Acţiune în constatare. Decizia nr. 920/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 89/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 920/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. O.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . împotriva încheierii nr. 85 din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind R. A. – Registrul Auto Român, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. V. pentru recurenta . și avocat P. P. pentru intimata R. A. – Registrul Auto Român.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează asupra aspectelor mai sus menționate cu privire la prezența părților, la modul de îndeplinire al procedurii de citare, că este primul termen de judecată, declarat în termen ; motivat, că recurenta . fost citată cu mențiunea timbrării cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, că nu se solicită judecata în lipsă și că intimata R. A. – Registrul Auto Român a transmis prin fax întâmpinare.
Avocat C. pentru recurenta . la dosar chitanța nr. ISXUC_ din 06.09.2013 în cuantum de 4 lei și timbru judiciar mobil în cuantum de 3 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. V. pentru recurenta . cuvântul, solicită admiterea recursului promovat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Iași care a constatat renunțarea la judecată. Apreciază că încheierea este nelegală pentru că nu se poate susține că părțile nu au intrat în dezbateri, în condițiile în care cauza a fost înregistrată în urmă cu doi ani pe rolul Tribunalului București, a fost anulată ca insuficient timbrată după discuții între părți,iar apoi după casarea cu trimitere pentru reluarea judecății s-au pus concluzii cu privire la competența teritorială. Potrivit dispozițiilor legale . că părțile legal citate pot pune concluzii. Cauza era legal timbrată și prima excepție pe care instanța o soluționează era a competenței teritoriale, o competență relativă, astfel încât nu se poate spune că nu au avut loc dezbateri asupra fondului și că nu s-a consumat prima zi de înfățișare. Tribunalul Iași reține că întrucât s-au modificat succesiv cererile de chemare în judecată, întâmpinarea depusă pentru ultima dată înseamnă că nu s-a intrat în dezbateri, că nu a fost prima zi de înfățișare, dar prima zi de înfățișare a fost în fața Tribunalului București. Declinarea competenței înseamnă . prima zi de înfățișare pentru că nu putea instanța să se pronunțe printr-o sentință fără ca părțile să păună concluzii. Această interpretare este restrictivă și împrejurarea că s-au pus concluzii pe competență înseamnă că a trecut prima zi de înfățișare. Renunțarea până la prima zi de înfățișare era fără acordul pârâtului și după prima zi de înfățișare se putea renunța doar cu acordul pârâtului.
Solicită a se aprecia că încheierea este nelegală, desființarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. P. pentru intimata R. A. – Registrul Auto Român având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat. Solicită a se avea în vedere faptul că punctul 4 al art. 246 Cod procedură civilă solicită acordul celeilalte părți în cazul formulării unei cereri de renunțare numai în situația în care s-a intrat în dezbaterea fondului. Prin urmare este specific dezbaterea fondului și nu orice fel de dezbatere purtată până la momentul formulării cererii de renunțare poate fi apreciată ca o dezbatere asupra fondului. Pentru a fi îndeplinită condiția de dezbatere a fondului ar trebui ca părțile să fie legal citate și să poată pune concluzii. Prin urmare, este nevoie ca taxa de timbru să fie achitată și cauza să fie în fața unei instanțe competente. Toate actele procedurale îndeplinite în fața instanțelor din București nu pot fi apreciate ca fiind o intrare în dezbaterea fondului pentru că au fost în fața unei instanțe care nu-și stabilise competența ori instanța are din oficiu această obligație de stabilire a competenței înainte de a intra în dezbaterea fondului. Despre dezbaterea fondului se poate vorbi abia după prima zi de înfățișare și este asimilată de practică cu momentul discutării probelor ori la Tribunalul Iași, stabilită ca instanță competentă, nu s-a ajuns la discutarea probelor. Faptul că s-a depus o întâmpinare nu înseamnă că s-a intrat în dezbaterea fondului sau că s-a ajuns la prima zi de înfățișare. Întâmpinarea se depune de regulă înainte de prima zi de citare și prin urmare o depunere a întâmpinării nu poate fi apreciată ca o intrare în dezbaterea fondului pentru că nu s-a pus în discuția părților respectiva întâmpinare sau conținutul acesteia. Dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă sunt foarte clare, se referă strict la dezbaterea fondului și nu la orice alte discuții au avut loc între părți pe alte aspecte premergătoare dezbaterii fondului precum stabilirea competenței și a taxei de timbru.
Solicită respingerea recursului, considerând că hotărârea Tribunalului Iași este legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6.06.2011 la Tribunalul București, reclamanta R. A. – Registrul Auto Român cu sediul în București, investește instanța în contradictoriu cu . sediul în Municipiul Iași pentru a se constata încetat contractul de asociere în participațiune nr. 57/1996 completat și modificat prin actul adițional nr. 1 din 1.06.1998 și contractul de închiriere încheiat la data de 1.03.2000 în baza Capitolului X litera e din actul adițional din 1.12.2006. Într-un alt capăt de cerere se solicită constatarea nulității absolute a contractului de închiriere din 1.03.2000.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta redă cuprinsul contractului de asociere, drepturile și obligațiile părților, clauzele de încetare a asocierii, modalitatea în care părțile au îndeplinit obligațiile asumate, cât și faptul că în luna decembrie 2006 a notificat . asocierii ce este posibilă la cererea oricărei părți dacă aceasta nu este rentabilă.
Într-un prim ciclu procesual, instanțele de judecată au soluționat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și timbrării cererii conform Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, fiind investit Tribunalul Iași ca instanță de prim grad.
Prin întâmpinare, . invocat renunțarea de către reclamantă la 9 octombrie 2012 la judecata capătului de cerere privind constatarea încetării contractului de asociere în participațiune, instanța fiind investită numai cu capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere din 1 martie 2000.
