Procedura insolvenţei. Sentința nr. 478/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 9089/101/2013/a23
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Decizia Nr. 353/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Președinte N. O.
Judecător E. M.
Grefier M. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea S.C. T. V. S.A. împotriva sentinței nr.478/2014 din 3 aprilie 2014, pronunțate de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE D. T. S. - prin administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL, respectiv prin administrator special V. M., având ca obiect procedura insolvenței contestație la tabelul preliminar
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta creditoare, reprezentată de administrator social Gh.O., asistat de avocat D. D., lipsind intimata debitoare atât prin administratorul judiciar, cât și prin cel special.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier. care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, iar apelanta și-a îndeplinit obligația achitării taxei de timbru, conform chitanței nr._ (28)/12.06.2014. De asemenea, se mai învederează că, în cadrul procedurii prealabile, intimata debitoare a depus întâmpinări atât prin administratorul judiciar, cât și prin cel special, iar apelanta creditoare a depus răspuns la întâmpinare.
Apelanta creditoare, prin avocat D. D., depune un set de înscrisuri, prin care face dovada înscrierii de garanții asupra anumitor bunuri ale debitoarei în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Nemaifiind formulate alte cereri și nici invocate excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat D. D., pentru apelanta creditoare, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul înscrierii întregii creanțe în tabelul preliminar, ca și creanță garantată.
Susține că procesele-verbale de instituire a sechestrului asupra unor bunuri ale debitoarei au fost notate în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, înscrierea în această arhivă nefiind contestată de debitoare, astfel că apelanta creditoare are un drept real de garanție asupra bunurilor respective, constituit printr-un privilegiu, având deci calitate de creditor garantat..
De altfel, susține apelanta creditoare, prin avocat D. D., însuși administratorul judiciar a recunoscut parțial acest drept, înscriind în tabelul preliminar jumătate din sumă drept creanță garantată.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.478/2014 din 3 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de creditorul . în contradictoriu cu intimatul Regia Autonomă pentru Activități Nucleare D. T. S. - prin administrator judiciar T. & Asociații SPRL și Regia Autonomă pentru Activități Nucleare D. T. S. - prin administrator special D. A..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 03.12.2013 creditoarea . în contradictoriu cu intimații RAAN D. T.- S. prin administrator judiciar SCA T. & Asociații SPRL și RAAN D. T.- S. prin administrator special D. A. a formulat contestație cu privire la drepturile de preferință trecute în tabelul preliminar al creanțelor al debitoarei, întemeiată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Intimata RAAN D. T.- S. prin administrator judiciar și administrator special a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția conexării prezentei cauze la dosarul nr._ 3/a2 și excepția nulității contestației pentru lipsa condițiile de formă expres prevăzute de art. 194-197 și 148 și urm. Cod procedură civilă, iar pe fond respingerea contestației. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că prezenta contestatoare . a formulat cerere de creanță înregistrată la Tribunalul M. în data de 16.10.2013, prin care a solicitat înscrierea creanței în valoare de 91.040,96 lei asupra averii debitorului, compusă din:
- facturi reprezentând garanții finale, în cuantum total de 46.013,31 lei: facturile nr. 485/31.01.2011 în valoare de 3.786,06 lei; nr. 486/28.02.2011 în valoare de 3.893,73 lei; nr. 487/14.03.2011 în valoare de 2.227,11 lei; nr. 488/31.03.2011 în valoare de 4.114,26 lei; nr. 489/31.03.2011 în valoare de 725,34 lei; nr. 492/17.08.2011 în valoare de 9.473,34 lei; nr. 494/13.09.2011 în valoare de 15.788,40 lei; nr. 496/25.10.2011 în valoare de 6.005,07 lei;
- facturi reprezentând penalități în cuantum total de 45.026,75 lei: facturile nr. 521/22.07.2013 în valoare de 8.160,75 lei; nr. 522/22.07.2013 în valoare de 36.866,00 lei.
De asemenea, a solicitat înscrierea în tabloul provizoriu și ulterior definitiv consolidate al creanței, cu titlu de creanță garantată în sensul în care are notate în arhiva electronică de garanții reale imobiliare, anterior deschiderii procedurii insolvenței, garanții conform avizelor pentru cazanul nr. 7 de 420 t, nr. inventar 3914, înscris în 13.09.2013, un nr. de 206 bunuri mobile conform avizului din data de 7.08.2013, respectiv un nr. de 70 bunuri mobile, conform avizului din data de 12.07.2013.
