Pretenţii. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 5311/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56
Ședința publică din 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R.
Judecător: A. P.
Judecător: G. P.
Grefier: T. O.
S-a luat în examinare recursul – litigii cu profesioniști formulat de recurentele pârâte . și C. L. AL COMUNEI D., ambele cu sediul în D., ., județul C., împotriva Sentinței civile nr.2190/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în Oradea, ..10, jud. Bihor, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentele pârâte . și C. L. AL COMUNEI D., av. R. M. A., conform împuternicirii avocațiale . nr._/2014, depusă la dosar la acest termen, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Totodată se învederează că prin arhiva instanței la data de 13.12.2013 intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare în multiplu exemplar ce a fost comunicată recurentelor.
Avocat R. M. A. pentru recurentele pârâte . și C. L. AL COMUNEI D., precizează că nu mai are alte cereri sau probe de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat R. M. A. pentru recurentele pârâte . și C. L. AL COMUNEI D., solicită admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Arată că la fond s-a administrat proba cu expertiza contabilă, din oficiu instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, iar la termenul din 05.09.2013 au învederat instanței că urmează să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, însă după comunicarea suplimentului de expertiză.
Instanța de fond le-a respins această solicitare, încălcând dreptul pârâtelor la apărare.
Totodată solicită admiterea recursului și din prisma necompetenței funcționale a instanței de fond, față de faptul că, contractul încheiat între părți a avut la baza OUG nr.34/2006.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului – litigii cu profesioniștii de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub numărul_, reclamanta S.C. E. R. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților . al Comunei D. și M. D., în calitate de Primar al Comunei D. la plata sumei de 165.471,34 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a facturii conform art. 11.2 din contractul de furnizare nr. 123/12.04.2010; precum și actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data plății fiecărei facturi și până la data plății efective a penalităților de întârziere, la eliberarea și returnarea mărfii aflată în custodia pârâților compusă din 1 bucată container galben de 1100 L și o europubelă galbenă de 120 L, în starea în care se aflau la predare, iar în situația în care această predare nu este posibilă, să achite reclamantei suma de 1.354,70 lei care conține TVA, reprezentând c.val. mărfii aflate în custodia pârâților precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că a încheiat cu pârâții, în temeiul OUG nr. 34/2006, contractul de furnizare nr. 123/12.04.2010, în baza căruia reclamanta a furnizat produsele menționate în contractul de achiziție publică la art. 4.1, iar debitoarea avea obligația corelativă de a achita aceste produse, însă debitoarea a achitat inițial doar o parte din preț, iar diferența de 61.621,27 lei RON a fost achitată cu întârziere, respectiv în data de 31.10.2011 cu OP nr. 52/31.01.2011, după ce reclamanta a introdus o cerere de ordonanță de plată împotriva debitorilor.
A menționat reclamanta că potrivit art. 11.2 din contractul de furnizare, în cazul în care achizitorul nu achită prețul în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,5% pe zi din plata neefectuată, termenul de scadență fiind de 28 de zile de la emiterea facturii, conf. art. 10.2 din contractul părților.
S-a menționat că debitorii au fost notificați potrivit art. 720 ind. din vechiul C.pr.civ. și s-a formulat și o plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, însă pârâții nu au înțeles să răspundă și nici să dea curs invitației la conciliere directă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1350, art. 1531-1537 și art. 1547-1548 vechiul Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâții, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei D. și a pârâtului M. D., în calitate de Primar al Comunei D., motivat de faptul că aceste persoane nu sunt parte în contractul de furnizare.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând în motivare că a achitat produsele achiziționate în funcție de sumele alocate de la Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței – Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Est ca autoritate de implementare, iar diferența de plată a fost achitată cu întârziere datorită faptului că banii nu au fost alocați din bugetul local al Consiliului local D., ci au venit prin finanțare dintr-o sursă externă, finanțare efectuată cu întârziere de către partea care avea obligația de a vira sumele necesare în termenul cuvenit, astfel încât nu îi poate fi imputabilă această întârziere în decontare, lipsind culpa sa contractuală.
S-a mai menționat că penalitățile solicitate de reclamantă nu au fost facturate, iar în lipsa unei facturi nu se poate discuta de o creanță certă, lichidă și exigibilă, lipsind și înscrierea unui astfel de document justificativ din contabilitatea creditoarei.
