Procedura insolvenţei. Sentința nr. 404/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 404/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 3995/104/2008/a2
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 453/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE S. L.
JUDECĂTOR C. P.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER N. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea ., împotriva sentinței nr. 404/2014 din data de 30 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin administrator judiciar AVD INSOLV CONSULT IPURL, având ca obiect procedura insolvenței contestație tabel definitiv creanțe.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns avocat F. M. reprezentând intimata debitoare. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal. Avocat C. A. reprezentând recurenta creditoare a depus cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței.
Curtea a încuviințat cererea și a lăsat dosarul la finalul ședinței.
La a doua strigare, a răspuns avocat C. A. reprezentând recurenta creditoare și avocat F. M. reprezentând intimata debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal. Avocat C. A. reprezentând recurenta creditoare depune împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei cu chitanța nr._-282-0038/09.10.2014 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Avocat F. M. reprezentând intimata debitoare depune împuternicire avocațială și înscrisuri respectiv: Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, din data de 31 ianuarie 2014.
Avocat C. A. reprezentând recurenta creditoare solicită acordarea unui termen pentru a se atașa dosarul de fond sau pentru a depune la dosar înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești la care face referire în recurs.
Curtea respinge cererea de atașare a dosarului de faliment în baza art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, precum și cererea de acordare a unui termen pentru atașarea hotărârilor judecătorești din acest dosar deoarece instanța le poate consulta direct în sistemul Ecris.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. A. reprezentând recurenta creditoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și, rejudecând cauza să fie respinsă contestația.
Susține că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă s-a stabilit că debitoarea are o creanță de aproximativ 26.000 lei. Debitoarea a formulat plângere penală, cauza suspendându-se. După repunerea pe rol a cauzei a fost soluționată și plângerea penală stabilindu-se că suma de 8500 lei a fost achitată către T. M.. Consideră că, dacă T. M. este prepusul lui ., se poate introduce acțiune pe dreptul comun împotriva acestuia.
Precizează că, în momentul în care au sesizat că T. M. își îndeplinește defectuos atribuțiile de serviciu, i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Arată că, debitoarea a investit instanța cu o contestație, susținând că s-a stabilit în mod definitiv că s-a plătit suma de 8500 lei.
Consideră că soluția instanței este greșită, atâta timp cât există o sumă stabilită în mod irevocabil. Critică de asemenea și faptul că s-a reținut că lichidatorul a pus concluzii de admitere, concluzii pe care le apreciază ca fiind eronate și pur subiective.
Avocat F. M. reprezentând intimata debitoare solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Arată că pe parcursul desfășurării relațiilor comerciale dintre cele două societăți s-a achitat o parte din sumă, debitul achitat nefiindu-le recunoscut.
Prin ordonanță a Prchetului de pe lângă Tribunalul O., rămasă definitivă, s-a stabilit că suma de 8500 de lei a fost achitată. Ulterior a fost achitată și suma de_,35 lei, debitul fiind achitat integral.
CU R T E A
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 404/2014 din data de 30 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de debitoarea . SRL, la tabelul definitiv al creanțelor întocmit de administratorul judiciar Avd Insolv Consult IPURL în contradictoriu cu creditoarea . și s-a dispus reducerea creanței creditorului . cu suma de 8.500 lei .
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că . a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei . SRL cu o creanță în valoare de 26.243,35 lei ca urmare a admiterii contestației creditoarei . conform sentinței 835/22.06.2009 pronunțată în dosar nr._ 08/a1, rămasă irevocabila prin decizia 1440/19.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar .
Potrivit art.75 (1) din Legea 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prev. la art.73 alin.2, și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și pana atunci necunoscute .
Instanța a reținut că debitoarea . SRL prin administratorul social a sesizat organele de urmărire penală privind manoperele frauduloase săvârșite de administratorul societății creditoare în legătură cu sumele de bani pe care le-a primit și nu a întocmit acte, motiv pentru care s-a dispus suspendarea dosarului nr._ 08 .
În ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din 31.01.2014 data in dosarul penal nr.1055/P/2013, s-a reținut că partea vătămată G. E. este administrator al . SRL, iar învinuitul S. V. este administrator al . și ., iar intre societatea părții vătămate, pe de o parte și celelalte două societăți, s-au desfășurat relații comerciale în sensul că în perioada aprilie – iunie 2008 . SRL a achiziționat pietriș de la . de mai multe ori.
În ordonanță se reține ca învinuitul T. M., care era desemnat verbal de administratorul societății, învinuitul S. V. să supravegheze activitatea de la balastieră, a declarat ca a primit de la partea vătămata G. E., reprezentant legal la . SRL suma de 8500 lei, pe care a folosit-o la plata drepturilor salariale ale angajaților ,fără a elibera chitanță pentru acești bani .
În continuare se reține în ordonanță că este cert că banii au fost dați, însă învinuitul S. V. neagă acest lucru. Rezulta că învinuitul T. M. nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, din neglijență, producând astfel o pagubă în patrimoniul . în cuantum de 8500 lei motiv pentru care s-a aplicat învinuitului o sancțiune cu caracter administrativ pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin.1 Cod penal .
Totodată, ca urmare a neregulilor financiare și contabile în activitatea creditoarei . s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 15.677,55 lei, astfel ca a fost reținută în sarcina administratorului societății creditoare infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.B din Legea 241/2005 fiindu-i aplicată sancțiunea administrativă a amenzii în suma de 1000 lei .
Având în vedere probele efectuate în cadrul cercetărilor penale în dosarul 1055/P/2013 și Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din 31.01.2014 dată în acest dosar, punctul de vedere al administratorului judiciar Avd Insolv Consult IPURL, instanța a constatat că debitoarea . SRL a plătit suma de 8500 lei din creanța totală de 26.243,35 lei întrucât a făcut dovada manoperelor frauduloase săvârșite de creditoarea ., prin reprezentantul legal, faptul că numitul T. M. a acționat în calitate de prepus al societății creditoare atunci când a încasat suma de 8500 lei de la reprezentantul legal al debitoarei, fără a elibera chitanță pentru acești bani .
În consecință, contestația debitoarei împotriva tabelului definitiv al creanțelor formulata în temeiul art.75 (1) din Legea 85/2006 a fost apreciată ca întemeiată, și s-a dispus reducerea creanței creditoarei . cu suma de 8.500 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 29.07.2014 creditoarea . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivare s-a arătat că debitoarea . SRL a formulat contestație la tabelul definitiv al creanțelor, în baza Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din 31.02.2014, scoțând din context anumite informații din această ordonanță.
În ce privește achitarea sumei de 8500 lei către numitul T. M., care se pare a primit această sumă și și-a însușit-o, recurenta arată că i-a desfăcut contractul de muncă deoarece a constatat că acesta își îndeplinea defectuos atribuțiile de serviciu.
Banii nu au fost depuși în contabilitatea societății și numitul T. M. nu fusese investit cu atribuția de încasare de bani în numele societății.
Declarațiile acestuia sunt subiective, în calitate de învinuit, nefiind date sub jurământ.
Organul de urmărire penală nu putea să constate definitiv și irevocabil că a fost achitată creanța, acesta fiind doar atributul instanței de judecată .
Creanța . în suma de 26.243,35 lei a fost stabilită în mod cert, definitiv și irevocabil prin sentința nr. 92/2003 pronunțată în același dosar de Tribunalul O., soluție rămasă irevocabilă prin constatarea ca nul a recursului debitoarei.
Dacă debitoarea pretinde că i-ar fi dat bani numitului T. M., ar fi trebuit să se îndrepte cu o acțiune în pretenții împotriva acestuia
De altfel, debitoarea ar fi trebuit să plătească banii prin virament, așa cum mai procedase.
Recurenta a mai susținut faptul că prezenta contestație nu se încadrează în vreuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006: fals, dol sau eroare esențială.
Punctul de vedere al administratorului judiciar AVD INSOLV CONSULT IPURL este apreciat de recurentă ca nefiind avizat deoarece inițial administrator judiciar a fost numit în cauză INSOLVENTA 2007 SPRL, neexistând documente care să ateste schimbarea acestuia.
