Obligaţie de a face. Decizia nr. 298/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 152/263/2013*
Dosarul nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Decizia Nr. 298/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Președinte N. O.
Judecător E. M.
Judecător A. R.
Grefier M. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G. P. P. împotriva deciziei nr.41 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J. și M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal, fiind asistat de avocat I. C. și intimatele pârâte, reprezentate de consilier juridic I. Patrșacu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat I. C., pentru recurentul pârât, depune situații obiective miniere.
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat I. C., pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate în apel și menținerea sentinței instanței de fond, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Susține că instanța de apel a aplicat greșit legea, interpretând greșit materialul probator, fiind încălcate astfel dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă din anul 1865.
Astfel, instanța de apel a reținut că operatorul minier nu are licență de exploatare, situație în care răspunderea pentru prejudiciu este antrenată în condițiile art.52 din Legea nr.85/2003, în sarcina Ministerului Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri.
Din interpretarea dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003, rezultă că Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, ca for ierarhic al operatorului minier, răspunde pentru pagube cauzate terților doar când sunt întrunite cumulativ două condiții: activitatea minieră desfășurată de operatorului minier să fi încetat anterior datei de 27.03.2003, când a intrat în vigoare Legea nr.85/2003 și operatorul minier să nu fi avut licență de exploatare
Ori, susține recurentul reclamant, prin avocat I. C., la data apariției Legii nr.85/2003, operatorul minier deținea licența de exploatare, astfel că, în mod greșit, instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantelor pârâte.
Mai susține că sintagma „licența de exploatare” a fost folosită pentru prima dată în HG nr.576/1997, aceste termen fiind preluat în Legea minelor nr.61/1998, ulterior prin Ordinul Ministerului Industriei și Resurselor nr.273/2001, iar, în prezent, prin Legea nr.85/2003.
În aceste condiții, nu se poate susține că M. M. – Horăști de la înființare și până la încetarea activității, nu a avut licență de exploatare.
Totodată, apreciază recurentul reclamant, prin avocat I. C., că M. M. – Horăști, până la întocmirea Planului tehnologic de încetare a activității (PIA) și a planului de ecologizare și predarea acestora către Ministerul de Resort, în vedere desemnării unui contractor, poartă întreaga răspundere pentru pagubele cauzate terților prin activitățile miniere desfășurate.
Consilier juridic I. Pătrșcu, pentru intimatele pârâte S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J. și M. M., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Susține că la dosarul cauzei nu se află niciun document din care să rezulte că suprafața de teren în litigiu este inclusă într-un perimetru pentru care există licență de exploatare eliberată în favoarea Minei Horăști, în lipsa acestei licențe, răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin lucrările miniere fiind antrenată în sarcina ministerului de resort, conform art.52 din legea nr.85/2003, obligațiile acestuia fiind prevăzute la art.56 lit.k din același act normativ.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia nr.41 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA împotriva sentinței civile nr.1712/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. P.P., a fost schimbată sentința, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C. ENERGETIC OLTENIA SA și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G. P.P. formulată împotriva pârâtei S. C. ENERGETIC OLTENIA SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind menținut restul dispozițiilor sentinței referitoare la prescripția dreptului material la acțiune.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin motivele de apel, se critică sentința instanței de fond și în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, invocată de această pârâtă, fiind analizată, pe cale de consecință, cu prioritate, în baza art.137 C.pr.civ. sentința apelată, prin prisma soluționării acestei excepții.
Astfel, prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei M. reclamantul a chemat în judecată pârâta S. C. Energetic Oltenia SA solicitând obligarea acesteia din urmă la plata prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de_ mp și să execute lucrările de redare a acestui teren în circuitul agricol, instanța de fond apreciind că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei decurgând din aspectul că M. Horăști (în perimetrul căreia se află terenul în litigiu) a fost închisă prin HG nr.1846/2004 și că de la această dată răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în patrimoniul proprietarilor terenului aparține ministerului de resort.
