Opoziţie. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 1795/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.78
Ședința publică din data de 05 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte - A. G.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta reclamantă creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T.(fosta D.G.F.P. T.), cu sediul în T., . bis, județul T., împotriva Sentinței civile nr.3863/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă
S.C. M. C. S.R.L, cu sediul în T., ., ., etaj 1 ., J_, CUI_, având ca obiect opoziție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual. Învederează că apelul este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art.223 alin. din (N) Cod de procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea adresată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T., Direcția Generală a Finanțelor Publice T., în calitate de creditor bugetar a formulat opoziție împotriva Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la S.C. M. C. S.R.L., solicitând neînregistrarea hotărârii în registrul comerțului și obligarea societății la achitarea debitului în cuantum de 25.824 lei.
Cu adresa nr._/25.06.2013, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T. a înaintat cererea, spre competentă soluționare, Tribunalului T., unde s-a format dosarul nr._ .
În motivarea cererii s-a arătat că Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T., în soluționarea cererii nr.8507/26.04.2013, a avizat spre publicare în Monitorul Oficial – Partea a IV-a nr.2776/27.05.2013 publicarea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la S.C. M. C. S.R.L., respectiv că asociatul C. S. se retrage din societate și cesionează aportul său la capital în valoare de 100 lei către asociatul T. G..
S-a mai arătat că la data cesiunii S.C. M. C. S.R.L. figurează în evidențele fiscale cu creanțe certe, lichide și exigibile la bugetul general consolidat al statului în cuantum total de 25.824 lei, așa cum reiese din centralizatorul obligațiilor fiscale anexat.
A menționat că cesiunea părților sociale are ca efect trecerea părților sociale de la cedenți la cesionar cu toate drepturile și obligațiile aferente acestora, iar prin cesiunea de părți sociale nu se garantează însă solvabilitatea societății și nici eficiența garanțiilor părților sociale.
Având în vedere obligația fiscală datorată de S.C. M. C. S.R.L. la bugetul general consolidat al statului, reclamanta a solicitat neînregistrarea la ORC a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la S.C. M. C. S.R.L. publicată în Monitorul Oficial – Partea a IV-a nr.2776/27.05.2013 și obligarea acestora la achitarea creanței fiscale în cuantum de 25.824 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art.202 alin.23, coroborat cu art.61-62 din Legea nr.31/1990 completată prin O.U.G. nr. 54/2010.
Prin Sentința civilă nr.3863/08.10.2013 Tribunalul T. a respins ca nefondată cererea de opoziție formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T., împotriva Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la ..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la S.C. M. C. S.R.L., cu sediul în T. . . ., jud. T., a hotărât retragerea din societate a asociatei C. S. prin cesionarea părților sociale către T. G..
S-a hotărât modificarea actului constitutiv al societății cuprinzând noua structură a capitalului social, sens în care Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T. a soluționat cererea nr.8507/26.04.2013, avizând spre publicare în Monitorul Oficial partea IV – Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr.2 din 04.12.2012.
În Monitorul Oficial nr.1362/14.03.2013 s-a publicat Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la S.C. M. C. S.R.L.
Împotriva Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr.11 din 23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale deținute la S.C. M. C. S.R.L. a formulat opoziție D.G.F.P. T., care a invocat faptul că această societate figurează în evidențele fiscale cu creanțe certe, lichide și exigibile la bugetul general consolidat al statului în cuantum total de 25.824 lei prezentând în acest sens centralizatorul obligațiilor fiscale.
Potrivit art.61 alin.1 din Legea nr.31/1990 cu modificările ulterioare, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat.
De asemenea, potrivit art.202 alin. (2^3) din Legea nr. 31/1990 – creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat precum și dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că prin cesionarea părților sociale conform contractului de cesiune se produce un prejudiciu în patrimoniul său doar pentru că deține o creanță împotriva pârâtei, singurul motiv, că se cesionează părți sociale către unul dintre asociați, nefiind întemeiat atât timp cât societatea este în ființă și creditoarea poate oricând să solicite obligarea pârâtei la plata creanței datorate.
Având în vedere că dispozițiile legale invocate în opoziție sunt aplicabile în situația în care se produce un prejudiciu în dauna creditoarei, că această condiție a prejudiciului nu este îndeplinită, dovedită, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea căii de atac promovate, apelanta reclamantă a susținut că instanța de fond a apreciat in mod eronat faptul că prin transmiterea părților sociale către un terț nu este afectată in niciun fel obligația de plată iar condiția prejudiciului nu este îndeplinită si nici dovedită in cauză.