Administratorul judiciar a pus concluzii de admitere a creanței, fără a motiva, el având interes în cauză deoarece a primit, din 2009 până în prezent un onorariu de 500 lei/lună de la debitor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 C.pr. civ.
La dosar a fost depusă, în original și copie, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pronunțată la 31.01.2014 în dosarul nr. 1055/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. „.
Din textul legal rezultă că, orice creanță, indiferent de modul cum a fost stabilită și care este înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, poate fi contestată de orice parte în situația descoperirii unui fals, dol, a unei erori esențiale care a determinat admiterea creanței sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Debitoarea a contestat creanța creditoarei . astfel cum a fost ea înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor în baza unui act nou, necunoscut și hotărâtor -Ordonanța Parchetului din 31.01.2014- conform art. 75 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul prevăzând această posibilitate în cuprinsul legii speciale.
În cauză nu este vorba de ignorarea puterii de lucru judecat în ceea ce privește stabilirea, prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, a cuantumului creanței creditoarei ., ci de posibilitatea legală ca, în cazul descoperirii ulterioare a unor înscrisuri hotărâtoare, să poată fi contestată orice creanță înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor.
Pe fondul cauzei, recurenta a pus problema realității plății sumei de 8500 lei de către debitoare și dacă plata acesteia, către un salariat al creditoarei ., poate fi imputată societății.
Cât privește realitatea plății, aceasta a fost reținută în Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din 31.01.2014, în urma cercetărilor constatându-se că învinuitul T. M. a încasat de la . SRL suma de 8500 lei, producându-i acesteia o pagubă.
Ordonanța Parchetului nu are caracterul unei hotărâri judecătorești, însă aceasta stabilește faptele, făptuitorul și vinovăția acestuia.
Conform art. 2491 și art. 246 C.pr. civ., orice persoană interesată ar fi putut face plângere împotriva acestei Ordonanțe, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, astfel încât nu se mai pot pune în discuție constatările organului de urmărire penală, toți cei interesați achiesând la acestea.
Fiind neîndoielnică efectuarea plății de către . SRL pentru suma de 8500 lei, urmează a se stabili dacă aceasta a fost făcută către creditoare.
Pentru a fi valabilă plata, aceasta trebuie făcută către reprezentantul legal sau cel convențional al societății.
Așa cum rezultă din declarațiile părților dar și din Ordonanța parchetului, numitul T. M. era reprezentantul convențional al creditoarei ., desemnat de administratorul societății S. V., la punctul de lucru din Drăgănești O.. Acesta făcea încasări și plăți, de mai mult timp, conform constatărilor organului de urmărire penală și ale organelor fiscale.
În consecință, în baza unor raporturi comerciale mai vechi și a mandatului convențional dat de reprezentantul legal al ., T. M. făcea încasări în numele societății pe care o reprezenta.
În aceste condiții, plata făcută de . SRL către numitul T. M. reprezintă o plată valabilă făcută către ., iar în situația în care această din urmă societate nu a primit banii de la prepusul său, urmează să-i recupereze direct de la acesta.
Faptul că reprezentantul convențional nu și-a îndeplinit corect mandatul față de mandant nu poate fi imputat terțului de bună credință.
Cât privește criticile vizând netemeinicia susținerilor lichidatorului judiciar, acestea sunt de asemenea nefondate, având în vedere faptul că lichidatorul deține evidența contabilă a debitoarei, având astfel o imagine a plăților efectuate de aceasta.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea apreciază hotărârea instanței de fond legală și temeinică, urmând ca, în baza art. 312 C.pr. civ. recursul creditoarei . să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ., cu sediul în București, sector 1, ..37A, camera 1, împotriva sentinței nr. 404/2014 din data de 30 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin administrator judiciar AVD INSOLV CONSULT IPURL, cu sediul în C., .. 23D, ., județul D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE, S. L. | JUDECĂTOR, C. P. | JUDECĂTOR, A. C. |
GREFIER, N. B. |
Red. Jud. S.L.
Jud. fond N.F.O. M.
Tehnoredactat V.S./2ex.
N.B. 16 Octombrie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 921/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 621/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
