Procedura insolvenţei. Decizia nr. 126/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 10265/118/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.126
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte - E. C. G.
Judecător - N. C.
Judecător - M. D. Ș.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă
C. A., domiciliată în C., . nr.61, ., ., împotriva Sentinței civile nr.2748/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȘȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județul C. și intimatul pârât N. A., domiciliat în Cobadin, ., județ C., având ca obiect procedura insolvenței-art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde av. C. F. pentru recurenta pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar (fila 10), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din codul de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și netimbrat.
Avocatul recurentei pârâte face dovada timbrării recursului cu taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei, conform chitanței CT XWM nr._/14.01.2014 și cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei pe care le depuse la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
În ceea ce privește fapta reglementată de art.138 alin.1 lit.e) din Legea 85/2006, literatura de specialitate a statuat că nu poate fi constatată decât coroborat cu faptele prevăzute la lit.a) sau d) ale aceluiași articol, fapte care nu au fost reținute însă de judecătorul sindic că au fost săvârșite de recurentă.
Așa cum s-a dovedit cu înscrisuri depuse la dosar, recurentei i-a încetat calitatea de administrator la data de 13.01.2011 și de asociat la data de 20.11.2011, prin cesionarea părților sociale către intimatul pârât N. A., căruia i-a predat activul și pasivul și întreaga arhivă a societății, încheindu-se în acest sens proces-verbal.
De asemenea, nu se poate reține că sumele din casă existente la data de 13.02.2010 și dispariția elementelor de activ patrimonial ar semnifica fapte pentru care să fie sancționată recurenta pârâtă, în lipsa unor probe concrete, cu atât mai mult cu cât toate relațiile sale cu societatea au încetat în luna ianuarie 2011, iar insolvenței s-a deschis în luna noiembrie 2012.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.03.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /a1, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice C., în calitate de unic creditor al . - aflată în insolvență, a solicitat antrenarea răspunderii pârâților C. A. și N. A. în sensul obligării acestora la plata sumei de 115.868 lei reprezentând pasivul societății debitoare față de DGFP.
În susținerea cererii, reclamanta a arătat că pârâții au avut calitatea de asociați, respectiv administratori ai societății, că nu au predat documentele contabile administratorului judiciar cf art.28 și 35 din Legea 85/2006, că datorită faptului că administratorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile nu a putut întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor relevant. A susținut că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. a) din Legea 85/2006 întrucât din bilanțul aferent anului 2010 a rezultat că societatea avea creanțe de recuperat în cuantum de 861.591 lei, iar sumele din casă și conturi bancare erau de 261.952 lei, sume care nu au fost predate administratorului judiciar. Față de lipsa documentelor contabile care să justifice modul în care au fost folosiți banii rezultă că au fost însușiți de către pârâți. Sub aspectul faptei prevăzute de lit.d) s-a arătat că nedepunerea documentelor contabile prezumă săvârșirea acestei fapte de către administratorul statutar. Sub aspectul faptei prevăzute de lit.e) reclamanta a arătat că pârâții au ascuns activele societății respectiv bunuri și disponibilități bănești menționate în bilanțul aferent anului 2010. În drept au fost invocate dispozițiile art.138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006.
Prin Sentința civilă nr.2748/14.10.2013, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și a obligat pârâții C. A. și N. A. în solidar la plata din averea proprie a sumei de 115.868 lei reprezentând pasivul ..
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin Sentința civilă nr.3418/12.11.2012 pronunțată în dosar nr._ 12 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., fiind numit administrator judiciar C.I.I. A. M.. Potrivit tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei, DGFP C. este unic creditor cu o creanță de 115.868 lei.