Prin sentința civilă nr.2190/05.09.2013 Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei D. prin Primar, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții . și C. L. al Comunei D. să plătească reclamantei suma de 116.289,93 lei, reprezentând penalități de întârziere, a obligat pe pârâții să restituie reclamantei marfa aflată în custodia pârâților compusă din 1 bucată container galben de 1100 L și o europubelă galbenă de 120 L în starea în care se aflau la predare, iar în situația în care această predare nu este posibilă, să achite reclamantei suma de 1.354,70 lei care conține TVA, reprezentând c.val. mărfii aflate în custodia pârâților, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 532 lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M. D. în calitate de primar al Comunei D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ședința publică din data de 08.11.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. D., în calitate de Primar al Comunei D., care nu este parte în contractul de furnizare încheiat între părți, ci a semnat acest contract doar în calitate de reprezentant legal al achizitorului și a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei D. prin Primar cu fondul cauzei.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei D. prin Primar, în condițiile art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a reținut faptul că,
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, „(1)Comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale”, iar potrivit art. 21 alin. 1-2 din aceeași lege, „(1) Unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.
(2) In justitie, unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean”.
Rezultă astfel, că unitatea administrativ-teritorială . procesuală pasivă pentru obligațiile ce decurg din contractul perfectat cu reclamanta, această persoană juridică de drept public având patrimoniu și putând sta în judecată potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Contractul de furnizare nr. 123/12.04.2010 a fost încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006, între C. L. al Comunei D. prin Primar, în calitate de achizitor, și între S.C. Iridex Group Plastic S.R.L., în calitate de lider, și S.C. E. R. S.R.L., în calitate de asociat, ambii având calitate de furnizori față de achizitor.
Este adevărat că, în acest contract . nu a avut calitate de parte contractantă, însă, având în vedere că singura care deține un patrimoniu și care are calitate de persoană juridică de drept privat este . teritorială, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, fiind titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, prezenta hotărâre este necesar să îi fie opozabilă, cu atât mai mult cu cât în cererea de chemare în judecată se solicită și restituirea unor bunuri care sunt în custodia autorității administrativ teritoriale - .> Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei D. prin Primar, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut faptul că, între C. L. al Comunei D., prin Primar în calitate de achizitor și între S.C. Iridex Group Plastic S.R.L., în calitate de lider, și S.C. Eurplast Româmia S.R.L., în calitate de asociat, ambii având calitate de furnizori față de achizitor, s-a perfectat contractul de furnizare nr. 123/12.04.2010 a fost încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006, obiectul principal al contractului constând în obligația furnizorului de a furniza, respectiv de a vinde livra și după caz să instaleze și să întrețină 237 containere de capacitate de 1,1 mc pentru colectarea deșeurilor și 27.393 europubele de capacitate 120 l pentru colectarea deșeurilor, iar achizitorul se obliga să plătească prețul de 455.136,90 Euro la care se adaugă TVA potrivit art. 4.1. și 5.1 din contract.
Așa cum rezultă din proba cu înscrisuri administrată în cauză, achizitorul pârât a achitat cu întârziere o parte din prețul datorat, deși potrivit art. 10.2 acesta se obliga să plătească prețul produselor în termen de 28 de zile de la emiterea facturii, iar potrivit art. 11.2, în cazul în care termenul scadent nu este respectat achizitorul s-a obligat să plătească penalități de întârziere, respectiv o cotă procentuală din plata neefectuată de 0,5% pe zi.
Contractul trebuie executat întocmai și cu bună credință, fiind „legea părților” conf. art. 969 din vechiul C.civ., aplicabil în cauză, iar din acest motiv, având în vedere și prev. art. 1073 și urm. C.civ., pârâții, ca parți aflate în culpă contractuală vor fi obligați să plătească reclamantei suma de 116.289,93 lei, reprezentând c.val. penalităților convenționale de întârziere în cuantum de 0,5% pe fiecare zi de întârziere, având în vedere și disp. art. 1082 din vechiul Cod civil, potrivit cu care debitorul este obligat la plata „de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credința din parte-i, afară numai dacă nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputată”.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 11.2 din contractul părților care cuprinde clauza penală, respectiv cuantumul penalităților de întârziere, având în vedere că prin neplata la scadență a debitului principal, reclamanta a suferit un prejudiciu cuantificat în deplin acord între părți chiar la data perfectării contractului, achizitorul ca parte aflată în culpă contractuală este obligat la plata penalităților convenționale de întârziere în cuantum de 0,5%.