Instanța de fond a apreciat că prin interpretarea dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 rezultă că ministerul de resort este ținut să răspundă pentru prejudiciul decurgând din exploatarea terenurilor numai în situația în care lucrările de exploatare nu s-au realizat în baza unei licențe eliberată în condițiile legii, iar în speța de față M. Horăști a desfășurat activitatea în baza unei licențe de exploatare și sunt aplicabile dispozițiile art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003, chiar dacă prejudiciul a fost înregistrat după închiderea minei, iar pârâta chemată în judecată are calitatea de succesor în drepturi al Minei Horăști.
Tribunalul a reținut, verificând cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art.137 Cprciv legalitatea sentinței instanței de fond în ceea ce privește soluționarea acestei excepții, că, în speța de față, terenul cu privire la care se solicită acordarea de despăgubiri a aparținut perimetrului de exploatare al Minei Horăști, iar prin HG nr.1846/28.10.2004 s-a aprobat închiderea obiectivului M. Horăști, ceea ce conduce la ideea că acest obiectiv a fost închis în anul 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003, și anume în anul 1999 (după cum rezultă din cuprinsul actului normativ)
Astfel, tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză, deoarece la dosarul cauzei nu există nici un document din care să rezulte că suprafața de teren în litigiu este inclusă într-un perimetru pentru care există licență de exploatare eliberată în favoarea Minei Horăști în condițiile prevăzute de legislația în materie, iar în lipsa acestei licențe de exploatare răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin lucrările miniere este antrenată în condițiile art.52 din Legea 85/2003, și anume în sarcina ministerului de resort. Chiar dacă pârâta chemată în judecată S. C. Energetic Oltenia SA este succesoarea în drepturi a Minei Horăști (prin lucrările căreia a fost afectate terenul proprietatea reclamantului) răspunderea pentru prejudiciu aparține în temeiul legii speciale ministerului de resort și nu succesorului în drepturi al autorului prejudiciului, astfel încât în speța de față S. C. Energetic Oltenia SA nu are calitate procesuală pasivă, iar instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția invocată de această pârâtă.
Tribunalul a considerat astfel că instanța de fond a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA, deoarece atâta timp cât pârâtele chemate în judecată nu au realizat lucrările de exploatare minieră în baza unei licențe de exploatare nu poate fi angajată răspunderea lor pentru prejudiciile aduse terenului reclamantului prin activitățile de exploatare minieră, neexistând identitate între persoana chemată în judecată și titularul conduitei ce se tinde a se obține în justiție (obligației a cărei îndeplinire se cere).
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj a declarat recurs, în termen legal, apelantul-reclamant G. P. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în drept, dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă din anul 1865.
În motivele de recurs, după expunerea unui scurt istoric, apelantul reclamant G. P. P. a invocat că instanța de apel, admițând excepția lipsei calități procesuale-pasive a pârâtei S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J. - M. M., în considerarea faptului că operatorul minier nu are licență de exploatare, iar răspunderea pentru prejudiciul cauzat este antrenată în temeiul art.52 din Legea nr.85/2003, a făcut o interpretare greșită a probelor administrate și o aplicare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În opinia recurentului reclamant G. P. P., răspunderea pentru pagubele cauzate unor terți, în temeiul art.52 alin.3 din legea nr.85/2003, este antrenată numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiții: activitatea minieră desfășurată de operatorului minier să fi încetat anterior datei de 27.03.2003, când a intrat în vigoare Legea nr.85/2003 și operatorul minier să nu fi avut licență de exploatare.
În speță, susține recurentul reclamant G. P. P., operatorul minier, care și-a desfășurat activitatea în zona gospodăriei sale, deținea licență de exploatare, conform HG nr.576/20.09.1997, unde în anexa II, poziția 5 se găsește M. M. și Ordinului MIR nr.273/2001, întrucât Compania Națională a Lignitului, prin reorganizare, a succedat Societății Naționale a Lignitului Oltenia, preluând toate drepturile și obligațiile pe care această companie le-a avut în raporturile cu terții.
