Procedura insolvenţei. Sentința nr. 719/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 719/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 488/63/2012/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 411/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 SEPTEMBRIE 2014
PREȘEDINTE L. G.
JUDECĂTOR D. L.
JUDECĂTOR R. M.
GREFIER L. P.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ., împotriva sentinței nr. 719 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. –Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul E. . debitoarei . și intimata debitoare . administrator special C. D. N., având ca obiect procedura insolvenței acțiune în anulare act fraudulos.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
P. sentința nr. 719 din data de 24.04.2014, Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar E. . administreze procedura insolvenței debitoarei . în contradictoriu cu pârâta ..R.L și debitoarea . prin administrator special C. D. N..
A anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între debitoare și pârâtă la data de 08.04.2011, conform facturii nr. 1363, având ca obiect autospecializata VOLVO FH12, nr. identificare YV2A4B2C6WB201559 si remorca Unterholzner, nr. identificare 6596.
A obligat pârâta la restituirea bunurilor către debitoare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
P. sentința nr. 773/17 mai 2012 a Tribunalului D. s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei ., iar la data de 08.11.2012 s-a dispus .>
Lichidatorul judiciar desemnat cu administrarea procedurii insolvenței debitoarei a solicitat în prezenta cauză anularea contractul de vânzare-cumpărare a autospecializatei VOLVO FH12, nr. identificare YV2A4B2C6WB201559, an fabricație 1998 si a remorcii Unterholzner, nr identificare 6596, încheiat între debitoare, în calitate de vânzătoare și pârâtă, în calitate de cumpărătoare, pentru prețul de 35.000 lei, conform facturii fiscale nr. 1363/08.04.2011.
Potrivit art. 79 din Legea 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Totodată, vor putea, să fie anulate și operațiunile încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii dacă prestația debitorului depășește în mod vădit pe cea primită (art. 80 alin.1 lit. b) sau dacă a existat intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau a le leza în orice fel drepturile (art. 80 alin.1 lit. c)- texte de lege invocate în susținerea cererii.
Legea impune astfel îndeplinirea mai multor condiții pentru admisibilitatea acțiunii în anularea actelor frauduloase, iar în raport cu probele administrate, s-a constatat incidența art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor art. 80 alin.1 lit. c.
De asemenea, nu a fost reținută lipsa consimțământului debitoarei la încheierea actului (invocată la concluziile pe fond) deoarece instanța nu a fost învestită cu acest motiv de nulitate.
Revenind la condițiile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, s-a constatat că prima cerință referitoare la titularul acțiunii în anulare, care nu poate fi decât administratorul sau lichidatorul judiciar, după caz, este îndeplinită, cererea fiind formulată de lichidatorul judiciar desemnat cu administrarea procedurii insolvenței debitoarei.
S-a mai observă că actul vizat a fost încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței (08.04.2011, data încheierii actului, 17.05.2012, data deschiderii procedurii), iar din probele administrate în cauză instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția disproporției vădite între prestațiile părților.
În acest sens, instanța a avut în vedere criteriile reținute de expert, fără a-și însuși însă concluziile acestuia, raportându-se și la circumstanțele încheierii actului, conform declarației administratorului pârâtei.
Astfel, la stabilirea valorii bunurilor, expertul a folosit metoda comparației, raportându-se la prețul solicitat pentru bunuri de același tip, însă instanța nu a reținut corecțiile aplicate. Faptul că dealerul Volvo practică anumite discounturi cuprinse între 10 – 30% din prețul de nou al bunului nu poate determina o reducere a prețului cu 20% (așa cum a susținut expertul), autospecializata în cauză neîncadrându-se în categoria de nou.
