2901/12.03.2012. B. SA prin DMRR Birou Proceduri Judiciare, le solicită ca „în termen de maxim 15 zile lucrătoare de la trimiterea prezentei notificări să achitați integral sumele datorate"
Consideră executarea silită pornită în dosarul nr. 1164/2010 ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Un prim aspect de nelegalitate, atât în ce privește executarea silită în sine, cât și încheierea prin care a fost încuviințată executarea, îl reprezintă faptul că titlu executoriu inițial, în baza căruia a fost începută executarea silită nu le este opozabil.
Faptul că, ulterior începerii ilegale a executării silite imobiliare asupra locuinței lor, imobilul fiind ipotecat în favoarea B. SA. banca a considerat (fără niciun temei și nelegal, atâta timp cât plătesc ratele la zi ) că poate și trebuie sa intervină în procedura de executare silită în calitate de creditor, nu îndreptățește șl nu legalizează titlul împotriva contestatorilor și nici procedura de executare silită.
Al doilea aspect de nelegalitate constă în aceea că notarea în cartea funciară a somației privind datoria pe care o are V. I. față de C. B. s-a făcut în mod nelegal, după data autentificării contractului de vânzare cumpărare nr. 85/06.04.201 1 și respectiv după data depunerii acestuia de către notar la OCPI pentru efectuarea formalităților de publicitate prin transcrierea în CF. fapt ce formează obiectul cercetării judecătorești în dosarul amintit, aflat pe rolul Judecătoriei C..
Al treilea aspect de nelegalitate este constituit de faptul că executarea silită se realizează asupra cotei de 29/32 părți din dreptul de proprietate asupra imobilului contestatorilor și nu asupra întregii proprietăți, așa cum este ea înscrisă în cartea funciară și ipotecată în favoarea B. SA Sucursala C., datorită faptului că numai această cotă din imobil a aparținut în mod individual (cota de 1/1) lui V. I.,diferența de cotă de 3/32 fiind anterior proprietatea comună a acestuia și a soției sale.
Al patrulea aspect de nelegalitate ar fi acela că executarea silită prin vânzare imobiliară se realizează asupra locuinței, în contextul în care potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului.
Cu privire la apel, se susține că în motivarea deciziei recurate, se arată că instanța de apel, făcând analiza legalității înscrierii în CF a somației nr. 13/30.03.2011 a B. B. I., act care stă la baza executam silite contestate, în mod eronat apreciază că cererea (somația 18/30.03.2011) a fost înregistrata sub nr._/31.03.2011 și a fost admisă, la aceeași data, prin încheierea nr._ deoarece, în realitate înscrierea somației nr18/30.03.2011 a fost dispusă prin încheierea nr._/ 06.04.2011 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C..
Numărul de înregistrare a cererii de notare a somației fiind mai mare și deci ulterior numărului de înregistrare a cererii de eliberare a extrasului de carte funciară pentru blocare în vederea vânzării, este normal și logic că si ora înregistrării actului cu numărul_/ 31.03.201 1 este ulterioară orei de înregistrare a actului cu numărul_/31.03.2013, astfel că devin aplicabile prevederile art. 58 alin. 5 și 6 din Ordinul nr.633/2006.
Instanța de apel mai reține în motivarea deciziei faptul că drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorilor urmăritori, fără însă sa analizeze și să observe faptul că înscrierea somației a fost făcuta în mod nelegal, deoarece în conformitate cu prevederile art. 58 alin 5 si 6 din Ordinul nr. 633/2006 din_ pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, "In situația în care, în perioada de blocare se înregistrează actul autentic întocmit în baza extrasului de carte funciară care a produs blocarea, acesta se soluționează cu prioritate, celelalte cereri de înscriere, înregistrate in această perioadă, urmând a fi respinse conform art. 54 din lege."
Nici instanța de apel dar nici cea de fond, nu au reținut faptul că înscrierea somației nr.18/30.03.2011 dispusă prin încheierea nr._/06.04.2011 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., s-a realizat și împotriva numitei V. G. V. deși somația nu o privea, încălcându-se astfel principiul relativității înscrierilor în cartea funciară consacrat de art. 22 din Legea nr. 7/1996 (art. 893 lit.a din Noul Cod Civil) ceea ce atrage nulitatea înscrierii.
În drept: dispozițiile art. 304 pct. 9 și urm. Cod proc. Civ.
