Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1520/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1520/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 10282/95/2012/a2
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 59/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE D. L.
JUDECĂTOR A. C.
JUDECĂTOR N. Ț.
GREFIER C. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de A. S. INSOLVENȚĂ SPRL C., lichidator al debitoarei . TG-J., împotriva sentinței nr.1520 din 30.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. L. și P. V. I. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. I., pentru intimații pârâți, lipsind recurentul lichidator.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, precum și faptul că recurentul lichidator a depus precizare, prin serviciul arhivă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat I. B., pentru intimații pârâți, pe cale de excepție, în temeiul art.3021 alin.1 lit. c) coroborat cu art.306 alin.3 Cod procedură civilă, solicită să se constate nulitatea recursului pe motiv că recursul declarat nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal.
În situația în care instanța va trece peste excepția invocată și motivele de recurs vor fi analizate de către instanța de control judiciar, solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează că a fost aprobat raportul cauzal prin care practicianul în insolvență a precizat că nu s-au identificat elemente de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei. Susține că faptele reclamante de către lichidator nu se circumscriu dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1520 din 30.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii materiale, invocată din oficiu de instanță și s-a respins cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de lichidatorul A. S. Insolvență SPRL C., pentru debitoarea . TÂRGU-J., aflată în procedura simplificată a falimentului, împotriva pârâților D. L. și P. I. C..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin raportul cauzal întocmit de lichidatorul INSOL INDUSTRY IPURL, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei ., aprobat prin sentința nr.1616 din 23.10.2012, s-a precizat că nu au fost identificate elemente de antrenare a răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere prevăzute de art.138 al.1 din L.85/2006, modificată, debitoarea prezentând o evidență contabilă bine condusă, cu balanțe de verificare lunare întocmite pe bază de documente justificative, cu bilanțuri contabile întocmite și depuse conform legii, cu declarații fiscale depuse la toate instituțiile statului, în termenele legale; starea de insolvență a debitoarei se datorează unui management defectuos de administrate a societății, aferent ultimilor trei ani anteriori deschiderii procedurii, neîncasării la timp de la clienții debitoarei a sumelor facturate, neluării măsurilor de acționare în instanță și executare silită, realizării de lucrări și prestări servicii fără o analiză de eficiență a acestora, lipsei unei viziuni coerente și unitare pe termen lung privind organizarea și conducerea societății ca societate comercială al cărei principal scop este obținerea de profit.
Potrivit art. 138 alin.1 din Lege anr.85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele expres și limitativ prevăzute de text.
Cum prin raportul cauzal întocmit în conformitate cu prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, aprobat prin sentință irevocabilă de către judecătorul sindic, lichidatorul desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei a precizat că nu a identificat elemente de antrenare a răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, instanța a constatat că este inadmisibilă o cerere în atragere a răspunderii materiale formulată ulterior de către lichidator. S-a apreciat că nu are relevanță faptul că pe parcursul procedurii s-a procedat la înlocuirea lichidatorului provizoriu INSOL INDUSTRY IPURL cu lichidatorul A. S. IN INSOLVENȚĂ SPRL C., prin încheierea de ședință din 12 februarie 2013, ca urmare a desemnării noului lichidator de către adunarea creditorilor din 11 februarie 2012.
Analizând fondul cauzei, respectiv încadrarea faptelor imputate prin cererea de atragere a răspunderii materiale în dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă s-a solicitat atragerea răspunderii materiale a pârâților cu motivarea că debitoarea . avea de încasat la data intrării în insolvență suma de 68.109,38 de la FCC Construction S.A.Barcelona, sumă evidențiată în contul 267, precum și suma de 15.000 lei, respectiv 104.844,54 lei de la alți clienți și furnizori debitori, și că în cazul a două societăți, respectiv . SRL și ., creanțele sunt prescrise .
Motivele invocate de lichidator privind managementul defectuos și administrarea deficitară a societății debitoare de către pârâți în funcția de administrator social, deținută succesiv, s-a considerat că nu se încadrează în cele reglementate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, întrucât dispozițiile art. 138 lit.a din Legea insolvenței sancționează săvârșirea faptei cu intenție de persoanele menționate în textul de lege ori, în speță, managementul defectuos și administrarea deficitară nu dovedesc intenția de fraudare a societății debitoare, ci sunt determinate îndeosebi, de capacitatea intelectuală, pregătirea profesională și de anumite aptitudini economico- financiare ale administratorului social.
Împotriva sentințeia declarat recurs reclamantul lichidator A. S. INSOLVENȚĂ SPRL C., pentru debitoarea . TG-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori statutari și obligării acestora la acoperirea prejudiciului adus societății debitoare, în cuantum de 187 953,92 lei.
În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a admis în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității cererii de antrenare a răspunderii materiale, invocată din oficiu, fără a avea în vedere că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a fost întocmit de fostul administrator judiciar, iar neprecizarea în mod expres de către acesta a persoanelor care se fac vinovate de stare de insolvență a societății, nu împiedică actualul lichidator să analizeze amănunțit documentele contabile și, în măsura în care consideră necesar, să formuleze o acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.483 Cod procedură civilă.