Susținerea contestatoarei referitoare la faptul că în mod eronat administratorul judiciar a înscris creanța în cuantum de 45.027,65 lei în tabelul creditorilor constituit împotriva debitorului RAAN ca și creanță chirografară, deși avea caracterul de creanță garantată, nu poate fi reținută.
Astfel potrivit art. 3.9 din Legea nr. 85/2006 „creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale”.
Cât privește procedura de constituire a garanțiilor reale mobiliare Legea nr. 99/1999 stipulează în cuprinsul art. 13 al titlului VI că „ garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanție”.
Art. 14 din același act normativ prevede că:
„ (1) Contractul de garanție reală este contractul în baza căruia se constituie o garanție reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit creditor.
(2) Contractul de garanție se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată și trebuie semnat de către debitor. Prin înscris sub semnătură privată se înțelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informația pe care o conține și care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă și care nu poate fi schimbată în mod unilateral”.
De asemenea articolele următoare precizează că este obligatorie mențiunea în contract privind suma maximă a obligației garantate.
Contractul trebuie să cuprindă descrierea bunului. Acest bun poate fi descris prin gen, obiect, iar dacă se constituie asupra soldului creditor al unui cont bancar, contul trebuie să fie individualizat.
În speță nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru constituirea unei garanții reale mobiliare, între părți neexistând un contract de garanție potrivit prevederilor imperative al art. 13 din Legea nr. 99/1999, care să fie semnat de debitor și apoi înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În lipsa contractului de garanței, înscrierea creanței în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, nu are decât efectul unei operațiuni de publicitate, neputându-i conferi contestatoarei calitatea și drepturile unui creditor garantat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea S.C. T. V. S.A., criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că a făcut dovada că are constituite garanții și privilegii la momentul deschiderii procedurii, întrucât aplicase un sechestru cu deposedare, fără drept de folosință printr-un executor judecătoresc. Procesul verbal de sechestru nu a fost contestat de debitoare, întrucât era legal întocmit, iar bunurile sechestrate nu au afectat funcționarea debitoarei, fiind respectate dispozițiile art.727 și 743 Noul Cod de procedură civilă.
Arată că, practicianul în insolvență T. & Asociații a admis în parte cererea de înscriere la masa credală, recunoscând parțial dreptul contestatoarei prin înscrierea în tabelul preliminar a sumei de 46.013,31 lei – drept creanță garantată, motiv pentru care consideră că se impune învoirea garanției și pe diferența de 45.027,65 lei.
Instanța a respins contestația, făcând o analiză unilaterală și subiectivă a dispozițiilor art.14 din Legea 99/1999, invocând aceea că nu există un contract de garanție semnat de debitor și, pe cale de consecință nu este garanție reală, fără a avea în vedere dispozițiile art.36 și 37, 29 alin.3 din aceiași lege.
Apelanta a făcut publicitatea sechestrelor făcute de către executor în condițiile art.741, sechestru întocmit de executorul judecătoresc îndeplinind toate condițiile cerute de lege, astfel că, sechestrul notat în arhiva electronică ca urmare a unei hotărâri judecătorești, are efectele unei ipoteci mobiliare asupra bunurilor sechestrate, conferind caracter garantat creanței protejate de acest drept.
Arată că a chemat în judecată debitoarea anterior deschiderii procedurii de insolvență, întrucât aceasta își depășise scadențele de plată, cu termene mai mari de 6 luni, în condițiile în care termenele de plată a facturilor erau cuprinse între 90 de zile și 180 de zile de la livrarea bunului sau efectuarea prestației.
Ulterior, observând că demersurile amiabile făcute în termenul de grație stabilit, nu au condus la plata niciunei sume de bani, contestatoarea a fost obligată să se adreseze executorului judecătoresc, iar sechestrul întocmit de executorul judecătoresc îndeplinind toate condițiile și forma prevăzută de lege.
Pe cale de consecință, apreciază că apelanta este în prezența unui drept real de garanție asupra unor bunuri mobile, ce îi conferă facultatea de a le valorifica cu prioritate față de alți creditori care nu au făcut nici un demers de executoare silită, iar dacă l-au făcut nu l-au făcut opozabil, erga omens, prin notarea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, față de ceilalți creditori.
A mai susținut că deși a invocat lipsa calității de reprezentant și a mandatului pentru avocat, conform art.151 Cod de procedură civilă privind pe avocatul I. P., instanța a lăsat nesoluționată excepția ridicată.
