Procedura insolvenţei. Decizia nr. 561/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 6479/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.561
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - E. C. G.
Judecător - A. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul pârât M. I., domiciliat în C., ..4, județ C., împotriva Sentinței civile nr.1861/14.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant AS I. S.P.R.L, cu sediul profesional în C., ., județ C. și cu sediul procesual ales în C., . nr.35-37, etaj 2, județ C. - lichidator judiciar al debitoarei ., J_, CUI_, având ca obiect procedura insolvenței – art.138 din legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde av.D. C. pentru apelantul pârât, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Pentru apelantul pârât, avocatul D. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea faptului că apelantul pârât are probleme medicale cu auzul, motiv pentru care a dat răspunsuri la interogatoriul administrat de instanța de fond care nu sunt conforme cu realitatea.
Depune la dosar înscrisurile solicitate ca probă.
Învederează că înscrisurile reprezintă acte medicale mai recente care atestă boala acustică de care suferă, în dovedirea susținerilor din apel cu privire la răspunsurile date la interogatoriul administrat în cauză. Învederează că insistă în depunerea acestor înscrisuri, chiar dacă la dosarul cauzei sunt depune acte medicale mai vechi.
Precizează că nu are alte probe de administrat.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi de apelantul pârât și, nefiind alte probe de administrat ori incidente de soluționat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Pentru apelantul pârât, avocatul D. C. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Învederează că societatea Miteaspect SRL, înființată în anul 2007, a funcționat timp de trei luni, administrator și cu asociat unic M. M.. Ulterior, administratorul statutar a fost schimbat, noul administrator statutar desemnat fiind M. I., însă la data transferului administrării societatea nu mai desfășura activitate. Învederează că actualul administrator judiciar nu a creat nici un prejudiciu, datoriile societății debitoare fiind din perioada administrării acesteia de către fostul administrator. De altfel creanța propriuzisă a creditorului bugetar este foarte mică, de 3-4000 lei, însă penalitățile și dobânzile sunt mari.
Întrebat fiind de către instanță, avocatul apelantului pârât învederează că, relația între fostul și actualul administrator al societății debitoare este tată-fiu, și anume, fostul administrator M. M. este fiul lui M. I..
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1861/14.06.2014 Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de către reclamantul AS I. S. - lichidator judiciar al debitoarei . și, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din legea privind procedura insolvenței, a dispus ca pasivul debitorului falit . – în cuantum de 18.401 de lei – să fie suportat din averea personală a pârâtului M. I., sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea pârâtului urmând a intra în patrimoniul debitorului și vor fi destinate acoperirii pasivului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că . s-a înființat în 2007, fiind înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_ ; activitatea persoanei juridice a fost coordonată, începând cu 3.08.2007, prin voința unicului asociat și administrator desemnat – M. M., activitatea principală a societății constând în construcții de clădiri și lucrări de geniu; în baza actului constitutiv din 4.10.2007, asociatul unic l-a desemnat pe M. I. în calitate de administrator statutar, care a depus specimenul de semnătură la aceeași dată.
Întrucât administratorul social nu a depus, în termen legal, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. situațiile financiare pentru exercițiul fiscal 2007, prin sentința civilă nr. 6797/., pronunțată de Tribunalul C. în dosarul_/118/2010, s-a dispus aplicarea sancțiunii dizolvării judiciare față de societatea amintită.
Prin Rezoluția nr._/15.10.2012 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., a fost desemnat un lichidator judiciar pentru societatea dizolvată – AS I. S..
Practicianul în insolvență a solicitat – la 10.07.2013 – declanșarea procedurii colective reglementate de Legea nr. 85/2006 împotriva societății, învederând că persoana juridică se află în încetare de plăți; împotriva societății s-a declanșat – în baza încheierii nr. 1614/8.08.2013 - procedura simplificată a insolvenței, formându-se dosarul_ 13 al Tribunalului C..
Pârâtul a fost notificat să prezinte lichidatorului judiciar actele constitutive, arhiva contabilă și toate celelalte înscrisuri prevăzute de art. 28 din legea 85/2006; administratorul nu a fost în măsură să prezinte nici un fel de acte și evidențe contabile, întrucât nu a ținut contabilitatea firmei ulterior anului 2008.
Raportul administratorului judiciar a reținut că societatea nu mai funcționează la sediul declarat și nu a depus situații financiare decât pentru anii 2007 și 2008 ( cu depășirea termenului legal, pentru exercițiul fiscal 2007).
