Procedura insolvenţei. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 1567/118/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 666
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător K. S.
Grefier L. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., împotriva sentinței civile nr.729 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul C., Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G., domiciliat în C., ., ., ., administrator statutar al . C. SRL, având ca obiect procedura insolvenței art. 138 din Legea 85/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2014, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului comercial de față, deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C. D. G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în calitate de creditoare a debitoarei . C. SRL, a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâtului C. G. în vederea acoperirii unui pasiv societar în sumă de 90.737,72 lei.
În fapt, se susține de către reclamantă că prezentul pârât se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 literele a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în concret pentru ipoteza literei a din Legea nr. 85/2006, trebuie remarcat că potrivit bilanțului pe anul 2010, pârâta societate figurează cu active imobilizate în cuantum de 9.187 lei, creanțe în cuantum de 105.029 lei, casă și conturi la bănci de 31.577 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
Referitor la cel de-al doilea temei, se reține că deși pârâta a fost notificată în sensul predării tuturor documentelor contabile, acesta nu a primit nici un răspuns. O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probelor permite, în opinia reclamantei, ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzie că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale.
De asemenea, s-a mai susținut că pârâta a ascuns o parte din pasivul societar, faptă sancționată de Legea nr. 85/2006 prin art. 138 litera e.
Potrivit bilanțului pe anul 2010 figurează cu active imobilizate în cuantum de 9.187 lei, creanțe în cuantum de 105.029 lei casă și conturi la bănci de 31.577 lei. Ori, aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, ori această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitoare, fapt care justifică atragerea răspunderii personale.
Pârâtul C. G. nu și-a exprimat poziția procesuală, deși a fost legal citat.
Prin sentința civilă nr.729 din 03.03.2014, Tribunalul C. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C., în contradictoriu cu pârâtul C. G., domiciliat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut că, potrivit raportului final al lichidatorului judiciar, deși acesta a făcut demersuri pentru a identifica domiciliul actual al administratorul societății debitoarea nu a înțeles sa ia legătura cu lichidatorul pentru predarea documentelor contabile solicitate, notificarea remisă administratorului statutar fiind returnată cu mențiunea „destinatar necunoscut”.
Din aceasta împrejurare creditoarea a concluzionat ca societatea . C. SRL a intrat in incapacitate de plata datorita lipsei evidentei contabile, a folosirii bunurilor societății în interes personal dar și ascunderii activului societar, vinovată de aceasta situație fiind pârâtul C. G..
F. de art.138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006,judecătorul sindic a apreciat că simplul fapt ca administratorii societății nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar, iar acesta din urma nu a reușit să intre în posesia documentelor contabile nu poate duce la concluzia ca au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a), d și e din Legea 85/2006.
Întrucât nu s-a probat săvârșirea faptelor imputate, instanța va respinge ca nefondata cererea creditoarei.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. criticând sub următoarele considerente:
Din raportul lichidatorului judiciar se menționează că a solicitat administratorului statutar să predea documentele societății dar, până la data depunerii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei nu a putut analiza actele și operațiunile comerciale stabilite de lege, astfel încât este în imposibilitatea formulării unei opinii în vederea antrenării răspunderii foștilor administratori conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificată.
Astfel, pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei falite este necesar a se dovedi legătura de cauzalitate între starea de insolvență a firmei cu una sau mai multe din faptele prevăzute expres la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Consideră recurenta că neregularitatea constatată în evidența contabilă este aptă a antrena răspunderea personală patrimonială a fostului administrator doar în condițiile în care se stabilește legătura de cauzalitate între această faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Potrivit bilanțurilor pe anul 2008 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârât, figurează cu active imobilizate de 9.187 lei, creanțe în cuantum de 105.029 lei, casa și conturi la bănci în cuantum de 31.577 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
În aceste condiții, având în vedere că pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada de îndeplinire a obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate considerând recurenta că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâtul urmărind prin aceasta crearea unui avantaj materiale propriu, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Referitor la incidența dispozițiilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 recurenta arată că, ulterior pronunțării sentinței de deschidere lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtei în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta neprimind nici un răspuns. O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probelor permite ca pe calea unei prezumții simple să tragă concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale. Aceasta în condițiile în care o atare obligație este stabilită în mod expres în sarcina lor (art.73 alin. 1, lit.c) din Legea nr. 31/1990 și art.10 din Legea nr.82/1991). Or este de principiu că desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale presupune o organizare clară în vederea evidențierii situației patrimoniale acesteia.
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii patrimoniale presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art.1357 și urm. din Noul Cod Civil, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția.