De asemenea, nu a fost primită operațiunea de scădere din prețul stabilit de expert a c/v reparațiilor efectuate de cumpărător pentru a aprecia asupra valorii de piață a bunurilor. Pe lângă faptul că pârâta nu a susținut că ar fi făcut reparații de_ lei (la întâmpinare atașând acte pentru suma de 3500 lei, fără a dovedi însă că respectivele reparații au fost efectuate la bunurile achiziționate de la debitoare), existența acestora nu poate avea ca efect reducerea sumei stabilite prin metoda folosită. Ar însemna că un bun căruia i s-au adus reparații de aceeași sumă cu care a fost achiziționat să aibă valoarea de piață 0, eventual negativă dacă reparațiile au fost mai mari, ceea ce ar fi ilogic, piața demonstrând contrariul.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că reprezentantul pârâtei a luat decizia de achiziționare a bunurilor și a plătit prețul fără să le vizualizeze mai întâi, de unde rezultă că, în mod cert, valoarea acestora era mult sub prețul pieței (cu atât mai mult cu cât acesta desfășura activități de transport, având astfel cunoștință de prețurile practicate).
Fiind îndeplinite astfel dispozițiile art. 80 alin.1 lit. b), a fost admisă acțiunea și a fost anulat contractul de vânzare cumpărare, iar pârâta a fost obligată la restituirea bunurilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a considerat greșit că vânzarea unui autocamion Volvo și a unei remorci cu prețul de 19.000 lei fără tva și, respectiv, 9225 fără tva, reprezintă un act fraudulos în care prestația debitorului o depășește pe cea primită.
În opinia recurentei prima instanță nu a luat în considerare faptul că autocamionul Volvo a fost avariat, iar remorca a fost fabricată în anul 1976.
Recurenta a invocat expertiza întocmită de expertul evaluator ANEVAR care a stabilit valoarea de piață a autocamionului Volvo la 18.410 lei fără tva, iar a remorcii la 9.201 lei fără tva, utilizând metoda comparației cu oferte de piață pentru bunuri similare.
A invocat, totodată, starea tehnică slabă a autocamionului, numărul de kilometri parcurși la momentul efectuării tranzacției -920.000 km, precum și valoarea reparațiilor efectuate, probată cu înscrisuri, parte depuse la dosar, parte prezentate expertului la efectuarea expertizei, cu răspunsul la interogatoriu dat de reprezentanții debitoarei și pârâtei, precum și cu declarația martorului N. F. N. care a intermediat vânzarea.
Consideră recurenta că susținerile instanței de fond din paragrafele 7, 8 și 9 ultima pagină a sentinței sunt greșite și nu au în vedere probatoriul administrat.
A precizat recurenta că expertul a folosit același procedeu de evaluare, corectând și prețul remorcii, însă în cazul acesteia instanța nu reține un preț neserios sau o prestație a debitorului ce depășește pe cea primită, acceptând astfel că prețul remorcii este unul corect.
Recurenta a susținut că o disproporție vădită între valoarea unui bun și prețul plătit presupune ca bunul să fie vândut cu mai puțin de 50% din valoarea lui, astfel încât în cauză nu se poate susține disproporția vădită între prestații.
La data de 20.06.2014 lichidatorul E. . întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În cuprinsul întâmpinării lichidatorul judiciar a susținut că aprecierea instanței de fond potrivit căreia autospecializata VOLVO nu poate fi reținută în categoria unui bun nou, având 10 ani vechime și peste 900.000 de kilometri parcurși, astfel încât nu se poate pune în discuție reducerea de 20%.
A arătat lichidatorul judiciar că bunurile au fost achiziționate fără a fi vizualizate, nelăsând loc pentru negociere, aspect ce duce la concluzia că prețul acestei vânzări poate fi egal cu cel al ofertei, cumpărătorul putând să cumpere la un preț mai mare dacă sunt mai mulți ofertanți și la un preț mai mic dacă este unul singur.
Tot în cuprinsul întâmpinării lichidatorul judiciar a precizat că înscrisurile depuse de expertul evaluator care însumează reparații de aproximativ 11.000 lei nu dovedesc că acestea s-au efectuat la bunul în cauză, cu atât mai mult cu cât s-a susținut inițial că valoarea reparațiilor a fost de 3.500 lei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă și a dispozițiilor art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006, analizate de prima instanță, Curtea constată că acesta este fondat.
