Procedura insolvenţei. Decizia nr. 657/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 9853/118/2008/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 657
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1308 bis din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 08/a2, în contradictoriu cu intimata lichidator F. & F. INSOLVENCY CONSULTING IPURL lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în C., .. 34, având ca obiect procedura insolvenței - contestație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Carpov M. pentru recurenta creditoare în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și consilier juridic U. E. pentru lichidatorul judiciar, în baza delegației de reprezentare depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației, susținând că hotărârea atacată este netemeinică, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a legii.
Arată că pârâta avea obligația să depună la organul fiscal declarația fiscală privind schimbarea situației juridice cu privire la impozitul pe garaj. Debitoarea nu a depus în decursul celor 5 ani nici o declarație de radiere și nici nu a dovedit în vreun fel înstrăinarea garajului
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Arată că debitoarea a achitat impozitul până în anul 2005, când Primăria C. a demolat garajul fără acordarea vreunei despăgubiri. Pe locul respectiv, la acest moment existând o altă construcție.
Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1.Prin sentința civilă nr.1308bis/14.04.2014, Tribunalul C. – prin judecătorul sindic a respins contestația formulată de contestatorul Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local în contradictoriu cu intimata F. & F. Insolvency Consulting IPURL lichidator judiciar al ., ca nefondată.
A reținut judecătorul sindic că reclamantele Municipiul C. prin Primar și S. C. au formulat contestație împotriva măsurii luate de lichidatorul judiciar în sensul înlăturării creanței de 12.220 lei din tabelul suplimentar rectificat al obligațiilor debitoarei . aflată în insolvență, măsură considerată nelegală, având în vedere că prin declarația fiscală nr_/16.07.2004 . a declarat și a achitat impozit pe clădiri pentru bunul dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr 1999/16.06.2004 și taxă garaj calculată pentru suprafața de 18 mp situat în zona Tomis Nord, fiind incidente dispozițiile art. 249 al 1 și 5 Cod fiscal și art. 253 al 1 Cod fiscal, iar taxa pe garaj este instituită ca taxă locală prin anexa 1.5 a HCLM 228/2008, HCLM 467/2009, HCLM 145/2011 și HCLM 330/2012.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, învederând că în zona indicată de contestatoare nu mai există garaje, acestea fiind demolate, demolat fiind și garajul dobândit de debitoare prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1999/16.06.2004 aflat la momentul cumpărării în fața Creșei nr 1 zona Tomis Nord având nr de identificare 2G/0788. Impozitul a fost achitat până în anul 2006 inclusiv când Primăria C. a demolat garajul fără acordarea vreunei despăgubiri.
Judecătorul sindic a reținut din actele și lucrările dosarului că lichidatorul judiciar a publicat în BPI_/06.12.2013 tabelul suplimentar rectificat al obligațiilor debitoarei ., tabel în care nu a înscris creanța invocată de S. C. în cuantum de 12.220 lei rezultată din nota de constatare nr S81387/23.10.2013.
Din cuprinsul notei de constatare rezultă că suma invocată reprezintă impozitul aferent clădirii garaj și taxa pt. garaj datorată în temeiul unei hotărâri locale a consiliului local, sume aferente perioadei 2009-2013.
Garajul, dobândit de debitoare prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1999/16.06.2004 la BNP E. T., a fost demolat de Primăria C. în cursul anului 2006, astfel încât la acest moment el nu mai există.
A apreciat judecătorul sindic că întrucât taxa pe garaj este instituită ca taxă locală cf art. 283 al 1 și 2 din L 571/2003 privind Codul fiscal și se datorează pe perioada ocupării efective a domeniului public al Municipiului C. de construcții cu caracter provizoriu, debitoarea nu mai datorează nici impozitul pe clădirea garaj și nici taxa locală prevăzută de anexa 1.5 a HCLM 228/2008, HCLM 467/2009, HCLM 145/2011 și HCLM 330/2012 atâta vreme cât această clădire nu mai există.
S-a concluzionat că în mod legal lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea creanței reprezentând taxă garaj și impozit clădire garaj în tabelul suplimentar al obligațiilor debitoarei.
