Procedura insolvenţei. Decizia nr. 413/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 8259/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 413
Ședința publică din data de 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător G. P.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare apelul - litigiu cu profesioniști promovat de apelanții pârâți O. F. C. și O. M., ambii cu domiciliul în Valu lui T., .. 29, J. C. împotriva Sentinței civile nr. 1263/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare . - prin lichidator judiciar C.I.I. C. ANIȘOARA D., cu sediul în C., ., J. C. și intimata creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., având ca obiect procedura insolvenței art. 138 din Legea nr. 85/2006 .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru apelanții pârâți av. R. T. E. în baza împuternicirii avocațiale . nr. 4508/07.05.2014 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata creditoare și intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Avocat R. T. E. pentru apelanții pârâți O. F. C. și O. M. având cuvântul, depune la dosar practică judiciară, precizând că nu mai are alte cereri sau probe de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri, apreciind cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art. 392 NCPC.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte probe sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat R. T. E. pentru apelanții pârâți O. F. C. și O. M. având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a apelanților în temeiul art. 138 alin.1 lit. d din legea nr.85/2006 actualizată.
Curtea, rămâne în pronunțare în conformitate cu dispozițiile art.394 NCPC, constatând dezbaterile închise.
CURTEA
Asupra apelului - litigiu cu profesioniști de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. nr._ din data de 18.12.2013 creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților O. F.-C. și O. M. în calitatea lor de administratori ai debitorului falit . și obligarea acestora, în condiții de solidaritate, la suportarea pasivului societății în cuantum de 57.698 de lei.
Motivează cererea în sensul că, pârâții au săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea 85/2006, făcând să dispară o parte a evidenței contabile, nepăstrând documentele cerute de legea contabilității și neținând contabilitatea; în plus, au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, deși aceasta înregistra pierderi încă din anul 2007.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici cereri probatorii, lipsind la judecata pricinii.
A fost atașat dosarul de fond al Tribunalului C., înregistrat sub nr._ 13, în cadrul căruia s-a desfășurat procedura insolvenței împotriva societății debitoare deja menționate.
Prin sentința civilă nr. 1263/09.04.2014 Tribunalul C. a admis în parte cererea și, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din legea privind procedura insolvenței a dispus ca pasivul debitorului falit . în cuantum de 57.698 de lei să fie suportată din averea personală a pârâților O. F.-C. și O. M., în condiții de solidaritate, urmând ca sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea pârâților să intre în patrimoniul debitorului și să fie destinate acoperirii pasivului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut faptul că, . s-a înființat în 2004, fiind înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_ ; activitatea persoanei juridice a fost coordonată prin voința asociaților și administratorilor sociali O. F.-C. și O. M., deținând cote egale din capitalul social; activitatea principală a societății a constat în fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice; împotriva societății s-a declanșat în baza încheierii nr. 1858/18.09.2013 procedura simplificată a insolvenței, formându-se dosarul_ 13 al Tribunalului C..
Pârâții au fost notificați la sediul social al societății debitoare, la data de 14.11.2013, să prezinte lichidatorului judiciar actele constitutive, arhiva contabilă și toate celelalte înscrisuri prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 (fila 38 din volumul de fond); administratorii nu au fost în măsură să prezinte nici un fel de acte și evidențe contabile.
Raportul lichidatorului judiciar a reținut că societatea nu mai funcționează la sediul declarat, ultimele declarații fiscale fiind cele aferente exercițiului fiscal 2007.
Conform art. 73 alin. 1 și 2 din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru (…) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun; acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată; în baza art. 201 din același act normativ, situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni ; după aprobarea de către adunarea generală a asociaților, ele vor fi depuse de administratori la direcțiile generale ale finanțelor publice competente, în termenele prevăzute de lege; un exemplar al situației financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerțului. Acesta va face anunțul prevăzut la art. 185 alin. (2).