Societatea a fost înființată în anul 2010 având unic asociat și administrator pe pârâta C. A.. Prin Hotărârea nr. 1/13.01.2011 C. A. a cedat 20% din capitalul societății numitului N. A. și s-a retras din funcția de administrator al societății, noul administrator fiind N. A.. Mențiunea a fost făcută prin Rezoluția ORC nr.733/17.01.2011. Prin Hotărârea nr.2/20.01.2011 C. A. s-a retras din societate cesionând toate părțile sociale pârâtului, N. A. care a devenit asociat unic. Potrivit acestei hotărâri, C. A. a transmis pârâtului N. A. „activul și pasivul societății, toate drepturile și obligațiile prezente și viitoare ce decurg din deținerea părților sociale, atât a celor deținute cât și a celor cedate, inclusiv achitarea tuturor datoriilor societății către bugetul de stat și alte persoane fizice sau juridice de orice natură, existente și neachitate până la data prezentei hotărâri, atât cele evidențiate cât și cele care vor apare ca urmare a unor acțiuni de control”. Cu această ocazie s-a încheiat și procesul verbal de predare primire din data de 20.01.2011 în care se arată că s-a procedat la predarea-primirea următoarelor: întreaga arhivă a societății . care cuprinde documentele de evidență primară și financiară ale societății; registre și jurnale existente; acte de constituire în original; facturile și chitanțierele existente în stoc; ștampilele societății; activul și pasivul existent la data semnării prezentului proces verbal.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat starea de insolvență administratorul judiciar a indicat faptele prevăzute de art.138 lit. a), d) și e), arătând că la sfârșitul anului 2010 societatea figura cu creanțe de recuperat în cuantum de 861.591 lei, iar sumele din casă și conturi bancare erau de 261.952 lei, sume care nu i-au fost predate și care ar fi putut acoperi o parte din datoriile societății la acel moment. Între posibilele cauze ce au determinat starea de insolvență administratorul judiciar a mai indicat neachitarea la scadență a sumelor datorate bugetului de stat și către parteneri de afaceri, ceea ce a determinat majorări și penalități, îndatorarea excesivă a societății, neefectuarea demersurilor în vederea recuperării creanțelor de terțe persoane.
Acțiunea în antrenare a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. a), d) și e) din Legea nr.85/2006.
Din perspectiva săvârșirii faptei prevăzute de art.138 lit.a), instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada utilizării bunurilor societății în folosul propriu al pârâților.
Din perspectiva săvârșirii faptei prevăzute de lit.d), s-a reținut că pârâtului N. A., în calitate de ultim administrator statutar, îi revenea obligația predării documentelor contabile administratorului judiciar, precum și obligația întocmirii situațiilor financiare ulterioare anului 2010. Acesta nu a predat documentele contabile și nu a depus bilanțurile la organele financiare.
Cu privire la pârâta C. A. s-a reținut că acesteia i-a încetat calitatea de administrator al societății la începutul anului 2011 și că aceasta și-a îndeplinit obligația de întocmire și depunere la AFP a situației financiare aferente anului 2010.
Revenind la pârâtul N. A., instanța a reținut că încălcarea normelor privind ținerea contabilității nu este prin ea însăși producătoare de prejudicii și nu este suficientă simpla existență a neținerii contabilității în conformitate cu legea, fiind necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență, adică să existe legătură de cauzalitate între faptă și starea de încetare a plăților. O astfel de legătură de cauzalitate nu poate fi reținută în cazul de față.
Instanța a reținut, însă, caracterul întemeiat al acțiunii în răspundere bazate pe dispozițiile art.138 lit. e) din legea 85/2006. Ascunderea unei părți din pasivul persoanei juridice înseamnă dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale ale debitorului.
Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâții nu au predat niciodată administratorului judiciar bunurile societății; la momentul 31.12.2010 activele societății erau reprezentate de creanțe de recuperat în cuantum de 861.591 lei, iar sumele din casă și conturi bancare erau de 261.952 lei, sume care nu au fost predate administratorului judiciar la momentul deschiderii procedurii insolvenței și care ar fi fost de natură a acoperi o parte din datoriile societății. De asemenea, pârâții nu au fost în măsură să prezinte vreo justificare contabilă a modului în care au fost utilizate aceste active.
Este adevărat că pârâta C. A. a depus la dosar procesul verbal de predare primire din 20.01.2011 în care se menționează că a predat pârâtului N. A. „activul și pasivul existent la data semnării prezentului proces verbal”.