Susținerea pârâților potrivit căreia ar fi „achitat produsele achiziționate în funcție de sumele alocate de la Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței – Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Est ca autoritate de implementare, iar diferența de plată a fost achitată cu întârziere datorită faptului că banii nu au fost alocați din bugetul local al Consiliului L. D. ci au venit prin finanțare dintr-o sursă externă, finanțare efectuată cu întârziere de către partea care avea obligația de a vira sumele necesare în termenul cuvenit, astfel încât nu îi poate fi imputabilă această întârziere în decontare, lipsind culpa sa contractuală”, nu poate fi reținută de instanță, deoarece în contractul părților nu există o clauză prin care să se menționeze data scadentă a plății prețului ca fiind data efectuării plății de către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței – Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Est, ci termenul scadent este cel prevăzut la art. 10.2 din contractul părților, respectiv 28 de zile de la emiterea facturii.
Cu privire la susținerea pârâților potrivit cu care „penalitățile solicitate de reclamantă nu au fost facturate, iar în lipsa unei facturi nu se poate discuta de o creanță certă, lichidă și exigibilă, lipsind și înscrierea unui astfel de document justificativ din contabilitatea creditoarei”, instanța a reținut că această apărare este nejustificată, deoarece chiar în convenția părților, art. 11.2 (clauza penală), cuantificarea penalităților de întârziere a fost de comun acord stabilită, astfel încât acest cuantum al penalităților de întârziere era cunoscut de achizitor încă de la data perfectării contractului fiind previzibilă întinderea prejudiciului în caz de neplată la scadență a prețului facturat, astfel că nu este necesară emiterea facturii fiscale pentru penalitățile de întârziere, aceste penalități reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă și fără a fi emisă o atare factură.
Cu privire la cererea reclamantei de a fi obligați pârâții și la restituirea mărfii aflată în custodia pârâților compusă din 1 bucată container galben de 1100 L și o europubelă galbenă de 120 L, în starea în care se aflau la predare, iar în situația în care această predare nu este posibilă, obligarea pârâților să achite reclamantei suma de 1.354,70 lei care conține TVA, reprezentând contravaloarea mărfii aflate în custodia pârâților, instanța de fond a reținut că aceste produse au fost predate pârâților în custodie drept mostre, pârâții având obligația de a le restitui, deoarece proprietatea acestora aparține reclamantei, aceste bunuri nefăcând parte din marfa vândută, motiv pentru care nu se justifică reținerea acestor produse de către pârâți.
Pentru aceste considerente, instanța a obligat pârâții . și C. L. al Comunei D. să restituie reclamantei marfa aflată în custodia acestor pârâți compusă din 1 bucată container galben de 1100 L și o europubelă galbenă de 120 L în starea în care se aflau la predare, iar în situația în care această predare nu este posibilă, să achite reclamantei suma de 1.354,70 lei care conține TVA, reprezentând contravaloarea acestor produse aflate în custodia pârâților.
Cu privire la aplicarea indicelui de inflație de la data plății fiecărei facturi și până la data plății efective a penalităților de întârziere, s-a reținut că însăși penalitățile convenționale de întârziere au fost prevăzute drept daune-interese, potrivit disp. art. 1082 din vechiul Cod civil, potrivit cu care debitorul este obligat la plata „de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării (…)”, aceste penalități având rolul de a acoperi prejudiciul încercat de reclamantă din culpa achizitorului, motiv pentru care adăugarea indicelui de inflație la valoarea penalităților convenționale de întârziere ar reprezenta o dublă despăgubire/reparație ce nu este echitabil, motiv pentru care instanța nu va acorda acest indice de inflație, urmând ca acțiunea să fie admisă în parte, respectiv pentru contravaloarea penalităților de întârziere așa cum s-a menționat mai sus, în considerente și pentru restituirea bunurilor aflate în custodia pârâților sau în cazul în care aceste bunuri nu mai există la plata contravalorii acestor bunuri.
În temeiul disp. art. 274 din vechiul C.pr.civ., instanța a obligat pârâții ca părți căzute în pretenții (aflate în culpă procesuală) și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 532 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere că în ședința publică din data de 08.11.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. D., primar al comunei D., având în vedere că acesta nu a semnat contractul de furnizare în nume propriu ci în calitate de reprezentant al autorității administrativ teritoriale – achizitorului, iar potrivit art. 21 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 215/2001 „Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal”, instanța a respins acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele . și C. L. al Comunei D., în temeiul art.3041 Cod pr. Civilă, criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie.
Instanța de fond nu a ținut cont la luarea soluției de aspectele care au condus la întârzierea plații debitului, aspecte care nu pot fi imputate in sarcina debitoarei consiliul local al comunei D..
