Procedura insolvenţei. Decizia nr. 271/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 2053/88/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 271
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. P.
Judecător A. P.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., cu sediul în T., . bis, județul T. împotriva sentinței civile nr. 166/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. Ș., cu sediul în Babadag, ., ., . obiect procedura insolvenței – închidere procedură conform art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul de pr.civilă.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra prezentului apel.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 166/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. a admis cererea formulată de Cabinet Individual de Insolvență B. Ș. lichidator judiciar al debitoarei . și în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare și radierea debitoarei din evidențele registrului în care este înmatriculată și a respins cererea privind plata cheltuielilor de procedură ca inadmisibilă.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 16 iulie 2013, debitoarea . prin reprezentantul legal B. C. V., a solicitat în temeiul legii 85/2006 deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată față de debitoarea . T., jud.T..
Prin încheierea nr.3607 din 20 septembrie 2013 s-a admis cererea și s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, în forma simplificată, cu privire la debitoarea F. SRL T., jud.T., fiind desemnat lichidator Cabinet Individual de Insolvență B. Ș..
La data de 13 decembrie 2013 lichidatorul judiciar a prezentat raportul cu propunerea de închidere a procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea 85/2006, arătând că debitorul nu are sume de bani în cont și nici bunuri în avere care să poată fi valorificate, precum și că, potrivit raportului privind cauzele insolvenței a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii conform art.138 din legea insolvenței, propunând închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea 85/2006 și aprobarea decontării sumei de 3.085,55 lei din care suma de 85,55 lei reprezentând c/val. cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii de insolvență și suma de 3000 lei reprezentând onorariul lichidatorului judiciar, din fondul special de lichidare prevăzut la art.4 alin.4) din Legea 85/2006.
Raportul privind închiderea procedurii întocmit de lichidatorul Cabinetul Individual de Insolvență B. Ș. a fost notificat creditorilor înregistrați în tabelul obligațiilor debitoarei, nefiind formulate obiecțiuni la acesta.
Potrivit art.131 din legea 85/2006 în orice stadiu a procedurii judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Cum nu au fost formulate obiecțiuni la raportul privind închiderea procedurii și pentru că au fost respectate condițiile necesare și obligatorii pentru închiderea procedurii, instanța a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea . T., jud. T..
Analizând cererea lichidatorului judiciar cu privire la plata onorariului în cuantum de 3000 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 85,55 lei, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr. 85/2006, vor fi suportate din averea debitorului, iar potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, modificată prin Legea nr. 169/2010 (modificare care a intrat în vigoare la data de 24.07.2010) „ în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările și completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat ”.
Tot prin Legea nr. 169/2010 a fost abrogat alin. 5 al art. 4 din Legea nr. 85/2006 care prevedea posibilitatea autorizării plății cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare în absența bunurilor din averea debitoarei.
Din aceste dispoziții rezultă că judecătorul sindic nu mai are atribuții în ce privește decontarea din fondul de lichidare atâta timp cât au fost abrogate dispozițiile referitoare la aprobarea bugetului previzionat (abrogare implicită prin modificarea alin. 4) și autorizarea plăților din fondul de lichidare (abrogare expresă a alin. 5 al art. 4).
Fondul de lichidare este un subcont special deschis de către U.N.P.I.R. și care este gestionat de către fiecare filială în parte, conform art. 76 din Hotărârea nr. 1/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare al Uniunii Naționale a Practicienilor de Insolvență din România și art. 72 din Hotărârea nr. 2/2007 de aprobare a Statutului de organizare și funcționare al Uniunii Naționale a Practicienilor de Insolvență din România, astfel că această atribuție revine filialelor U.N.P.I.R.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., care a criticat soluția instanței de fond numai în ce privește închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ..
Susține apelanta că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul T., judecătorul sindic nu s-a pronunțat față de persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei, respectiv administratorul debitoarei, iar lichidatorul judiciar a refuzat să promoveze cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale împotriva administratorului debitoarei, având în vedere că administratorul „a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți”, debitul datorat bugetului consolidat al statului fiind in cuantum de 15.309 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit.a din Legea nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditori; administratorul având obligația sa solicite judecătorului sindic . insolventei.
De asemenea, administratorul debitoarei nu si-a exercitat atribuțiile imperativ stabilite de dispozițiile Legea nr. 31/1990 legea societăților comerciale în ceea ce privește administrarea cu buna credința a societății, subliniind în acest fel faptul ca potrivii dispozițiilor art.72 din Legea 31/1990 „obligațiile si răspunderea administratorului suni reglementate de dispozițiile referitoare la mandat".
In doctrina juridica civila in materie delictuala prin enunțul "intenția de a vătăma” se înțelege că exercitarea dreptului nu mai poate fi considerata ca normala, cel care a pus în mișcare un drept al sau pentru a păgubi pe terți, va fi obligat la repararea daunelor care le-a cauzat.
Arată că în cauză există culpa delictuală - element de natură obiectivă a cărei existență este necesară și suficientă pentru a da naștere la responsabilitate, independent de elementul subiectiv al voinței făptuitorului.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr.85/2006 și ale Codului de procedură civilă.
Apelul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,“ în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”
Constatând lipsa sau insuficiența bunurilor din averea debitoarei și neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, în mod corect judecătorul sindic a reținut incidența dispozițiilor mai sus menționate și a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Critica referitoare la faptul că nu s-au epuizat toate căile procedurale pentru recuperarea prejudiciului cauzat creditorilor, este neîntemeiată, Curtea reținând că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în sarcina conform Legii 85/2006, inclusiv întocmirea și publicarea raportului prevăzut de art. 59 din această lege, astfel cum rezultă din actele depuse în dosarul de fond.
De asemenea, apelanta avea posibilitatea formulării cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere, conform prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Instanța de apel apreciază că nu poate fi impusă lichidatorului judiciar obligația de a formula o cerere de antrenare a răspunderii foștilor administratori în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine, într-adevăr, administratorului sau lichidatorului judiciar, însă, în cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, este îndrituit a introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
În condițiile în care lichidatorul judiciar nu a identificat elemente care să conducă la atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, iar creditoarea nu a înțeles să formuleze acțiunea în răspundere, deși avea posibilitatea conferită de lege și de interesul legitim pentru recuperarea creanței, apelanta nu poate invoca inoportunitatea măsurii de închidere a procedurii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., cu sediul în T., . bis, județul T. împotriva sentinței civile nr. 166/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. Ș., cu sediul în Babadag, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2014.
Președinte, R. P. | Judecător, A. P. | |
Grefier, N. L. |
Jud.fond: Șt.R.
Red.dec.jud.A.P.
4 ex./206.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 657/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