Recurentul reclamant G. P. P. a mai susținut că, potrivit actelor normative invocate, operatorul minier M. M., până la întocmirea planului de încetare a activității și a celui de ecologizare și predare a acestora către Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, poartă întreaga răspundere pentru pagubele cauzate terților prin activități miniere desfășurate până în acest moment, legea instituind obligația acestuia pentru a executa lucrările de întreținere și conservare a minei.
La data de 09.04.2014, intimata pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că, instanța de apel, în mod corect, a reținut că nu există licență de exploatare, eliberată în favoarea MINEI HORĂȘTI, în condițiile prevăzute de legislația în materie, iar, în lipsa acesteia, răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin lucrările miniere, este antrenată în condițiile art.52 din Legea nr.85/2003, în sarcina ministerului de resort, chiar dacă pârâta este succesoarea în drepturi a MINEI HORĂȘTI.
În cuprinsul întâmpinării, intimata pârâtă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA a mai invocată timp cât nu a realizat lucrări de exploatare minieră în baza unei licențe de exploatare, nu poate fi angajată răspunderea lor pentru prejudiciile aduse terenului reclamantului G. P.P. prin activitățile de exploatare minieră, neexistând identitate între persoana chemată în judecată și titularul obligației a cărei îndeplinire se cere, astfel că, în mod corect, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea promovată la data de 18.01.2013, reclamantul G. P. P. a chemat în judecată pârâta S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J. -M. M., solicitând ca aceasta să fie obligată la plata prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 16.460 metri pătrați, să execute lucrările de redare în circuitul agricol al bunului imobil sau, dacă acest lucru nu mai este posibil, să fie abilitat să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtelor.
Conform dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003, închiderea minelor și refacerea mediului, în cazul minelor sau al carierelor oprite înainte de . prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe, se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul interesat, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.37 din Legea 85/2003, titularul licenței rămâne ținut potrivit regulilor răspunderii civile contractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice, din culpa sa, prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.
Titularul licenței de exploatare a fost COMPANIA NAȚIONALĂ A LIGNITULUI SA, care, în baza prevederilor HG nr.103/2004, s-a reorganizat prin divizare parțială și a devenit S. NAȚIONALĂ A LIGNITULUI OLTENIA SA, preluând licențele de exploatare deținute de societatea reorganizată.
În speță, Curtea reține că nu este îndeplinită condiția lipsei licenței de exploatare a MINEI HORĂȘTI, aceasta desfășurându-și activitatea în baza licențelor deținute de S. NAȚIONALĂ A LIGNITULUI OLTENIA SA, ale cărei obligații au fost preluate de pârâta S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J. - M. M..
Prin urmare, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003, ci cele ale art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003, astfel cum, în mod corect, a apreciat prima instanță, respectiv Judecătoria M..
Chiar dacă prejudiciul produs cauzat recurentului reclamant G. P. P. s-a constatat ulterior închiderii și predării MINEI HORĂȘTI, acest fapt nu este de natură să schimbe sau să transfere răspunderea societăților care sunt ținute să repare prejudiciul și să execute operațiunile de ecologizare și refacere a terenurilor afectate de lucrările miniere, efectuate în perioada anterioară reorganizării ori apariției Legii nr.85/2003.
Prin urmare, Curtea constată că, în temeiul art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003, există identitate între persoana pârâtei S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J. - M. M. și persoana care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că pârâta are calitate procesuală pasivă.
În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea constată că, în speță sunt incidente dispozițiile art.312 pct.5 Cod procedură civilă din anul 1865, Tribunalul Gorj soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G. P. P., domiciliat în . deciziei nr.41 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. C. ENERGETIC OLTENIA SA - SUCURSALA DIVIZIA MINIERĂ TG J., cu sediul în Tg.J., ..5, Gorj, respectiv Tg.J., ..1-15, Gorj și M. M., cu sediul în M., Calea Severinului nr.19, Gorj.
Casează decizia nr.41/24 ianuarie 2014 a Tribunalului Gorj și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014.
Președinte, N. O. | Judecător, E. M. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. C. |
red.jud.NO/ex.2
jud.apel V.B., N.B.
tehnored.MC/11.06.2014
M.C. 04 Iunie 2014
| ← Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Sentința nr. 128/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 198/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