Astfel, după cum au relevat și la fondul cauzei, atât plata finala de 61.621,27 lei, cat si plățile anterioare acesteia s-au făcut cu întârziere datorita faptului ca fondurile necesare achitării acestor obligații s-au alocat cu foarte mare întârziere de către organele administrației centrale ale statului, respectiv Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si Locuinței (actualul Minister al Dezvoltării Regionale si Turismului) prin Agenția pentru Dezvoltare Regionala Sud Est.
Mai arată recurentele că, finanțările nerambursabile sunt destinate sprijinirii desfășurării unor activități importante pentru anumite segmente ale societății sau pentru dezvoltarea de ansamblu a organismului economic si social din domenii pentru care, din cauza situației conjuncturale, nu exista resurse financiare suficiente accesibile in mod curent (de exemplu, reabilitarea infrastructurii in regiuni sărace, recalificare profesionala, sprijinirea dezvoltării sectorului ONG in calitate de partener al autorităților publice) sau din domenii in care exista in mod tradițional o nevoie de resurse financiare mai mare decât disponibilitățile (de exemplu, activitățile cu caracter social).
C. L. D. este doar semnatarul si beneficiarul contractului, prin intermediul sau desfășurându-se plățile către ., plați provenind din finanțări nerambursabile. C. L. D. este doar un intermediat un filtru al sumelor de bani destinate proiectului contractant. Mai mult, dacă se observa sumele ce apar in contractul nr. 123/2010 se poate constata ca acestea depășesc cu mult bugetul anual alocat Primăriei D., iar tocmai de aceea acest proiect a fost efectuat printr-o finanțare externa nerambursabila.
Ori, având in vedere faptul ca nu a fost bugetară de către CL D. suma prevăzuta in contract, nu înțelege solicitarea creditoarei (pe deplin conștienta de proveniența banilor) de a obliga recurentele la plata penalităților de întârziere.
Apreciază recurentele că, nu exista culpa a debitoarei, astfel încât sa poată fi angajata răspunderea contractuala a acesteia, aspect pe care instanța de fond l-a nesocotit in totalitate.
Instanța de fond a apreciat probatoriul in mod exclusiv pro parte
(reclamant), aspect eronat; astfel, instanța de fond s-a limitat in a invoca prevederile art. 969 cod civil coroborate cu clauzele contractuale.
O alta interpretare eronata pe care instanța de judecata a dat-o penalităților de întârziere a fost cea privitoare la facturarea acestora, astfel cum a învederat instanței de judecata, facturare ce nu a existat.
Consideră ca, creditoarea avea/are posibilitatea sa factureze creanța de penalități, sa solicite achitarea acesteia, iar in urma refuzului sa acționeze in instanța, astfel incat creanța sa existe si sa capete caracter cert.
Debitul rezultat din penalități de intârziere, trebuie facturat si evidențiat fiscal, astfel încât să existe o creanța, aspect pe care creditoarea nu l-a întreprins.
Cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței solicitate de către creditoare, precizează faptul ca pentru ca o creanța sa aibă aceste caractere, in considerarea faptului ca subiecții contractului sunt persoane juridice, prevăzute in art.1 din Legea 82/1991 republicata, aceasta trebuie sa fie astfel reflectata in contabilitatea unității creditoare.
Având in vedere faptul ca societatea creditoare nu a înregistrat in contabilitate penalitățile de întârziere solicitate, rezulta fără echivoc că întreaga sa creanța nu are caracter cert, lichid si exigibil.
Totodată, instanța de fond le-a nesocotit in totalitate dreptul la apărare, respectiv dreptul a lua la cunoștință de suplimentul raportului de expertiza pentru a formula obiecțiuni asupra acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata reclamantă . a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv formulat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, motivat de următoarele considerente,
Potrivit dovezilor de comunicare filele 150-151 din dosarul de fond, sent.civ.nr.2190/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția II-a Civilă a fost comunicată pârâților din dosar . și Consiliului L. al . de 30.10.2013.
Sentința astfel pronunțată indică în dispozitivul său calea de atac a recursului în termenul general de 15 zile de la comunicare.
Recursul astfel formulat de pârâții . și Consiliului L. al . înaintat Tribunalului C. prin poștă, astfel încât plicul ce a fost depus la poștă (fila 9) poartă ștampila de depunere cu data de 14.11.2013.
În condițiile în care ultima zi de depunere și înregistrare a prezentului recursului a fost ziua de 15.11.2013, zi de vineri, instanța consideră că tardivitatea prezentei căi de atac urmează a fi respinsă ca nefondată.