Prevederile instituie în persoana administratorilor sociali obligații de rezultat exercitate în cadrul unui mandat legal, clar determinate și ușor de verificat, proba – pozitivă - a existenței și a regularității înscrierilor în evidența contabilă revenind pârâților, singurii în măsură a infirma susținerile reclamantei, care afirmă contrariul.
Ori, pârâții nu s-au conformat acestor dispoziții, încălcând și dispozițiile art. 6 - orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ ; documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz - și 7 - persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege, art. 25 - registrul-jurnal, registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani - 26 - în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop și art. 28 alin. 1 din legea 82/1991 - persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile legii.
În egală măsură, proba îndeplinirii întocmai a obligațiilor de rezultat descrise mai sus revine acelorași administratori sociali.
Devin astfel incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte (…) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și alin.3 - creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Răspunderea civilă delictuală solidară a pârâților reglementată prin art. 998 și 999 din Codul Civil 1865 (art. 1357-1359 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009) presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție și pentru care există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Vinovăția autorilor delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art. 1540 Codul Civil 1865, respectiv 1358 din Noul Cod Civil); nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâții administratori să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.
Este dincolo de orice îndoială că omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile reprezintă, din punct de vedere al dreptului civil, o faptă ilicită, dispozițiile încălcate fiind deja enumerate, putând reprezenta - și din perspectivă penală - o infracțiune gravă/ evaziune fiscală).
Proba contrarie, a existenței acestor evidențe și a organizării ei în conformitate cu legislația specifică financiar-contabilă, incumbă exclusiv pârâților; nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii; această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către administratorii sociali.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., în valoare de 57.698 de lei.
Lipsa evidențelor societății a cauzat în mod direct starea de insolvență, fiind logic ca atât timp cât administratorii nu cunosc care este activul societății - nu pot cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta; omisiunea organizării contabilității creează de asemenea imposibilitatea obiectivă a urmăririi debitelor scadente și realizarea, în termenul de prescripție, a creanțelor; înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditor o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate, iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate; prin urmare, numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a oricărei afaceri.
Lipsa evidențelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii acestuia, fiind incidente în cauză prevederile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006; faptul că pârâții nu au utilizat sumele aflate la dispoziția societății pentru acoperirea datoriilor conduce la concluzia că acesta a dat dovadă de o ineficientă utilizare a resurselor, că nu a încercat să redreseze activitatea societății debitoare, determinând acumularea de datorii către instituțiile statului; prin nedeclararea insolvenței în perioada în care au funcționat ca administratori, pârâților le sunt imputabile majorările și penalitățile calculate.
Pe de altă parte, art.35 din Legea nr. 85/2006 prevede obligația de rezultat a debitorului de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație pe care trebuie să o îndeplinească prin administratorii statutari, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr.31/1990; altfel spus, legea cadru în materie stabilește în sarcina debitorului, prin administratorii statutari, o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărei neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în desfășurarea procedurii, în sensul că participanții la aceasta sunt în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului prevăzut de actul normativ citat - acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență; în speță, față de absența oricărei cooperări a administratorilor statutari la solicitarea de a preda actele contabile, în mod corect se va reține că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a preda practicianului în insolvență actele financiar-contabile ale societății debitoare, împrejurare de natură a prezuma, în conformitate cu dispozițiile art. 1203 Cod civil, faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
În ce privește fapta incriminată de art. 138 alin.1 lit. c din lege, instanța de fond a reținut că la dosar nu există suficiente elemente probatorii care să susțină aceste alegații; astfel, elementele descrise de către administratorul judiciar în cursul procedurii insolvenței nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă, susceptibile a demonstra că de la un moment specific administratorii pârâți ar fi decis să continue o activitate - determinată cu acuratețe – păgubitoare pentru rezultatele financiare ale comerciantului, în urma căreia ar fi obținut foloase personale.
Astfel, s-a dispus admiterea în parte a cererii și angajarea răspunderii patrimoniale solidare a pârâților pentru masa pasivă a debitorului, reprezentând echivalentul dreptului de creanță al creditorului reclamant, înscris în tabelul definitiv din cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții O. F. C. și O. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 456 C.pr.civ. și art.8 din Legea nr.85/2006.
