Opoziţie. Decizia nr. 82/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 13312/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 82/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător D. L.
Grefier A. C. F.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., împotriva sentinței nr. 1123/2013 din data de 06 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și D. M., având ca obiect opoziție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal.
Constatând cauza în stare de judecată și reținând faptul că s-a solicitat judecarea acesteia în lipsa părților, Curtea a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele.
Prin sentința nr. 1123/2013 din data de 06 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ , s-a respins opoziția formulată de reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâții . și D. M., astfel cum a fost precizată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea asociaților/actul adițional nr. 1 din 15.07.2013 publicat în M.O. partea a IV-a nr. 4182/13.08.2013 asociatul unic al ., pârâtul D. M. a hotărât cu privire la cesiunea părților sociale către numiții U. R. Ilariu și G. M..
La momentul acestei operațiuni, societatea figura ca debitoare către D.G.R.F.P. cu suma de 2.237 lei așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală DJ_ eliberat de organul fiscal competent, acest creditor înțelegând să formuleze opoziție față de hotărârea asociaților de cedare a părților sociale.
Potrivit art. 202 din Legea 31/1990, în cazul unei societăți cu răspundere limitată, părțile sociale pot fi transmise între asociați, transmiterea către persoane din afara societății fiind permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Totodată, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale, în condițiile alin. 21 și urm. art. 202 din legea 31/1990.
Dispozițiile legale sus-menționate consacră, așadar, măsuri de precauție pe care legea le stabilește în favoarea unor creditori care s-ar dovedi prejudiciați prin transmiterea părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată către persoane străine, măsuri preventive justificate prin caracterul intuitu personae al acestei societăți și menite să permită creditorilor care dovedesc un prejudiciu să obțină satisfacerea creanței lor.
Asemenea măsuri, al căror efect poate fi acela al transformării unei obligații societare într-o obligație personală stabilită în sarcina asociaților cedenți, nu pot fi însă dispuse decât în urma dovedirii îndeplinirii unor condiții.
În contextul în care răspunderea astfel antrenată a asociaților cedenți este o răspundere civilă delictuală, admisibilitatea opoziției este condiționată de reținea în sarcina acestora a faptului săvârșirii unei fapte ilicite – transmiterea părților sociale în condiții statutare și nelegale, a producerii unui prejudiciu pentru creditorul titular al cererii de opoziție, a stabilirii unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a existenței vinovăției în săvârșirea faptei ilicite.
Proba îndeplinirii acestor condiții revine creditorului titular al opoziției.
Relativ la faptul îndeplinirii în cauză a acestor condiții, instanța a constatat astfel că transmiterea părților sociale ale . către numiții U. R. Ilariu și G. M. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 202 din Legea 31/1990, hotărârea asociaților fiind luată cu îndeplinirea cerinței majorității cerută de lege, fapt ce împiedică instanța să aprecieze că pârâții asociați cedenți ar fi săvârșit vreo faptă ilicită.
Nici cerința existenței unui prejudiciu nu poate fi apreciată ca dovedită, simplu fapt al existenței unei creanțe asupra patrimoniului societății pârâte și a faptului că asociatul unic a înțeles să cedeze părțile sociale deținute în cadrul societății, neechivalând cu existența unui efect negativ direct, cert și actual asupra patrimoniului creditoarei și aceasta cu atât mai mult cu cât pârâții au dovedit faptul existenței în patrimoniul societății debitoare a unor bunuri care ar putea permite în continuare creditorului să obțină satisfacerea creanței sale.
Un asemenea prejudiciu ar putea fi reținut doar în cazul în care ar fi probată intenția, chiar indirectă, a pârâtului asociat cedent de a se sustrage pe sine și bunurile societății urmăririi creditorului, probă ce nu a fost făcută în cauză.
În consecință, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile a asociatului cedent și a reținut că transmiterea părților sociale ale . către numiții U. R. Ilariu și G. M. s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța respingând cererea, aceasta fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel la data de 03 decembrie 2013, reclamanta D. C.-AJFP D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelanta reclamantă a susținut că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În fapt, s-a menționat că la data de 18.09.2013 Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. a înaintat instanței opoziția formulată de Direcția Finanțelor Publice, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C., împotriva hotărârii asociaților/actului adițional publicat în M.O. partea a IV-a, nr. 4182/13.08.2013 prin care s-a hotărât cesiunea de părți sociale la ., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții . și D. M. să dispună obligarea asociatului cedent D. M. la repararea prejudiciului cauzat și plata sumei de 2.237 lei către D. C..
Prin hotărârea asociaților/actului adițional menționat s-a hotărât cesiunea părților sociale deținute de asociatul cedent/administrator, însă D. D. deține calitatea de creditor al societății cu o creanță de 2.237 lei așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. DJ_ eliberat de organul fiscal competent.
Astfel, D. C. în calitate de creditor prejudiciat prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale poate formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței obligarea societății sau asociații la repararea prejudiciului cauzat și atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze acțiunile.
Apelanta a apreciat că cesiunea de părți sociale încalcă prevederile imperative ale OUG 54/2010, urmând ca persoana ce a cesionat capitalul social să fie obligată să suporte și totodată să achite obligațiile fiscale, reprezentând pasivul societății, ca urmare a faptului că acestea au fost acumulate în timpul deținerii calității de asociat și administrator.
Instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 202 alin.2 indice 3 din Legea 31/1990, aceste dispoziții necondiționând admisibilitatea cererii dovedirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale, singura condiție impusă de lege fiind aceea a dovedirii unui prejudiciu
Totodată, apelanta a menționat că prin dispozițiile OUG 54/2010 s-a avut în vedere limitarea abuzului întâlnit în legătură cu exercitarea, de către asociați, a dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, în sensul că prevalându-se de dreptul de înstrăinare, aceste persoane nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acțiuni, prezente sau viitoare, întreprinse de organele fiscale în vederea realizării creanțelor deținute față de respectivele societăți comerciale, inclusiv asupra propriului patrimoniu, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
Întrucât cesiunea părților sociale către o persoană din afara societății, reprezintă de facto, atragerea unui nou asociat, se apreciază că este afectat caracterul intuitu personae al societății, de aceea s-a legiferat obligativitatea transmiterii hotărârii adunării generale a asociaților către direcțiile generale ale finanțelor publice.
În aceste condiții este evident faptul că cesiunea părților sociale a fost făcută cu vătămarea intereselor creditorului D. C..
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului împotriva sentinței instanței de fond nr.1123/06.11.2013 și schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În drept, apelanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.460 și următoarele din noul C.proced.civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel și în raport de dispozițiile art.476 și urm. C.pr.civ, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 202 din Legea 31/1990, în cazul unei societăți cu răspundere limitată, părțile sociale pot fi transmise între asociați, transmiterea către persoane din afara societății fiind permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale, în condițiile art. 202 alin. 21 și urm. din Legea 31/1990, normă legale ce reprezintă o aplicație particulară a normei generale reglementate prin art. 61 și 62 din Legea 31/1990.
Se stabilesc astfel, pentru creditorii care s-ar dovedi prejudiciați prin transmiterea părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată către persoane străine, măsuri preventive justificate prin caracterul intuitu personae al acestei societăți și menite să permită creditorilor care dovedesc un prejudiciu să obțină satisfacerea creanței lor.
Transformarea unei obligații societare într-o obligație personală stabilită în sarcina asociaților cedenți și stabilirea unei răspunderi solidare a acestora și a societății comerciale implicate, nu pot fi însă dispuse decât în urma dovedirii îndeplinirii unor condiții.
Nu este suficientă, așadar, dovedirea suportării unui prejudiciu de către creditorul titular al cererii, ci, după cum corect a reținut și stabilit prima instanță, se impune dovedirea și a celorlalte condiții vizând antrenarea unei răspunderi civile delictuale a pârâților, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite – transmiterea părților sociale în condiții statutare și nelegale, a stabilirii unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a existenței vinovăției în săvârșirea faptei ilicite.
În aceste condiții, Curtea apreciază nefondate criticile recurentei vizând greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 202 alin.2 indice 3 din Legea 31/1990 astfel cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 54/2010, aceasta realizând o corectă apreciere asupra neîndeplinirii în cauză a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a intimaților pârâți, concluzionând în sensul nedovedirii acestor condiții și în special a condiției prejudiciului suferit de apelantă.
De altfel, condiția existenței prejudiciului încercat de creditor rezultă nu numai din condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, ci este într-adevăr prevăzută în mod expres și explicit prin textul legal menționat anterior.
Prin urmare, cererea de opoziție nu se poate limita la invocarea unei creanțe, întrucât prin aceasta nu se vizează desființarea ori modificarea hotărârii adunării generale a asociaților, ci numai obligarea la acoperirea prejudiciului produs unor categorii de persoane, respectiv creditorii sociali și orice persoane prejudiciate prin hotărârea luată, prejudiciu care trebuie dovedit.
Simplul fapt al existenței unei creanțe asupra patrimoniului societății pârâte și a faptului că asociații au înțeles să cedeze părțile sociale deținute în cadrul societății nu echivalează cu existența unui efect negativ direct, cert și actual asupra patrimoniului creditoarei, apelanta, în calitate de creditor, având și altfel mijloace procedurale prin care să poată obține satisfacerea creanței sale.
Un asemenea prejudiciu ar putea fi reținut doar în cazul în care ar fi probată intenția, chiar indirectă, a pârâților asociați cedenți de a se sustrage pe sine și bunurile societății urmăririi creditorului, probă ce nu a fost făcută în cauză.
Nici condiția săvârșirii unei fapte ilicite nu este îndeplinită în cauză, nefiind de altfel invocată și, drept urmare, probată, vreo încălcare a normelor legale și statutare reglementând transmisiunea de părți sociale în cadrul unei societăți cu răspundere limitată, astfel încât nici legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu nu poate fi stabilită.
În consecință, constatând că în cauză recurenta nu probat faptul suferirii unui prejudiciu direct ca urmare transmisiunii de părți sociale realizate, criticile recurentei vizând greșita aplicare de către prima instanță a normelor de drept material incidente fiind nefondate, în raport de dispozițiile art. 480 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul apel, acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelanta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., împotriva sentinței nr. 1123/2013 din data de 06 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și D. M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, D. L. | |
Grefier, A. C. F. |
Red. jud. A. C.
Tehnored. A.F./ 5 ex./ 03 martie 2014
Jud. fond L. D.
| ← Acţiune pauliană / revocatorie. Sentința nr. 21/2014. Curtea... | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Sentința nr. 128/2014.... → |
|---|