Prevederile art. 73 alin.1 și 2 din Legea 31/1990 instituie în persoana administratorului social obligații de rezultat exercitate în cadrul unui mandat legal, clar determinate și ușor de verificat, proba – pozitivă - a existenței și a regularității înscrierilor în evidența contabilă revenind pârâtului, singurul în măsură a infirma susținerile reclamantei, care afirmă contrariul.
Or, pârâtul nu s-a conformat acestor dispoziții, încălcând și dispozițiile art. 6 din legea 31/1990.
În egală măsură, proba îndeplinirii întocmai a obligațiilor de rezultat descrise mai sus revine aceluiași administrator social.
Devin astfel incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din legea 85/2006.
Răspunderea civilă delictuală a pârâtului – reglementată prin art. 998 și 999 din Codul Civil 1865 (art. 1357-1359 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009) - presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție și pentru care există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Vinovăția autorului delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale ( art. 1540 Codul Civil 1865, respectiv 1358 din Noul Cod Civil); nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.
Este dincolo de orice îndoială că omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile reprezintă, din punct de vedere al dreptului civil, o faptă ilicită, dispozițiile încălcate fiind deja enumerate, putând reprezenta - și din perspectivă penală - o infracțiune gravă/ evaziune fiscală).
Proba contrarie, a existenței acestor evidențe și a organizării ei în conformitate cu legislația specifică financiar-contabilă, incumbă exclusiv pârâtului; nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii; această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către administratorul social.
Deși susține că singura cauză pentru care nu a predat documentele contabile ale societății lichidatorului judiciar este legată de schimbarea sediului lichidatorului judiciar, pârâtul nu a fost în măsură să dovedească – nici până la închiderea dezbaterilor asupra cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale – existența situațiilor financiare aferente anilor 2009 - 2012, întocmite potrivit dispozițiilor legale imperative din materia contabilității.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile către creditori, în valoare de 18.401 de lei, deși înregistra – la 31.12.2008 - profit de 32.421 de lei.
Lipsa evidențelor societății a cauzat în mod direct starea de insolvență, fiind logic ca - atât timp cât administratorul nu cunoaște care este activul societății - nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta; omisiunea organizării contabilității creează de asemenea imposibilitatea obiectivă a urmăririi debitelor scadente și realizarea, în termenul de prescripție, a creanțelor; înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditor o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate, iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate; prin urmare, numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a oricărei afaceri.
Lipsa evidențelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii acestuia, fiind incidente în cauză prevederile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006; faptul că pârâtul nu a utilizat sumele aflate la dispoziția societății – reprezentând 82.939 de lei la 31.12.2008 - pentru acoperirea datoriilor conduce la concluzia că acesta a dat dovadă de o ineficientă utilizare a resurselor, că nu a încercat să redreseze activitatea societății debitoare, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți, determinând acumularea de datorii către instituțiile statului; prin nedeclararea insolvenței în perioada în care a funcționat ca administrator, pârâtului îi sunt imputabile majorările și penalitățile calculate.
Pe de altă parte, art. 35 din Legea nr. 85/2006 prevede obligația de rezultat a debitorului de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație pe care trebuie să o îndeplinească prin administratorii statutari, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990; altfel spus, legea cadru în materie stabilește în sarcina debitorului, prin administrator statutar, o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărei neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în desfășurarea procedurii, în sensul că participanții la aceasta sunt în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului prevăzut de actul normativ citat - acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență; în speță, față de absența oricărei cooperări a administratorului statutar la solicitarea de a preda actele contabile, în mod corect se va reține că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a preda practicianului în insolvență actele financiar-contabile ale societății debitoare, împrejurare (recunoscută explicit prin răspunsul la interogatoriu) care demonstrează că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
În ce privește faptele incriminate de art. 138 alin. 1 lit. a, c și e din lege, la dosar nu există suficiente elemente probatorii care să susțină aceste alegații; astfel, elementele descrise de către lichidatorul judiciar în cursul procedurii insolvenței nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă, susceptibile a demonstra că de la un moment specific administratorul social ar fi decis să continue o activitate păgubitoare pentru rezultatele financiare ale comerciantului, să ascundă bunurile ori disponibilitățile din patrimoniul societar.
Creanțele creditorilor bugetari au fost înscrise în tabelul definitiv al creanțelor cu valoarea totală de 18.401 de lei, fără a se înregistra vreo contestație în acest sens; prin urmare, singura posibilitate de a se pune în discuție, în stadiul procesual de față, existența ori cuantumul creanței, este cea reglementată prin art. 75 din Legea insolvenței.