Prin întâmpinare, atât REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE D. T. S. prin administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL cât și REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE D. T. S. prin administrator special V. M., au solicitat respingerea apelului, susținând că, conform dispozițiilor judecătorului sindic, data limită pentru formularea cererilor de înscriere la masa credală a fost 01.11.2013, iar la data de 28.11.2013 în BPI nr._, s-a publicat tabelul preliminar de creanțe al debitoarei RAAN.
Contestatoarea a depus cerere de înscriere la masa credală cu suma de 91.040,96lei, solicitând înscrierea sa ca și creanță garantată, fără a arăta că deține vreun drept de preferință, așa cum prevede în mod expres art.65 din Legea 85/2006.
Mai mult, înscrisurile pe care le anexează sunt contracte și facturi, fără a depune dovada constituirii unor garanții asupra patrimoniului debitoarei RAAN.
În temeiul prevederilor art.66 și următoarele din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar a procedat la analiza cererii de creanță, cu consecința admiterii în totalitate a creanței, rangul creanței fiind chirografară, conform art.127 alin.7, instanța de fond reținând corect că în lipsa contractului de garanție, înscrierea creanței în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, nu are decât efectul unei operațiuni de publicitate, neputându-i conferi contestatoarei calitatea și drepturile unui creditor garantat.
Curtea va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că, anterior deschiderii procedurii insolvenței, apelanta creditoare fiind în posesia unui titlu executoriu a instituit în mod legal sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale intimatei debitoarei, care a fost înscris în Arhiva electronică de Bunuri Reale Mobiliare, însă corect a reținut instanța de fond că această operațiune este pentru publicitate, neoferindu-i creditoarei calitatea de creditor garantat. Executarea silită nu a pornit în baza unui contract de garanție, care este titlu executoriu, ci a unei hotărâri judecătorești. Executarea începută s-a suspendat de drept, urmare a deschiderii procedurii insolvenței, în temeiul dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006, lege de executare silită concursuală aplicabilă tuturor participanților în această procedură, astfel că apelanta numai poate invoca aplicarea dispozițiilor din Legea 99/1999, respectiv art. 36 și 37 potrivit căruia „creditorul care a obținut prin hotărâre judecătorească dreptul de executare silită asupra unui bun mobil are prioritate față de creditorii care dețin garanții reale asupra acelui bun numai din momentul în care acesta a îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute la art. 28”. Ordinea de preferință este cea instituită de legea 85/2006, aplicabilă cauzei de față.
Constituirea garanțiilor reale mobiliare se face numai pe baza unui contract conform dispozițiilor art.13 și 14 din titlu VI din Legea 99/1999, în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată și trebuie semnat de debitor, ori apelanta pentru creanța pretinsă nu a făcut dovada existenței unui asemenea act care poate fi bi sau multilateral, dar niciodată unilateral. Sechestru instituit nu poate substitui un asemenea act și nu poate transforma creanța chirografară în creanță garantată.
Faptul că administratorul judiciar a înscris o parte a creanței apelantei creditoare ca și creanță garantată, este irelevant cauzei de față, nefiind un argument în înscrierea întregii creanțe ca și garantată, în lipsa existenței unui contract de garanție mobiliară, pentru creanța ce face obiectul litigiului.
Motivul de nelegalitate al sentinței, privind interpretarea legii și reținerea greșită a unei situații de fapt, este astfel nefondat.
Cu privire la nepronunțarea instanței privind excepția lipsa calității de reprezentant și a mandatului avocatului I. P., susținerea apelantei este nefondată, întrucât urmare a depunerii împuternicirii avocațiale de către cel în cauză, apelanta a renunțat la această excepție, fapt consemnat în practicaua sentinței apelate.
Cum motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, sentința fiind legală și temeinică, apelul se va respinge, în temeiul dispozițiilor art.460 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de creditoarea S.C. T. V. S.A., cu sediul procesual ales în Dr.Tr.S., Băile Romane, FN, M. împotriva sentinței nr.478/2014 din 3 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE D. T. S. - prin administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii nr.16, ., respectiv prin administrator special V. M., cu domiciliul procesual ales în Dr.Tr.S., ..1, M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, N. O. | Judecător, E. M. | |
Grefier, M. C. |
red.jud.EM/ex.5/1.10.2014
jud.fond C.D.B.
tehnored.FS/
M.C. 18 Septembrie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 352/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 229/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