Acesta nu reprezintă însă o justificare a sumelor la care face referire bilanțul aferent anului 2010, nu rezultă ce sume au fost predate noului administrator, nu rezultă dacă și cum au fost folosite aceste sume și nici din ce era alcătuit activul societății la momentul presupusei predări. Or, pârâta C. A. avea obligația de a face dovada justificării contabile a sumelor aflate în patrimoniul societății până la momentul încetării calității de administrator, iar procesul verbal din 20.01.2011 nu reprezintă o astfel de dovadă. De altfel, este greu de crezut că fostul administrator predă noului administrator suma de 261.952 lei aflată în casă și conturi bancare și nu menționează nicăieri acest lucru, mulțumindu-se doar să încheie un proces-verbal privind predarea activului fără a menționa în ce constă acest activ.
În aceste condiții, s-a reținut de către instanță îndeplinirea cerințelor art.138 lit.e) din Legea 85/2006 în ce privește contravaloarea activelor societății (sumele din casă și conturi bancare de 261.952 lei), active nepredate administratorului judiciar și a căror lipsă nu a fost justificată din punct de vedere contabil de către niciunul din pârâți.
S-a reținut că natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale fiind o răspundere specială. Fiind o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăție cf art.998-999 Cciv.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite toate aceste condiții din perspectiva dispozițiilor art.138 lit.e). Pârâții aveau obligația de a face dovada mijloacelor fixe și de a preda administratorului judiciar patrimoniul societății, inclusiv a sumelor de bani aflate în casă și bănci.
Cu privire la existența prejudiciului în concret, acesta constă în ajungerea debitoarei în încetare de plăți, ca o consecință directă și subsecventă acestei premise fiind prejudiciul cauzat creditorilor prin imposibilitatea acestora de a-și mai recupera creanțele de la societatea falită. Activele nu au fost predate, astfel încât nu s-a reușit valorificarea lor și nici achitarea datoriilor societății.
Cu privire la cuantumul prejudiciului provocat de pârâți, s-a reținut că acesta depășește cuantumul obligațiilor debitoarei stabilit conform tabelului definitiv la valoarea totală de 115.868 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. A., care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 alin.9 și 3041 Cod procedură civilă.
Consideră recurenta pârâtă că în mod greșit judecătorul sindic a reținut că în speță ar fi întrunite cumulativ condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii subsemnatei în temeiul art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr. 85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, astfel că, pentru a fi antrenată, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege pentru acest fel de răspundere, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei chemate a răspunde, aceasta din urmă neputându-se prezuma, ca în cazul răspunderii contractuale, iar în acord cu regulile generale de dovadă, proba întrunirii cumulative a condițiilor cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale revine, și în această situație, reclamantului.
În referire la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, a arătat că, în modalitatea deturnării sau ascunderii unei părți din activul debitorului, fapta se poate realiza fie prin falsificarea, sustragerea sau distrugerea documentelor în care sunt evidențiate elementele de active, fie prin ascunderea bunurilor materiale care constituie patrimoniul social.
Prin urmare, fapta de deturnare sau de ascundere a unei părți din activul persoanei juridice se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății si ascunderea lor.
Din aceste considerente, în practică, fapta reglementată de art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 se săvârșește în concurs fie cu fapta reglementată de art.138 alin.1 lit. d) din lege, deoarece, de regulă, ținerea unei contabilități fictive are drept scop tocmai deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitorului, fie cu fapta reglementată de art.138 alin.1 lit. a) din lege, întrucât deturnarea sau ascunderea unei părți din activ se fac de cele mai multe ori pentru a ascunde (acoperi) folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice insolvente în interesul personal al membrilor organelor de conducere/supraveghere ale debitorului.
Însă, judecătorul sindic a reținut că nu au fost săvârșite faptele reglementate de art.138 alin.1 lit.a) și/sau d) din Legea nr.85/2006, astfel că, deși s-a reținut săvârșirea faptei reglementate de art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, în considerentele hotărârii, nu este indicată, în concret, modalitatea în care s-ar fi realizat deturnarea si/sau ascunderea elementelor de activ patrimonial.
Împrejurarea că aceste sume nu au fost predate administratorului judiciar nu echivalează însă cu deturnarea lor, respectiv cu folosirea lor în scopuri ilicite și nici cu ascunderea acestora, respectiv cu tăinuirea lor, în scopul sustragerii.