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs creditoarea contestatoare Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local, care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Se susține, în ceea ce privește impozitul pe clădiri calculat și datorat, că în cauză sunt incidente prevederile art.249 alin.1 C.fiscal coroborate cu cele ale art.254 alin.6 C.fiscal, și până la acest moment . nu a depus la organul fiscal vreo cerere de scoatere din evidență a imobilului asupra căruia poartă impozitul datorat și nici nu a dovedit în vreun fel ieșirea din patrimoniu a respectivei clădiri.
Referitor la taxa pe garaj se arată că aceasta este un impozit diferit cu caracter special, instituit potrivit art.283 C.fiscal, și se datorează întrucât societatea nu a depus în fața organului fiscal declarația privind schimbarea situației juridice cu privire la impozitul pe garaj.
Potrivit recurentei creditoare, . nu a depus în decursul celor 5 ani nicio declarație de radiere și nici nu a dovedit în nici un fel înstrăinarea garajului, iar pentru perioada 2007-2009 s-au achitat obligațiile fiscale de bună voie, chiar dacă lichidatorul judiciar susține că respectivul imobil nu mai există din anul 2006.
În opinia recurentei, întrucât contribuabilul a depus declarație fiscală cu privire la impozitul pentru clădiri și la taxa pentru terenurile aparținând domeniului public și privat al Municipiului C. pe care sunt amplasate construcții cu caracter provizoriu, respectiv garaje și nu a dovedit contrariul, hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată cu interpretarea greșită a legii.
Intimata F. & F. Insolvency Consulting IPURL - lichidator judiciar al . nu a formulat întâmpinare.
3. Recursul nu este întemeiat.
Creditorul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. a solicitat înscrierea sa în tabelul suplimentar al obligațiilor falitei . cu suma totală de 12.220 lei, reprezentând impozit clădiri și taxă garaj, aferente perioadei 2009 – sem. I 2013, datorate de societatea în faliment pentru o construcție provizorie cu destinația de garaj, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.1999/16.06.2004.
Lichidatorul judiciar F. & F. Insolvency Consulting IPURL a înlăturat această creanță motivat de faptul că debitoarea . nu deține imobile în Municipiul C., construcția provizorie menționată fiind demolată de către autoritățile locale din anul 2006.
Inexistența acestui imobil a fost stabilită de lichidatorul judiciar în urma propriilor verificări efectuate la fața locului, făcându-se precizarea că în cauză nu există o dovadă scrisă a operațiunii de demolare.
Potrivit prevederilor art.249 alin.1 și 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, „(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, ( … ) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. ( … )”.
Conform art.283 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, „(1) Consiliile locale ( … ) pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice ( … )”.
Potrivit normelor fiscale, impozitul pe clădiri se datorează atât timp cât respectiva clădire se află în proprietate, iar taxa specială se datorează atât timp cât este utilizat locul public.
Prin demolarea construcției provizorii, demolare realizată chiar de autoritățile locale, aceasta a ieșit din patrimoniul debitoarei, iar locul public nu mai este utilizat de contribuabil, astfel că acesta nu mai poate fi parte a raportului de drept fiscal invocat de creditoare.
Împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a declara organului fiscal că imobilul a fost demolat poate naște dreptul creditoarei de a pretinde impozitul pe clădire și taxa pe garaj, dar odată dovedit faptul nedeținerii acestei construcții, care nu mai există în materialitatea sa, debitoarea nu mai poate fi obligată la plată, iar în cazul de față această creanță nu mai poate fi înscrisă în tabelul suplimentar.
Referitor la lipsa unui înscris care să ateste faptul demolării, se impune precizarea că o astfel de dovadă trebuia să dețină chiar și creditoarea, care este parte a autorității locale care a procedat la demolare, iar în lipsa unui astfel de înscris ( proces verbal, notă de constatare ), inexistența garajului nu poate fi dovedit decât prin verificarea la fața locului, astfel cum a procedat în cauză lichidatorul judiciar F. & F. Insolvency Consulting IPURL, fapt necontestat de creditoare.
Față de toate aceste argumente, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civilă de la 1865, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1308 bis din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 08/a2, în contradictoriu cu intimata lichidator F. & F. INSOLVENCY CONSULTING IPURL lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în C., .. 34, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.E.L.S.
Red.dec.jud.R.P.
2 ex./17.10.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 656/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 271/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