Față de claritatea textului art. 66 alin. 1 și 2 din legea 85/2006, este dincolo de orice îndoială că cenzurarea titlurilor executorii de care se prevalează cei doi creditori bugetari nu se putea realiza decât de către instanța competentă, în condițiile reglementate de Codul de Procedură Fiscală și de Codul de Procedură Civilă.
Din acest punct de vedere, este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în privința creanței bugetare, care formează deja obiect al unui titlu executoriu; în raport de înscrierea drepturilor patrimoniale în tabelul preliminar, respectiv definitiv al creanțelor, nu poate fi primită, ca fondată, nici excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, orice măsură de executare individuală fiind suspendată în condițiile art. 36 din Legea 85/2006, odată cu deschiderea procedurii colective.
Pe de altă parte, legea specială a insolvenței conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun în privința prescripției cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, stipulându-se că acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani; prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
Cum data limită la care s-ar fi împlinit termenul de prescripție extinctivă în care putea fi exercitat dreptul la acțiune în antrenarea răspunderii pârâtului, nu s-a împlinit – în raport de data desemnării practicianului în insolvență ca lichidator judiciar, în condițiile Legii 31/1990 – 15.10.2012, acesta constituind și momentul la care reclamantul a cunoscut ori era în măsură să cunoască persoanele care au determinat insolvența societății, excepția prescripției dreptului la acțiune nu poate fi valorificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M. I., care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea căii de atac, apelantul pârât a susținut că în luna august 2007 fostul administrator statutar M. M. a înființat societatea comerciala Miteaspect SRL unde era atât administrator cât si asociat unic. În urma constituirii societății a angajat lucrări de reparații, zidărie, vopsitorie, tencuieli clădirii, lucrări executate în două luni de zile. Ulterior, renunțând a se mai ocupa de lucrări, a transferat administrarea societății către M. I. in 04.10.2007, potrivit Hotărârii nr.1/2007 si a modificat in acest sens Actul Constitutiv al societății. Astfel, M. I. devine administrator pe perioadă nelimitată, însă asociat unic al debitoarei rămâne M. M..
De la data transferului administrării societatea comerciala nu a mai funcționat efectiv potrivit obiectului sau de activitate.
A mai arătat că prin cererea de chemare in judecată pentru antrenarea răspunderii ,lichidatorul a solicitat să se ia act că fostul administrator si actualul asociat unic al . in exercitarea mandatelor a dus la ajungerea debitoarei in faliment.
Învederează apelantul că răspunderea reglementată de art.138 din Lg.85/2006 are o natura juridică delictuală cu un caracter special, și ea trebuie să cuprindă elementele prevăzute de lege si anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovăție. Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte si a întrunirii elementelor prevăzute de lege pentru această răspundere in speță a legăturii de cauzalitate, nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplu fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele in urma lichidării.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 138 lit.a) din Lg.85/2006, susține apelantul că motivul invocat de lichidator - presupunerea că dacă nu i-au fost predate actele de către administratorul statutar al debitoarei înseamnă că acesta a folosit sumele înscrise in interes propriu in detrimentul creditorilor – este nefondat, neexistând niciodată refuzul administratorului statutar actual M. I. de a preda documentația către lichidator,deci presupunerea este nefondată.
În acest sens arată că debitoarea in cele 2 luni de zile de funcționare a avut 3 angajați cărora le plătea salarii cât si taxele aferente. Mai mult, potrivit antetului afișat de lichidator, acesta are sediul in ., astfel că, arată apelantul că lichidatorul a fost căutat de actualul administrator de nenumărate ori in vedere predării actelor existente, ultima dată reușind să se întâlnească cu lichidatorul in sediul din Ș. Cel M., clădirea Casa Modei unde acesta deține biroul.
De altfel, in ședința publică din data de 21.05.2014 s-a observat că toate înscrisurile depuse sau trimise către administratorul statutar erau pe altă adresă decât cea reală unde se funcționează.
Referitor la incidența art.138 lit.c) din Lg.85/2006, învederează că reclamantul lichidator judiciar al debitoarei nu a menționat care este activitatea pe care administratorul a continuat să o desfășoare si care a dus persoana juridică la încetarea de plăți; din 2008 si până in prezent societatea comercială nu a desfășurat nici o activitate comercială, nu a funcționat.