Apelanta reclamantă învederează că la data cesiunii . figura in evidentele fiscale cu creanțe certe, lichide si exigibile la bugetul general consolidat al statului in cuantum total de 25.824 lei. Mai mult decât atât, până la data formulării apelului, pârâta nu a întreprins nici un demers in vederea micșorării debitului către bugetul consolidat ai statului, datoria către acesta ridicându-se la suma de 37.217 lei.
Potrivit dispozițiilor art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990 (completata prin OUG nr.54/23.06.2010) "creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum si, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Dispozițiile art.62 se aplică in mod corespunzător".
A mai arătat apelanta că cesiunea părților sociale are ca efect trecerea părților sociale de la cedent (C. S.) la cesionar (T. G.) cu toate drepturile si obligațiile aferente acestora, însă prin cesiunea de părți sociale nu se garantează solvabilitatea societății si nici eficiența garanțiilor pârtilor sociale.
Prin dispozițiile art.61 din legea nr.31/1990 legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului întâlnit în legătura cu exercitarea, de către asociați, a dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, în sensul în care, prevalându-se de dreptul de înstrăinare, aceste persoane nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acțiuni, prezente ori viitoare, întreprinse de organele fiscale competente în vederea realizării creanțelor deținute fata de respectivele societăți comerciale, inclusiv asupra propriului patrimoniu, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
In acest context, se poate observa că prin Hotărârea nr.11 din 23.04.2013 emisă de . asociatul-administrator C. S. se retrage din societate si cesionează toate părțile sale sociale asociatului T. G., astfel că obligația fiscală in cuantum total de 25.824 lei, neachitată la bugetul general consolidat al statului constituie un prejudiciu direct, material și personal, respectiv este o daună adusă bugetului de stat.
De asemenea, obligațiile fiscale restante in suma de 25.824 lei au depășit perioada de 90 de zile de la data scadentă aflându-se astfel in stare vădită de insolvență potrivit art.3 alin.1) lit.a din Legea 85/2006.
Sub aspectul vinovăției administratorul-asociat C. S. apelanta reclamantă apreciază că acesta a cesionat cu rea-credință toate părțile sociale deținute asociatului T. G., fără a achita pasivul societății debitoare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.72 din Legea 31/1990 „obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat" drept pentru care se impune a se analiza vinovăția administratorului-asociat cesionar din perspectiva dispozițiilor art.1915 din Cod civil.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat, apelanta reclamantă învederează că . figurează in evidentele fiscale cu obligații fiscale neachitate in cuantum total de 25.824 lei la bugetul general consolidat al statului, debite ce au depășit perioada de 90 de zile de la data scadentă.
Față de cele expuse, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate in sensul admiterii cererii de opoziție formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. si neînregistrării la Oficiul Registrului Comerțului a Hotărârii A. nr.11/23.04.2013 privind cesiunea de părți sociale emisă de . si obligarea acesteia la achitarea creanței fiscale in suma de 25.824 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art.470 si urm. din Codul de procedură civilă.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Temeiul juridic indicat de apelanta DGFP T. pentru cererea sa de chemare în judecată îl constituie dispozițiile art. 202, alin.(23) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „ creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale”.
Legea instituie, în această situație, o răspundere civilă delictuală în persoana asociaților sau a societății comerciale care cauzează un prejudiciu prin adoptarea hotărârii privitoare la transmiterea părților sociale, ale cărei condiții trebuie dovedite de cel ce se pretinde prejudiciat prin această faptă.
Prin urmare, apelanta DGFP T. era ținută să dovedească faptul că hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale îi creează un prejudiciu, însă creanța fiscală pe care aceasta o reclamă de la intimata pârâtă . era anterioară adoptării hotărârii pe care recurenta reclamantă o apreciază a constitui izvorul prejudiciului cauzat, nefiind circumscrisă ipotezei reglementate de art. 202, alin. (23) din legea nr. 31/1990.
Faptul că la data cesiunii părților sociale societatea . figura cu o creanță fiscală neachitată către bugetul general consolidat al statului nu împiedică în nici un fel urmărirea acestei creanțe asupra persoanei juridice debitoare și executarea acestei potrivit codului de procedură fiscală.
În mod corect a reținut prima instanță că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind legală și temeinică sentința apelată, urmând a fi menținută, în raport de prevederile art. 480, alin.(1) NCPC, prin respingerea apelului declarat de DGFP T. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T.(fosta D.G.F.P. T.), cu sediul în T., . bis, județul T., împotriva Sentinței civile nr.3863/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. M. C. S.R.L, cu sediul în T., ., ., etaj 1 ., J_, CUI_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 februarie 2014.
Președinte, A. G. | Judecător, E. C. G. | |
Grefier, I. P. |
jud.fond: E.B.
red.dec.jud. A.G.
4 ex./20.02.2014
emis 2 .
| ← Suspendare provizorie a executării. Sentința nr. 15/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 722/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