În motivele de apel se susține faptul că într-adevăr, răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere a societății falimentare se apropie foarte mult de răspunderea delictuală, însă nu pot fi nesocotite diferențieri semnificative între ele, putând fi adusă în discuție o formă particulară de răspundere delictuală pe care Legea nr. 85/2006 o definește în cadrul indicat de art. 138, izvorul acestei forme de răspundere fiind legea insolvenței.
Această formă de răspundere nu intervine oricând și oriunde ci numai în derularea procedurii insolvenței, titularii demarării cererii de atragere a răspunderii fiind anume determinați prin lege.
Răspunderea poate fi atrasă numai în situația săvârșirii unor fapte precis indicate de lege, fapte cauzatoare de prejudiciu și nu în cazul săvârșirii vreunei alte fapte păgubitoare, prejudiciul specific consta în punerea creditorilor în imposibilitatea de a recupera creanțele în condiții normale iar nu în creanțele creditorilor.
Noțiunea de "neținere a contabilității în conformitate cu legea" a fost calificată în doctrină ca fiind mult prea vagă pentru a fi luată în considerare ca temei al acțiunii în răspundere. Încălcarea unor reguli ale contabilității s-ar putea subsuma sintagmei de "contabilitate neconformă cu legea" dar dacă nu este atașată intenției de ascundere a unor active sau datorie nu poate fundamentă, singura, acțiunea in răspundere.
Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidentelor contabile pot avea drept consecința diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori, ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost efectuate în tot sau numai parțial. Este esențial însă, ca starea de insolvență să fie generată de aceste acțiuni.
Ținerea unei evidente contabile fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidentei contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, astfel încât, nu este suficientă simpla existență a neținerii contabilității în conformitate cu legea ci, mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență, adică să existe legătura de cauzalitate între faptă și starea de încetare a plăților, aspect impus imperativ și de norma juridică - art. 138 arătând că "...precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:".
Aprecierea ca neîndeplinirea obligației de a preda evidența contabilă prezuma că aceasta nu a fost ținuta deloc, a fost distrusă sau neîntocmita în conformitate cu legea, nu poate fundamenta o soluție juridică în aceasta materie, atâta timp cât legiuitorul nu a consfințit expres o astfel de prezumție, recurgerea la conceptul de prezumție legală, că regula probatorie, fiind lipsită de fundament.
Invocă și aspectele de nelegalitate în procedura de citare a apelanților pârâți.
Art. 7 alin. 31 din Legea nr. 85/2006 cu actualizări arată că "prin excepție de la prevederile alin.(1), prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolventei, se va realiza conform Codului de Procedură civilă și prin Buletinul procedurilor de insolvență"".
Conform art. 163 C.pr.civ. "comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea" iar conform art. 165 C.pr.civ. "procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare...)"
Sigur că se pot aduce în discuție prevederile art. 57 din Legea privind procedura insolvenței, însă, aceste prevederi trebuie interpretate prin prisma art. 58 din aceeași lege care prevăd că "în aplicarea prevederilor art. 54-57, administratorul judiciar va solicita relații privind sediul social al societății și date privind administrația societății, relații privind bunurile patrimoniale și documentele privind activitatea societății de la autoritățile care dețin sau ar putea să dețină informațiile solicitate"" informații pe care de altfel, le-a obținut, având în vedere că hotărârea atacată menționează adresa corectă și completă.
Ori cum această hotărâre le-a putut fi comunicată iar celelalte acte procedurale (îndeosebi citarea la interogatoriu), nu.
Pentru aceste considerente, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 actualizată.
Intimata creditoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră apelul fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente,
Prin Încheierea nr. 1858/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - prin judecătorul sindic în dos.civ.nr._ 13 s-a admis cererea formulată de debitorul . și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de aceasta, iar în temeiul art.34 din legea insolvenței a fost numește lichidator judiciar provizoriu CII C. Anișoara-D..
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte de activitate, în conformitate cu art. 21 alin 1 din Legea 85/2006, în care a arătat că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății.