Pentru a se reține deturnarea și/sau ascunderea, ca elemente constitutive ale faptei ilicite reglementate de art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 ar fi fost necesară dovedirea acestor împrejurări, iar probatoriul administrat în cauză nu le-a confirmat.
Arată recurenta pârâtă că, în ceea ce o privește, calitatea de administrator al societății debitoare i-a încetat la data de 13.01.2011, iar cea de asociat a încetat la data de 20.01.2011, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, respectiv: Hotărârea nr. 1/13.01.2011, Rezoluția nr.733/17.01.2011, Certificat de înregistrare de mențiuni din data de 19.01.2011, Hotărârea nr. 2/20.01.2011, Declarație N. A. având dată certă 20.01.2011, Rezoluția nr. 1244/25.01.2011 și Certificat de înregistrare de mențiuni din data de 27.01.2011.
Potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul Hotărârii nr.2/20.01.2011, cesionarul părților sociale a preluat, împreună cu activul și pasivul societății, "toate drepturile și obligațiile prezente și viitoare ce decurg din deținerea părților sociale, atât a celor deținute, cât și a celor cedate, inclusiv achitarea tuturor datoriilor societății către bugetul de stat și alte persoane fizice sau juridice de orice natură, existente și neachitate până la data prezentei Hotărâri, atât cele evidențiate, cât și cele care vor apărea ca urmare a unor acțiuni de control".
La aceeași dată, 20.01.2011, a fost predată copârâtului N. A. întreaga arhivă a societății care cuprindea documentele de evidență primară și financiară a societății, registrele și jurnalele existente, actele constitutive în original, facturile și chitanțierele existente în stoc, ștampilele societății, activul și pasivul existente la data de referință menționată, astfel cum rezultă din cuprinsul Procesului - verbal întocmit la data de 20.01.2011.
Chiar dacă elementele menționate în considerentele hotărârii fondului nu sunt arătate expres în cuprinsul Procesului - verbal din data de 20.01.2011, formularea cuprinzătoare a acestuia a fost utilizată tocmai în scopul de a se sublinia că s-au predat toate elementele de activ și de pasiv patrimonial și toate celelalte documente ale societății.
Nu în ultimul rând, simpla prezumție dedusă din neidentificarea de către administratorul judiciar, ulterior deschiderii procedurii insolvenței (la data de 12.11.2012), a unor elementele de activ patrimonial (creanțe neîncasate și sumele existente în casieria societății) menționate în bilanțul încheiat la 31.12.2010 nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii pe temeiul art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, textul legal impunând dovedirea faptului ascunderii sau deturnării activului societății, aspect neprobat în cauză.
Arată recurenta pârâtă că, deoarece calitatea de administrator al societății debitoare i-a încetat la data de 13.01.2011 (ulterior, la data de 20.01.2011, încetând și calitatea de asociat al acestei persoane juridice), obligația de a supraveghea întocmirea și depunerea situațiilor financiare ulterioare ale societății a revenit noului administrator - pârâtul N. A..
Susține recurenta că nu se poate reține în sarcina acesteia incidența art.138 alin.1 lit. e) din Legea nr.85/2006 în lipsa unor probe concrete din care să rezulte că dispariția respectivelor elemente de activ patrimonial s-ar datora activității sale.
Nu în ultimul rând, pentru antrenarea răspunderii în temeiul textului arătat, se cere ca fapta pe care o reglementează să fi cauzat, în mod direct, starea de insolvență a societății debitoare, or, probatoriul administrat în cauză nu dovedește legătura de cauzalitate, cu atât mai mult cu cât toate relațiile sale cu societatea au încetat în luna ianuarie 2011, în vreme ce procedura insolvenței s-a deschis abia în luna noiembrie 2012.
În drept, a invocat disp. art.299 și urm., art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinări și nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări în cauză.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 „ … judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;”
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta pârâtă C. A. a îndeplinit funcția de administrator al societății falite în perioada 9.06._11, când calitatea de administrator a fost transmisă, odată cu 20% din părțile sociale, copârâtului N. A.. Ulterior, la data de 20.01.2011 recurenta pârâtă a cedat coasociatului său și restul părților sociale, retrăgându-se din societate.