Cu privire la incidența a art.138 lit.d) din Lg.86/2006, susține apelantul pârât că nici acesta nu este aplicabil în cauză deoarece contabilitatea societății a fost ținută potrivit legii de un contabil autorizat până in anul 2008, când datorită lipsei de lucrări, a nefuncționării efective a societății, necesitatea menținerii contabilului a dispărut. Concret nu a existat si nu există o contabilitate fictivă si nu au dispărut documente contabile.
În ce privește mențiunea din cuprinsul hotărârii instanței de fond în sensul că administratorul statutar a recunoscut explicit prin răspunsul la interogatoriu vina privind ., învederează apelantul pârât că are o problemă medicală ce îi impunea purtarea unui aparat acustic, însă datorită stării financiare nu și-a permis un asemenea aparat, motiv pentru care nu a auzit corect si integral întrebările adresate prin interogatoriu si astfel ca răspunsurile nu au fost reale.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Verificând sentința civilă apelată, în raport de motivele de apel invocate și în ansamblu, în fapt și în drept, Curtea constată că apelul este nefondat.
Cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei . C. a fost admisă pentru fapta ilicită reglementată în cuprinsul prevederilor art. 138, lit. d din Legea insolvenței nr. 85/2006, faptă descrisă ca fiind cea de ”ținere a unei contabilități fictive, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține contabilitatea conform legii.”
Sub un prim aspect, apelantul a susținut că nu se face vinovat de . pentru că acesta a preluat administrarea societății de la M. M., prin hotărârea nr. 1/2007 de modificare a actului constitutiv al acestei entități juridice, iar starea de insolvență a fost cauzată sub conducerea fostului administrator statutar.
Curtea observă că deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată asupra debitoarei . C. s-a realizat prin încheierea de ședință nr. 1614/08.03.2013 a Tribunalului C..
Apelantul M. I. a deținut calitatea de administrator statutar din anul 2007, an în care societatea comercială înregistra profit, astfel că starea de insolvență a fost determinată ulterior, pe perioada de administrare de către persoana fizică ce a fost chemată în judecată în calitate de pârât.
Este neîntemeiată susținerea potrivit căreia fostul administrator statutar M. M. ar fi determinat ajungerea debitoarei . în stare de insolvență, în condițiile în care raportul cauzelor și împrejurărilor care au determinat starea de insolvență indică faptul că până în anul 2008 societatea comercială a avut profit, iar ulterior acestui an nu au mai fost depuse documente contabile și s-a constatat o pasivitate a actualului administrator, apelantul pârât M. I., în ceea ce privește îndeplinirea prerogativelor sale în calitate de reprezentant legal al entității juridice supuse, în prezent, falimentului.
De altfel, acest raport întocmit de lichidatorul judiciar se coroborează cu răspunsurile pârâtului la interogatoriul ce i-a fost administrat în fața judecătorului sindic, fapt ce susține sub aspect probator existența unei răspunderi civile delictuale în persoana acesteia, pentru fapta ilicită descrisă în cuprinsul art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006.
Apelantul pârât a susținut în calea de atac că suferă de o afecțiune gravă asupra auzului său, împrejurare care l-a împiedicat să audă corect întrebările din cuprinsul interogatoriului, astfel că răspunsurile sale nu erau reale.
O astfel de aserțiune nu poate produce niciun efect juridic în calea de atac, cât timp se relevă că, în fața primei instanțe, pârâtul a beneficiat de asistență juridică, în cadrul căreia ar fi putut fi sfătuit asupra consecințelor juridice pe care le determină răspunsurile sale la interogatoriu, iar deficiența de auz pe care o invocă pentru prima dată în apel nu a fost adusă la cunoștința judecătorului sindic, astfel că în vătămarea pretinsă partea nu-și poate invoca propria-i conduită culpabilă.
Pentru toate aceste considerente, reținând că în calea de atac a apelului nu s-a probat existența altor împrejurări de fapt față de cele statuate de judecătorul sindic, Curtea, în aplicarea prevederilor art. 480 NCPC, va menține ca legală și temeinică sentința atacată, prin respingerea apelului declarat de pârâtul M. I. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apeluldeclarat de apelantul pârât M. I., domiciliat în C., ..4, județ C., împotriva Sentinței civile nr.1861/14.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant AS I. S.P.R.L, cu sediul profesional în C., ., județ C. și cu sediul procesual ales în C., . nr.35-37, etaj 2, județ C. - lichidator judiciar al debitoarei ., J_, CUI_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.
Președinte, E. C. G. | Judecător, A. G. | |
Grefier, I. P. |
jud. sindic: A.O.
red.hot.jud. A.G.
4 ex/15.12.2014
emis 2 .>
Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 497/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 656/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