Cu ocazia deschiderii procedurii simplificate judecătorul sindic a reținut faptul că, anterior formulării cererii introductive, societatea era dizolvată de drept, în temeiul art. 237 alin. 4 din Legea 31/1990, iar creanța sa în cuantum de 51.982 lei (către D. G. – AJFP C. ) nu a fost achitată după 90 de zile de la scadență.
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea 85/2006 „...judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Examinând cererea creditoarei în raport de aceste dispoziții legale, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din faptele invocate.
Astfel, nedepunerea actelor arătate de art.28 din Legea nr.85/2006, neînregistrarea bilanțurilor contabile la O.R.C. nu se regăsesc în conținutul laturii obiective reglementată de art.138 lit. d, respectiv în ținerea unei evidențe fictive, provocarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității conform legii.
Răspunderea administratorului unei societăți comerciale pentru motivul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind o obligație izvorâtă din lege, este o răspundere civilă delictuală, astfel că, pentru angajarea acestei răspunderi, trebuie să se dovedească, în condițiile art.249 C.pr.civ, întrunirea condițiilor reglementate de art. 1357-1358 Cod civil, și anume: existența faptei ilicite reglementată de art. 138 lit. d), a prejudiciului suferit, a culpei pârâtului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Pentru aplicarea art. 138 alin. 1 lit. d), trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Faptul că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, este prevăzut la art.147 din Legea 85/2006, care stabilește că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, dacă aprecia că sunt întrunite condițiile. Pe de altă parte, predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege lichidatorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.
În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, respectiv neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, ori în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
În condițiile în care societatea debitoare se afla în stare de dizolvare pronunțată de instanța de judecată în temeiul art.237 din Legea 31/1990, revenea obligația ORC C. ca în termenele prevăzute de același temei să dispună numirea unui administrator judiciar, care l-a rândul său era îndreptățit a reprezenta societatea debitoare și din perspectiva ținerii documentelor financiar-contabile.
Instanța reține că reclamantul nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar din actele de la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
Cum intimata reclamantă nu a produs dovezi în acest sens, rezultă că nu poate fi reținută răspunderea pârâților nici pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d).
Din cele prezentate mai sus, Curtea în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ, urmează a dispune admiterea apelului, cu consecința schimbării, în tot, a sentinței judecătorului sindic, în sensul respingerii cererii de antrenare a organelor de conducere ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul litigiu cu profesioniști promovat de apelanții pârâți O. F. C. și O. M., ambii cu domiciliul în Valu lui T., .. 29, J. C. împotriva Sentinței civile nr. 1263/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare . - prin lichidator judiciar C.I.I. C. ANIȘOARA D., cu sediul în C., ., J. C. și intimata creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C..
Schimbă, în tot, sentința apelată în sensul respingerii cererii de antrenare ca nefondată
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Septembrie 2014.
Președinte, C. R. | Judecător, G. P. | |
Grefier
C. G.
Jud.Fond.A.O.
Red.Dec.Jud.C.R./12.01.2015
Tehnored. Gref.C.G./12.01.2015
ROMÂNIA
Curtea de Apel C.
Secția a II – a Civilă
de C. Administrativ și Fiscal
.
Dosar_
COMUNICARE
Decizie civilă
nr. 413/25.09.2014
Către,
………………………………………………………………………
(lista anexă)
Se comunică, alăturat, copia Deciziei civile nr.413/25.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, de Curtea de Apel C. Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, privind debitoarea . cu sediul în C., ..66, camera 1, C._, nr. de ordine în Registrul Comerțului J_ .
Parafa președintelui instanței, Grefier,
(semnătura și ștampila)
LISTĂ ANEXĂ:
apelanții pârâți:
O. F. C. și O. M., ambii cu domiciliul în Valu lui T., .. 29, J. C.
intimata debitoare:
. - prin lichidator judiciar C.I.I. C. ANIȘOARA D., cu sediul în C., ., J. C.
intimata creditoare:
D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C..
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 650/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