Intimata pârâtă C. B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurata din prisma criticilor formulate instanța apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În speță, ambele instanțe au reținut corect situația de fapt. Recurenții contestatori se legitimează ca dobânditori a unui bun asupra s/a constituit o garanție imobiliară în favoarea C. B. SA. Astfel, pentru acordarea unui credit în favoarea debitorului A. F. s/a încheiat contractul de fidejusiune nr.2179/25.02.2008 prin care V. I., în calitate de fidejusor, se obliga să garanteze creditul cu întreaga sa avere (bunuri mobile sau imobile) renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune.
De asemenea,V. I. încheie la data de 19.03.2008 cu B. SA un contract de ipoteca asupra imobilului din C., . pentru garantarea creditului acordat către recurentul B. N..
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.85/06.04.2011 la BNP E. S. recurenții contestatori cumpără de la V. I. și V. G. imobilul din C., . pe care se constituise ipoteca.
Pentru acoperirea debitului rezultat din contractul de credit C. B. solicită executarea silită a fidejusorului V. I. prevalându-se de contractul de credit și contractul de fidejusiune ca și titluri executorii.
La data de 28.03.2011 executorul judecătoresc încheie procesul verbal de situație al imobilului C., . iar la data de 30.03.2011 se emite somația de plată a debitului către V. I..
La fila 55 din dosarul de executare se regăsește cererea fidejusorului care atestă că acesta primește la data de 29.03.2011 copii de pe executare iar prin cererea adresată executorului judecătoresc B. I. garantul menționează că la data de 30.03.2011 înțelege să se adrese C. B. în vederea stingerii debitului.
Prin încheierea nr._ emisă de Biroul de Carte Funciară se dispune la data de notarea Somației nr.18/30.03.2011 emisă de către B. B. I. asupra cotei indivize de 29/32 deținute de către V. I. la imobilului sus menționat. Deși încheierea o menționează și pe V. G. V. în calitate de coproprietară cu o cotă de 3/32 somația este notată cu privire doar la cota de 29/32 deținută de debitorul V. I. susținerea recurenților referitoare la notarea somației și cu privire la coproprietara împotriva căreia nu există un titlu urmând să fie înlăturată.
Critica referitoare la inexistența unui titlu executoriu în favoarea C. B. și care să fie opozabil recurenților urmează să fie înlăturată. Garanția reprezintă o cauțiune reală, ceea ce conferă creditorului dreptul, în caz de neexecutare din partea debitorului, să urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanței conform dispozițiilor art. 1666 C. civ. incident în cauză. În contractul de fidejusiune încheiat în favoarea C. B. V. I. s-a obligat să garanteze cu bunul imobil creditul acordat exprimându-si acordul la executarea garanției în cazul nerespectării obligațiilor de plată de către debitor.
Garanția urmărește bunul iar atât timp cât actele de executare au fost întocmite și notate în Cartea Funciară anterior vânzării cotei indivize de către fidejusor ambele instanțe au apreciat,în mod corect, faptul că formele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Recurenții contestatori au susținut nelegalitatea executării silite și din prisma modului nelegal în care s-a dispus notarea somației în Cartea Funciară. Ori, această susținere excede obiectului contestației la executare instanța de executare nefiind ținută să analizeze legalitatea unui act ce nu constituie act de executare și împotriva căruia există o cale de atac specială reglementată de dispozițiile aplicabile în materie de carte funciară respectiv Legea 7/1996.
Nici faptul că imobilul supus executării constituie locuință nu va fi reținut ca motiv de nelegalitate a executării silite. Bunul imobil, indiferent de afectațiunea pe care o are, constituie garanție reală pentru executarea unui debit iar actele de executare întocmite sunt specifice executării silite imobiliare. În normele procedurale ce reglementează executarea silită legiuitorul nu a exclus de la executare imobilele care constituie locuință astfel încât executarea silită nu poate fi apreciată ca nelegală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciind neîntemeiate criticile recurenților contestatori, în raport de art.312 Cod proc civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții contestatori: B. N. și B. M. R., ambii cu domiciliul ales în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr.114 din 16.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți: B. B. I., cu sediul în C., ., ., ., C. B. SA - SUCURSALA C., cu sediul în C., . -81, județul C., B. SA BUCUREȘTI - prin DMRR BIROU PROCEDURI JUDICIARE, cu sediul în București, sector 3, ..5, având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 ianuarie 2014.
Președinte, K. S. | Judecător, A. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. N. |
Jud.fond: O.E.
Red.dec.jud.M.C.
2 ex./15.05.2014.
Gref.M.N.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 143/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 33/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