Instanța putea analiza o eventuală tardivitate, din perspectiva dispozițiilor art.28716 din OUG nr.34/2006, însă această critică nu a fost formulată de recurentă, nici în prezentul recurs și nici odată cu judecata fondului, prin întâmpinare, cu referire la modificarea art.286 din ordonanță.
Prin contractul de furnizare nr.123/12.04.2010, încheiat în temeiul OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, C. L. al Comunei D. reprezentat de Primar, în calitate de achizitor, s-a obligat să achiziționeze, respectiv să cumpere și să plătească prețul convenit în contract,
- a 237 containere de capacitate 1,1 mc pentru colectarea deșeurilor în cadrul proiectului „Colectarea selectivă și transport deșeuri menajere în zona de susd și sud-vest a județului C. comunele: D., Adamclisi, I. C., D., Oltina, Ostrov, Lipnița și Orașul Băneasa” – lot.1; și
- a 27.393 europubele de capacitate 120 l pentru colectarea deșeurilor în cadrul proiectului „Colectarea selectivă și transport deșeuri menajere în zona de susd și sud-vest a județului C. comunele: D., Adamclisi, I. C., D., Oltina, Ostrov, Lipnița și Orașul Băneasa” – lot.2,
iar . SRL, asociat lider și ., asociat în baza Acordului de asociere nr.253/03.03.2010, în calitate de furnizori, s-au obligat să furnizeze, respectiv să vândă, să livreze și, după caz, să instaleze și să întrețină containerele și europubelele prezentate.
Principalele obligații ale achizitorului au fost prevăzute la art.10 din contract potrivit căruia acesta se obliga la recepționarea produselor (10.1) și la plata acestora către furnizor în termenul convenit de la emiterea facturii de către acesta. Termenul de lată fiind de 28 zile de la emiterea facturii.
Executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor contractuale a fost reglementată de părți la art.11 sub denumirea „Sancțiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor”.
Literatura de specialitate definește această situație drept executare indirectă a obligațiilor, sau executarea prin echivalent, și își are izvorul în dispozițiile art.1073 C.civ.vechi, potrivit cu care, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Întrucât la data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, art.220 alin.1, instanța de judecată urmează a se raporta la aceste noi dispoziții legale.
Astfel, art.1516 C.civ.nou, reglementează același drept al creditorului în sensul că,
(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2.să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
La rândul său, art.1530 prevede dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Situația executării cu întârziere a obligațiilor achizitorului a fost prevăzută la art.11.2, în sensul că neonorarea obligațiilor în termen de 28 zile de la expirarea perioadei convenite, atrage obligația acestuia de a plăti, ca panalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată de 0,5 % /zi.
Inserarea unei astfel de condiții implică acceptarea de către părți a clauzei penale ca modalitate de evaluare a prejudiciului.
Potrivit art. 1538 C.civ.nou,
(1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu.
(5) Dispozițiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă. Sunt exceptate dispozițiile privitoare la arvună.
Părțile implicate în proces sunt părți contractante în contractul de furnizare, neîndeplinirea obligației de plată a prețului constituind o faptă ilicită.
Între prejudiciul indicat de raportul de expertiză contabilă efectuat cu ocazia judecății fondului și fapta ilicită există un raport de cauzalitate, în sensul că neachitarea prețului de către recurenta pârâtă a dus în mod direct la crearea acestui prejudiciu în patrimoniul intimatei reclamante.
Din cele prezentate mai sus reclamanta a făcut dovada existenței contractului de furnizare, precum și a faptului că obligația nu a fost executată, respectiv achitarea prețului cu întârziere, situație în care culpa pârâtului este prezumată (art.1530 C.civ.nou).
Existând un prejudiciu cert, o faptă ilicită, un raport de cauzalitate între acestea precum și vinovăția sub forma culpei în neîndeplinirea obligației, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale ce derivă dintr-un contract de furnizare, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei pârâte la suportarea prejudiciului cauzat ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată.
În consecință Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 C.pr.civ, urmează a dispune respingerea recursului ca nefondat, menținând sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității ca nefondată.
Respinge recursul – litigii cu profesioniști formulat de recurentele pârâte . și C. L. AL COMUNEI D., ambele cu sediul în D., ., județul C., împotriva Sentinței civile nr.2190/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în Oradea, ..10, jud. Bihor, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 Ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. R. A. P. G. P.
Grefier,
T. O.
În temeiul disp. art.426 alin 4 NCPC
Semnează Grefier șef
C. V.
Jud.fond: C.E.J.
Red.dec.jud.C.R./ 05.05.2014
2 ex/ 05.05.2014
| ← Radiere. Decizia nr. 322/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 21/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