Administratorul social a fost notificat de către administratorul judiciar, însă nu au fost depuse în cauză actele și informațiile cerute de art.28 din Legea nr.85/2006. De asemenea, administratorul judiciar nu a intrat în posesia documentației contabile a societății. În urma analizei efectuate pe baza situațiilor financiare aferente anului 2010, administratorul judiciar a constatat că agentul economic își putea onora parte din creditori cu sumele existente în casa/banca societății, iar neachitarea la scadență a sumelor datorate bugetului de stat, bugetului local și altor parteneri a condus la majorarea datoriilor și la calcularea de penalități de întârziere, iar în final la deschiderea procedurii de insolvență.
Față de constatările administratorului, Curtea apreciază că starea de insolvență a societății este anterioară cedării părților sociale și funcției de administrator către pârâtul N. A..
Potrivit art.138 alin.4 din lege, „În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența. …”, ceea ce înseamnă că recurenta pârâtă este răspunzătoare pentru starea de insolvență apărută în timpul mandatului său de administrator.
În ceea ce privește faptele săvârșite, Curtea reține că, deși recurenta a depus în apărare un proces verbal încheiat la data de 20.01.2011 din care rezultă că a predat noului administrator arhiva societății, precum și activul și pasivul existent la data semnării procesului verbal, în acest înscris nu au fost identificate în niciun fel elementele de activ și pasiv predate, astfel că se presupune că părțile nu au întocmit un inventar al acestora, existând un dubiu evident cu privire la realitatea celor consemnate.
Mai mult, recurenta nu face nicio referire la predarea disponibilităților bănești ale societății, astfel cum sunt evidențiate în patrimoniul acesteia, în valoare totală de 261.952 lei, situație ce constituie premiza faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
Curtea apreciază lipsite de relevanță aserțiunile recurentei privind asocierea în mod necesar a faptei prevăzute la lit.e cu una dintre faptele de la lit.a sau d. Din modul cum au fost reglementate rezultă în mod clar că faptele ilicite enumerate pot fi săvârșite fie independent, fie în concurs, fiind necesară însă o analiză a fiecăreia în parte pentru a se constata îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește vinovăția, se reține că textul legal nu prevede, în mod explicit, cerința culpei sau a greșelii, fapt ce vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii membrilor organelor de conducere. Modul de formulare a faptelor elimină însă posibilitatea absenței culpei, iar în cazul faptei prevăzute la art.138 lit.e, respectiv deturnarea bunurilor societății, culpa este evidentă.
Nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție, respectiv pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficient ca el să fi încălcat cu bună știință obligațiile pe care le avea față de societate și anume cele legate de administrarea patrimoniului societar.
Prejudiciul suferit de către creditor este un prejudiciu indirect și este determinat de imposibilitatea societății ajunse în stare de insolvență de a acoperi datoriile pe care le are față de aceștia.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, aceasta este prezumată.
Curtea consideră că cedarea părților sociale către copârâtul N. A. nu o absolvă pe recurentă de răspunderea pe care o poartă față de creditorii societății, înțelegerea intervenită între cei doi pârâți cu privire la transferarea întregii responsabilități în sarcina noului administrator nefiind opozabilă terților.
Răspunderea reglementată de art.138 este o răspundere personală a celui care, prin săvârșirea faptelor enumerate de lege și în considerarea calității pe care a deținut-o în societate, a determinat starea de insolvență a societății, așa încât, o astfel de răspundere subzistă și după pierderea calității de administrator, neputând fi înlăturată prin transferul societății către o altă persoană.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă C. A., domiciliată în C., . nr.61, ., ., județul C., împotriva Sentinței civile nr.2748/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȘȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județ C. și intimatul pârât N. A., domiciliat în Cobadin, ., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29 ianuarie 2014.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, M. D. Ș. |
Grefier, I. P. |
jud. sindic: E.L.S.
red.dec.jud. ECGheorma
3ex./ 25.02.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 507/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
