Pretenţii. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 355/101/2011

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA NR. 19/2014

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 IANUARIE 2014

PREȘEDINTE N. O.

JUDECĂTOR M. M.

GREFIER M. C.

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții B. L. și A. B. împotriva încheierii din 7 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante . E. SRL și ., având ca obiect pretenții - apel încheiere îndreptare eroare materială.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele reclamante, reprezentate de avocat D. P., lipsind apelanții pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatele reclamante au transmis prin fax note de ședință.

Nemaifiind formulate alte cereri sau invocate excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat D. P., pentru intimatele reclamante, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică, arătând că nu este vorba despre o cerere de completare a dispozitivului, ci de o îndreptare a erorii materiale, strecurate în dispozitivul sentinței, în condițiile în care a fost menționată doar una dintre reclamante, deși s-a dispus obligarea pârâților să plătească daunele ambelor reclamante.

Arată că va solicita, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Asupra apelului constată următoarele:

Prin încheierea din 7 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității invocată de pârâții B. L. și B. A. și a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantele S.C. D & G A. E. S.R.L. și .., pârâți fiind B. L. și B. A.. S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr.259/08.10.2012, pronunțată în dosar nr._, în sensul de a se trece „Obligă pârâții să plătească reclamantelor S.C. D & G A. E. S.R.L. și .. suma de 5.690,836 lei, reprezentând daune”, în loc de „Obligă pârâții să plătească reclamantelor S.C. D&G A. E. S.R.L. suma de 5.690,836 lei, reprezentând daune”, încheierea făcând parte integrantă din hotărârea mai sus menționată

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 281 Cod procedură civilă din anul 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea, susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Art. 2812 Cod procedură civilă din anul 1865 dă posibilitatea părții să poată cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Instanța de fond a apreciat că, prin cererea formulată în cauză, partea nu a solicitat instanței să se pronunțe pe vreun capăt de cerere fie el principal sau accesoriu, sau pe o cerere concesă sau incidentală, ci doar să se îndrepte eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței nr. 259/08.10.2013, în sensul de a fi trecută și reclamanta .., în alineatul 3 al acestui dispozitiv, alături de S.C. D & G A. E. S.R.L.

De asemenea, a constatat că așa cum rezultă, în mod clar, atât din considerentele sentinței, cât și din dispozitivul sentinței, au fost analizate toate cererile celor două reclamante, fiind admisă în parte acțiunea formulată de acestea și obligați pârâții să plătească reclamantelor suma totală de 5.690.836 lei, reprezentând daune.

Ca urmare, instanța nu a omis să se pronunțe pe cererea .., ci doar a omis să insereze în alineatul 3 din dispozitivul sentinței, alături de reclamanta S.C. D&G A. E. S.R.L. și pe .., acest fapt rezultând implicit din folosirea în alineatul 3 a formei de plural reclamantelor și nu reclamantei.

Instanța de fond a apreciat că acuratețea și claritatea unui asemenea dispozitiv se impun cu atât mai mult cu cât, în speță, cei doi pârâți sunt cetățeni străini, iar reclamantele intenționează să-și pună în executare hotărârea, sens în care au pe rolul Tribunalului M. cerere pentru emiterea unui certificat conform art. 54 din Regulamentul nr. 44/2001 și, pentru a se înlătura orice dubiu, cu privire la persoanele îndreptățite să primească sumele din dispozitiv, a considerat că, în speță, este vorba de o cerere de îndreptare eroare materială, ce poate fi exercitată oricând și nu de o cerere de completare dispozitiv, așa cum au susținut cei doi pârâți, astfel că excepția tardivității a fost respinsă.

A fost îndreptată eroarea strecurată în dispozitivul sentinței în sensul menționării „Obligă pârâții să plătească reclamantelor S.C. D&G A. E. S.R.L. și .., suma de 5.690.836 lei, reprezentând daune”, în loc de „Obligă pârâții să plătească reclamantelor S.C. D&G A. E. S.R.L. suma de 5.690,836 lei, reprezentând daune”.

Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul M. au declarat apel pârâții B. L. și A. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, pârâții B. L. și A. B. au invocat că cererea formulată de reclamantele . E. SRL și . nu poate fi supusă procedurii de îndreptare eroare materială, reglementată de dispozițiile art.281 Cod procedură civilă din anul 1865, ci procedurii de completare a dispozitivului hotărârii, prevăzute de art.2812 din aceeași lege, întrucât, în cauză, este vorba despre o întreagă pretenție formulată de reclamanta ..

În opinia apelanților pârâți B. L. și A. B., instanța, în mod greșit, nu a calificat cererea formulată de reclamante ca una de completare a dispozitivului hotărârii, iar nu de eroare, care se referă la greșeli de tipar sau nume incomplete și nu permite apariția unei obligații de plată, în situația în care dispozitivul nu a constatat niciuna.

Prin urmare, apelanții pârâți B. L. și A. B. au susținut că cererea formulată de reclamante, de îndreptare, este inadmisibilă și lipsită de temei legal, dar și tardivă, întrucât ea nu a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, în care se poate promova cererea de completare a dispozitivului.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Analizând încheierea prin prisma motivelor de apel formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea promovată la data de 23 septembrie 2012, reclamantele . E. SRL și . au solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței nr.259, pronunțată la data de 08.10.2012, în dosarul nr._, în sensul de a se menționa obligarea pârâților B. L. și A. B. la plata despăgubirilor și față de reclamanta ., alături de reclamanta . E. SRL.

Din examinarea considerentelor și a dispozitivului deciziei nr.259, pronunțată la data de 08.10.2012 de Tribunalul D., în dosar nr._, reiese că instanța de fond a analizat toate cererile formulate de ambele reclamante, apreciind că sunt în parte întemeiate și, în consecință, a admis în parte acțiunea în despăgubiri formulată de către reclamantele . E. SRL și ., obligând pârâții B. L. și A. B. să plătească reclamantelor suma de 5.690.836 lei cu titlu de daune.

În conformitate cu dispozițiile art. 281 alin.1 Cod procedură civilă din anul 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În speță, Curtea constată că cerințele prevăzute de norma legală invocată sunt îndeplinite, concluzia instanței de fond de a califica cererea formulată de reclamantele . E. SRL și . ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială, iar nu de completare a hotărârii, fiind corectă.

Astfel, din examinarea sentinței .259, pronunțată la data de 08.10.2012, în dosarul nr._, de Tribunalul D., reiese că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele . E. SRL și . și au fost obligații pârâții B. L. și A. B. să plătească reclamantelor suma de 5.690.836 lei cu titlu de daune.

Deși în dispozitivul hotărârii, după termenul „reclamantelor” a fost menționată doar reclamanta . E. SRL, prin folosirea de către instanță a formei de plural a acestui termen, rezultă, în mod evident, că este o simplă omisiune de a menționa și denumirea celeilalte reclamante, ., o eroare de tehnoredactare, iar nu o nepronunțare a instanței de fond în raport de cererea formulată de această reclamantă.

În acest context, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de apelanții pârâți B. L. și A. B. vizând calificarea cererii reclamantelor . E. SRL și . ca fiind una de completare, iar nu de îndreptare eroare materială, întrucât, astfel cum s-a relevat, instanța a folosit forma de plural a termenului de „reclamante”, referindu-se astfel la ambele reclamante, astfel cum reiese și din paragraful II al dispozitivului deciziei, unde sunt menționate cele două reclamante și din faptul că a analizat în tot cuprinsul hotărârii cererile formulate de amândouă reclamantele . E. SRL și ..

În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea constată că apelul este nefondat și, în temeiul art.296 Cod procedură civilă din anul 1865, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții B. L. și A. B., ambii cu domiciliul procesual ales la Schoenherr și Asociații SCA, București, sector 1, ., . din 7 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante . E. SRL și ., ambele cu sediul procesual ales în Dr.Tr.S., . E, M..

Cu drept de recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2014.

Președinte,

N. O.

Judecător,

M. M.

Grefier,

M. C.

red.jud.NO/ex.2

jud.fond E. T.

tehnored.MC/30.01.2014

M.C. 22 Ianuarie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel CRAIOVA