La data de 29.01.2014, recurentul a depus la dosar o precizare a cererii de recurs, prin care a învederat că la data de 13 decembrie 2013, prin OP nr.1928, FCC CONSTRUCTION – Sucursala București a achitat debitul în cuantum de_,38 lei, astfel încât prejudiciul cauzat societății de către administratorii care s-au succedat la conducerea acesteia s-a redus de la_,92 lei, la_,54 lei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, la data de 10.02.2014, cu caracter de întâmpinare, intimații pârâți au solicitat în principal, pe cale de excepție, în temeiul art.3021 alin. 1 lit. c) Cod procedură civilă, coroborat cu art.306 alin.3 Cod procedură civilă, constatarea nulității recursului, motivând că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de către recurentă nu se circumscriu acestui cadrul legal.
În situația respingerii excepției invocate, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, motivând că este temeinică și legală, judecătorul sindic raportându-se corect la textele incidente în cauză, respectiv art.138 alin.1, raportat la art.59 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
Faptul că, deși a găsit admisibilă excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a antamat și fondul cauzei în considerentele sentinței, a apreciat că face de prisos o eventuală casare a sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare.
În continuarea motivării, intimații au arătat că întreprinderea demersurilor legate de recuperarea creanțelor nu garanta și încasarea efectivă a sumelor datorate, câtă vreme acești debitori nu aveau posibilități efective de plată, una dintre societățile debitoare, respectiv . SRL, aflându-se, la rândul său, în procedura insolvenței.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, Curtea urmează a o respinge, având în vedere dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, aplicabile în speță, conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispoz. art. 3041C. pr.civ., Curtea reține că recursul este fondat, date fiind următoarele considerente:
Conform dispoz. art. 59 alin. (1) din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, iar potrivit dispoz. art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele expres și limitativ prevăzute de text.
Observând raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, întocmit la data de 17.10. 2012, în temeiul art.59 alin.1 din Legea insolvenței ( filele 41-44 dosar fond), aprobat prin încheierea nr.1616, pronunțată de judecătorul sindic, în ședința publică de la 23 octombrie 2012 (filele 47-48 dosar fond), Curtea constată că lichidatorul Insol Industry IPURL a menționat, printre cauzele și împrejurările care au condus la insolvență și ,,...neîncasarea la timp a sumelor facturate de la clienții debitori, neluarea măsurilor de acționare în instanță și executare silită...” și și-a rezervat dreptul de a continua analiza activității societății, de a completa raportul și de a promova acțiunile judiciare care se impun cu respectarea termenului de prescripție a acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere, în măsura în care vor fi identificate elemente care să demonstreze săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, deși nu a menționat expres persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a societății debitoare, prin raportul întocmit în temeiul art.59 alin.1 din Legea insolvenței, lichidatorul a prezentat o . elemente care conturau concluzia că, în opinia sa, vinovăția acestor persoane a existat și a precizat, totodată, că a analizat doar perioada cuprinsă între anii_12, ,,pe baza documentelor financiar-contabile întocmite și puse la dispoziție de către debitoare, pornind de la premisa că acestea oferă o imagine fidelă a situației economice și financiare”.
În acest context, cererea de antrenare a răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare s-a respins greșit ca inadmisibilă, fără a se lua în considerare faptul că demersul actualului lichidator al societății s-a datorat tocmai exercitării dreptului de a continua analizarea documentelor contabile, drept pe care și-l rezervase și fostul lichidator.
Pe de altă parte, se constată că, deși din practicaua sentinței recurate rezultă că instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de antrenare a răspunderii pârâților, acordând cuvântul părții prezente asupra excepției invocate, din considerentele hotărârii reiese că judecătorul sindic s-a pronunțat și asupra aspectelor de fond.
Cum, pe acest aspect, instanța nu a acordat cuvântul părții prezente, încălcând astfel principiile oralității și contradictorialității, care guvernează procesul civil, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate și produce părții care a pierdut procesul o vătămare, în sensul art.105 alin. 2 Cod procedură civilă, de natură a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Date fiind considerentele menționate anterior, în temeiul art 312 alin.3C.pr.civ., va fi admis recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a analiza pe fond cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților, în calitate de administratori statutari ai societății debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de A. S. INSOLVENȚĂ SPRL C., cu sediul în C., Calea Unirii, nr.30, e.1, județul D., lichidator al debitoarei . TG-J., cu sediul în Tg-J., ..37, Gorj, CUI_, J_, împotriva sentinței nr.1520 din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. L., cu domiciliul în Tg-J., ..41, ., . și P. V. I. C., cu domiciliul în Tg-J., ..8, ., ..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014.
PREȘEDINTE, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. | JUDECĂTOR, N. Ț. |
GREFIER, C. B. |
C.B. 14 Februarie 2014
Red.jud./D.L.
Tehnored./C.B./2ex.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 458/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 389/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