Potrivit art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul de lege are în vedere anularea (revocarea) actelor în care există diferență vădită de valoare între prestații în defavoarea debitorului.
Art. 80 alin.1 lit. b reglementează o situație similară leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproporția de valoare între contraprestații, prejudiciul neproducându-se direct în patrimoniul debitorului, ci reflectându-se asupra patrimoniului creditorilor.
În cazul prevăzut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumată de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puțin acceptând posibilitatea vătămării celorlalți creditori în beneficiul persoanei cu care a contractat și căruia îi transferă o valoare patrimonială mult mai mare în raport de prestația efectiv primită de el.
În speță, din materialul probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
P. contractul de vânzare cumpărare, materializat în factura fiscală nr. 1363/08.04.2011, debitorul ., în calitate de vânzător, a înstrăinat către ., în calitate de cumpărător, autospecializata VOLVO FH12, cu număr de identificare YV2A4B2C6WB201559, fabricată în anul 1998 și remorca Unterholzner, cu nr. identificare 6596, la prețul de 19.000 lei cu tva, și, respectiv, 9.225.81 lei cu tva, în total 35.000 lei.
Expertul evaluator desemnat în cauză pentru evaluarea bunurilor a determinat valoarea acestora prin utilizarea metodei comparațiilor de piață, concluzionând că autospecializata VOLVO FH 12 are o valoare de piață de 18.410 lei, iar remorca Unterholzner are o valoare de piață de 9201 lei.
Valoarea de piață, conform definiției din raportul de expertiză, reprezintă suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată la data evaluării între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.
P. răspunsul la obiecțiuni expertul evaluator a precizat că a aplicat o corecție de 20% pentru toate comparabilele, rezultată ca medie aritmetică, întrucât, din discuțiile cu reprezentantul dealerului Volvo a rezultat că acesta practică discounturi între 10 și 30% din prețul de nou.
Tot în răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că pentru elementul de comparație starea tehnică a considerat o stare tehnică slabă, având în vedere multitudinea de reparații și înlocuiri ale diverselor componente, precum și că a aplicat o corecție de 1% pentru fiecare 5000 km parcurși, având în vedere că, potrivit discuțiilor cu reprezentantul Volvo România, durata de exploatare a acestui tip de autospecializată este de 1.200.000 km parcurși, iar deprecierea anuală este de 12,5%.
Expertul a mai concluzionat în răspunsul la obiecțiuni că starea autospecializatei VOLVO, deși funcțională, este una precară, degradată, caroseria afectată de rugină, prezintă urme de avarii, iar cu privire la reparații i-au fost puse la dispoziție documente din care rezultă reparații în sumă de 11.213 lei și nu în sumă de 3500 lei, așa cum susține lichidatorului judiciar.
Expertul a precizat că în situația în care se aplică cea mai mică corecție brută, valoarea justă a autospecializatei este de 29.623 lei.
Față de cele reținute, Curtea constată că instanța de fond a înlăturat greșit concluziile raportului de expertiză.
Deși susține că a avut în vedere criteriile reținute de expert, fără a-și însuși însă concluziile acestuia, Curtea apreciază că, practic, raportul de expertiză cu privire la autospecializată a fost înlăturat în totalitate, din considerentele hotărârii nerezultând criteriile avute în vedere de expert și păstrate de instanță.
Susținerea potrivit căreia nu se poate aplica o corecție de 20% întrucât autospecializata nu se încadrează în categoria de nou, nu este una argumentată în contextul în care dealerul VOLVO comercializează acest tip de produse, similare autospecializatei Volvo, aplicând corecții între 10% și 30% din prețul de nou.
Concluzia expertului este motivată acesta arătând că a făcut o medie aritmetică între corecțiile aplicate chiar de dealerul Volvo, autospecializata înstrăinată de debitor încadrându-se clar în categoria pentru care acest dealer aplică corecții, tocmai în considerarea faptului că bunurile nu sunt noi, acestea din urmă fiind vândute cu prețuri de bunuri noi, fără corecții.