Procedând la neîntocmirea documentelor contabile și la retragerea în mod succesiv a unor sume din patrimoniul debitoarei, pârâtul a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care l-a și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea sa îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acesteia.
De asemenea, apreciază recurenta că pârâta a ascuns o parte din pasivul societății faptă sancționată de Legea nr. 85/2006 prin art.138 alin.1 lit. e).
Potrivit bilanțului pe anul 2008 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârât figurează cu active imobilizate de 9.187 lei, creanțe în cuantum de 105.029 lei, casa și conturi la bănci în cuantum de 31.577 lei.
Aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, pârâtul nedând nici o lămurire în acest sens. Această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitorului, faptă care justifică atragerea răspunderii patrimoniale.
În concluzie, răspunderea reglementată de art. 138 din lege dă posibilitatea persoanelor indicate de legiuitor de a asigura acoperirea pasivului debitorului, astfel încât scopul prevăzut de lege să fie cât mai ușor realizabil. Întrucât creanța față de bugetul de stat este una semnificativă, recurenta a înțeles să ureze de posibilitatea dată de legiuitor prin art.138 din lege, în scopul realizării scopului legii insolvenței, acela de acoperire într-o cât mai mare măsură a pasivului debitorului.
Curtea apreciază întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
În speță, Curtea reține că hotărârea judecătorului sindic este legală, cererea creditorului pentru angajarea răspunderii materiale fiind circumscrisă condițiilor obligatorii stabilite de legiuitor.
Dacă administratorul nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute la art.28 din Lege,se poate susține că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie,astfel că judecătorul sindic poate prezuma că neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile Legii 82/1991a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Nepredarea în mod voit a documentelor contabile ale societății debitoare de către persoanele abilitate de a se sustrage de la incidența dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006,întrucât administratorul/lichidatorul judiciar nu ar putea identifica împrejurările concrete ce au determinat insolvența debitoarei.
Astfel, dispozițiile invocate de către creditoare din legea insolvenței ce stabilesc faptele ilicite care să atragă răspunderea patrimonială a fostului administrator sunt:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;”
Aceste fapte sunt sancționate penal sub calificarea de bancrută frauduloasă prin dispozițiile art. 144 lit. a). Fiecare dintre cele trei alternative se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție.
Lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă și constituie o premisă pentru aplicarea textului. Chiar dacă nu ar fi prezentă intenția de fraudă, neținerea evidenței contabile îl privează pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru prevederea ajungerii în situația insolvenței. Nepredarea documentelor contabile naște prezumția existenței unei contabilități fictive sau neconforme cu legea.
Astfel,dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
În conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr. 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune într-adevăr probarea îndeplinirii celor 4 condiții ale răspunderii civile, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției și legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În speță, din probele administrate a rezultat că intimatul pârât, în calitate de administrator al debitoarei, aveau potrivit dispozițiilor mai sus enunțate obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin.1 și art.44 din Legea nr.85/2006, obligație nesocotită așa cum rezultă din raportul administratorului judiciar.
Astfel, se reține în raportul întocmit (fila 121) faptul că practicianul în insolvență a procedat la notificarea societății debitoare și administratorului statutar dar s-a și deplasat atât la sediul societății și la domiciliul administratorului C. G. în încercarea de a intra în posesia actelor financiar contabile și de a identifica activele ce puteau fi valorificate în procedura insolvenței.
Mai mult, AFP C-ța a transmis adresa_/2012 potrivit căreia societatea nu a înregistrat nicio situație financiara pentru anii 2009-2012.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză rezultă cu prisosință săvârșirea de către administratorul statutar a faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006, deoarece prin nepredarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar se dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990, fiind dovedită culpa sa în acest fel.
În raport de aceste considerente, fiind întrunite condițiile art.138 lit.d Curtea apreciază că în raport de aceste dispoziții legale acțiunea este întemeiată și pe cale de consecință va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., împotriva sentinței civile nr.729 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul C., Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G., domiciliat în C., ., ., ., administrator statutar al . C. SRL.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite cererea de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator C. G..
Dispune ca sumele obținute din executare silită asupra averii pârâtului să intre în patrimoniul debitoarei pentru a fi destinate plății creanței DGFP, în cuantum de 11.628 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 octombrie 2014.
Președinte, A. G. | Judecător, M. C. | Pentru Judecător, K. S., semnează conf. art. 261 alin.2 cod pr.civ., Vicepreședinte instanță, N. S. |
Grefier, L. B. |
jud.fond.I.C.
red.dec.jud.C.M.
2ex/12.01.2015
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 271/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 658/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