Chiar păstrând logica instanței că aceste corecții sunt aplicabile categoriei de nou, cu atât mai mult, dacă dealerul corectează prețurile pentru bunuri noi, valoarea de piață a unui bun similar vechi este sub valoarea corectată.
Nici argumentele instanței privind reparațiile și efectul acestora asupra valorii de piață nu pot fi reținute, întrucât este evident că starea tehnică constatată de expert (slabă, multitudine de reparații și înlocuiri ale diverselor componente, numărul kilometrilor parcurși aproximativ 1.000.000 coroborat cu faptul că durata de exploatare a acestui tip de autospecializată este de 1.200.000 km parcurși, iar deprecierea anuală este de 12,5%) influențează valoarea de piață.
Nu prezintă relevanță contravaloarea reparațiilor, simplul fapt că bunul a suferit avarii și au fost înlocuite componente conduce la o scădere semnificativă a prețului de piață.
De altfel, constatările expertului cu privire la starea tehnică a autospecializatei, vechimea acesteia, numărul de kilometri parcurși, practicile dealerului Volvo, etc. au valoarea probatorie a înscrisului autentic și nu pot fi înlăturate decât în condițiile prevăzute pentru înscrisul autentic ( dovedirea falsului).
În plus, Curtea constată lipsa de consecvență în cadrul considerentelor sentinței recurate, întrucât, cu privire la remorcă au fost împărtășite concluziile raportului de expertiză în condițiile în care argumentarea expertului este identică cu cea utilizată pentru autospecializata Volvo.
Curtea constată și că instanța de fond a apreciat eronat incidența dispozițiilor art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 cu motivarea că există disproporție vădită între prestația debitorului vânzător și cea a cumpărătorului.
Debitorul a predat bunurile ( autospecializata și remorca), iar cumpărătorul a plătit prețul ( 35.000 lei inclusiv tva).
Așa cum s-a arătat, în art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006, legiuitorul se referă la disproporție vădită între prestațiile ce fac obiectul actului de transfer patrimonial, sintagma „ vădită” conducând la ideea unui preț lezionar, neserios.
În literatura de specialitate, prețul neserios este definit ca preț derizoriu în sensul că disproporția dintre acesta și valoarea lucrului este atât de mare încât se poate stabili că practic nu există preț.
Or, în speță, nu se poate reține disproporția vădită de valoare între prestația debitorului vânzător care a transmis bunurile și prestația cumpărătorului care a plătit prețul.
Chiar în ipoteza susținută de lichidator, neîmpărtășită de expert, dar calculată de acesta în răspunsul la obiecțiuni, în care prețul plătit de cumpărător se situează sub prețul pieței, nu se pune problema unei disproporții vădite între prestații, deoarece, diferența de valoare între 29.623 lei și 18.410 lei nu conduce la concluzia unui preț neserios, derizoriu, ci poate fi explicată prin vechimea autospecializatei ( aproximativ 15 ani ), numărul de kilometri parcurși (cca 1.000.000 km) și starea tehnică slabă (multiple reparații și înlocuiri de componente).
Ca urmare, deși operațiunea comercială a fost efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii (circa 1 an înainte de data deschiderii procedurii) condițiile prevăzute de art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 nu sunt îndeplinite, nefiind vorba de un act în care prestația debitorului depășește „vădit” pe cea primită.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința nr. 719 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. –Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta . cu sediul în Găești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 719 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. –Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul –lichidator E. . debitoarei . cu sediul în C., ..55, et1, județul D. și intimata debitoare . administrator special C. D. N. cu sediul în C., . 159 J, ..
Modifică sentința nr. 719 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. –Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, L. G. | JUDECĂTOR, R. M. | |
GREFIER, L. P. |
Red jud – LG/2/ex/
Jud fond -IO
L.P. 17 Septembrie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 806/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