Pârâta a formulat apărări pe excepție, invocând autoritatea de lucru judecat și pe fond, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 12 martie 2013, Tribunalul Iași, ca instanță de prim grad dispune comunicarea întâmpinării reclamantului pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia. Constată că reclamanta a depus prin registratura instanței cerere prin care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Acordă termen la 23.04.2013 pentru când se vor formula și discuta probele.
Prin cererea depusă la dosar în ședința publică din 23 aprilie 2013 de reclamantă prin reprezentant legal se solicită în temeiul art. 246 Cod procedură civilă renunțarea la judecată.
Pârâta, prin reprezentant convențional, avocat se opune, invocând art. 246 alineat 4 Cod procedură civilă, când părțile au intrat în dezbaterea fondului renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
Tribunalul Iași, Secția II civilă contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 85/civ din 7 mai 2013, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta . Auto Român în contradictoriu cu pârâta . îndeplinite condițiile cerute de lege, părțile nu au intrat în dezbaterea fondului.
Împotriva încheierii date de Tribunalul Iași a declarat recurs societatea pârâtă, formulând următoarele critici:
- hotărârea instanței este nelegală întrucât părțile au intrat în dezbateri și în cauză s-au pus concluzii pe anumite excepții de competență, iar pricina a făcut obiectul unei judecăți în apel ;
- la judecata în primă instanță la Tribunalul București, prin întâmpinare s-a ridicat excepția necompetenței materiale și s-au formulat apărări pe fond, pe cele două capete de cerere cu care instanța a fost investită.
Cauza anulată ca insuficient timbrată printr-o primă sentință, s-a judecat în apel la Curtea de Apel București, ce a trimis-o spre rejudecare la aceeași instanță. Se arată că la termenul din 9 octombrie 2012 s-a intrat în dezbateri, fiind admisă excepția necompetenței teritoriale invocată;
- greșit s-a reținut de Tribunalul Iași că nu s-a intrat în dezbateri, limitându-se numai la actele procesuale îndeplinite după declinarea competenței ;
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că prima zi de înfățișare s-a consumat de două ori la Tribunalul București, înainte de anularea cererii și la reluarea judecății când s-a dispus declinarea . Dezbaterile au avut loc prin înscrisuri, constând în cerere de chemare în judecată – întâmpinare, modificare cerere inițială – întâmpinare, suplimentare motive de nulitate – întâmpinare.
Invocă recurentul și dispozițiile Noului Cod de procedură civilă pe care le apreciază mai precise în ce privește renunțarea la judecată ce se poate dispune numai cu acordul expres sau tacit al pârâtului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii prin respingerea cererii de renunțare la judecată și trimiterea spre rejudecare.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele încheierii atacate are corespondent în probele administrate.
Procesul fiind pornit anterior datei de 15.02.2013, sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 în ce privește judecata conform Legii nr. 76/2012 art. 3.
În conformitate cu art. 246 alineat 1 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.
În alineatul 3 al aceluiași articol, legiuitorul a reglementat situația în care renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată – situație în care se află părțile, caz în care instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, pârâta a formulat apărări prin întâmpinare, ce a impus soluționarea excepțiilor de prima instanță și calea de atac a apelului, privind obligația de plată a taxelor judiciare de timbru și competența teritorială.
În conformitate cu art. 159 indice 1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, la prima zi de înfățișare din oficiu sau la cererea părților judecătorul are obligația de a stabili dacă instanța este competentă și conform art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997 a taxelor judiciare de timbru.
În alineatul 4 al art. 246 legiuitorul a reglementat situația specială în care renunțarea la judecată se poate face numai cu învoirea celeilalte părți într-o anumită etapă procesuală și anume când s-a intrat în dezbaterea fondului, situație în care nu se găsesc părțile în speță.
Codul de procedură civilă nu definește „ . „, ceea ce impune coroborarea dispoziției citate cu alte reguli de procedură ce reglementează judecata în primă instanță.
Excepțiile soluționate fac parte în sensul art. 137 alineat 1 Cod procedură civilă din categoria celor care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, măsurile procedurale dispuse sub acest aspect, problemele de drept soluționate fac parte din categoria celor ce pregătesc doar dezbaterea fondului și nu intrare în dezbaterea în fond. Curtea are în vedere că desfășurarea procesului civil conform procedurii instituite de codul de procedură civilă de la 1865 judecata cuprinde etapa înfățișărilor și dezbaterilor urmate în ședință ce se vor trece în încheierea de ședință în care părțile își exercită drepturile procesuale și îndeplinesc obligațiile stabilite prin lege sau judecător și aduc la îndeplinire măsurile procedurale dispuse, ce includ și actele de procedură enunțate în motivele de recurs.
Curtea are în vedere că sintagma „ dezbateri „ în sens larg desemnează toate actele de procedură măsurile procedurale dispuse și în soluționarea excepțiilor în etapa cercetării cauzei și care pregătesc soluționarea cererii și darea hotărârii.
Faptul că în soluționarea unor chestiuni prealabile, măsurile dispuse de judecător sunt supuse unor căi de atac date în competența instanței de control judiciar nu înseamnă dezbaterea în fond a procesului în sensul art. 246 alineat 4 Cod procedură civilă.
În doctrină s-a apreciat că dezbaterea fondului desemnează momentul în care s-au admis probele și deci în speță cererea este legal timbrată, stabilită competența instanței de prim grad.
În sens restrâns, dezbaterea fondului desemnează momentul finalizării cercetării judecătorești și punerea concluziilor oral și în contradictoriu de către părți asupra cererilor de chemare în judecată și dacă este cazul a reconvenționalei, celorlalte prin care instanța a fost investită ( reconvențională, intervenție, chemare în garanție, arătarea titularului dreptului) și apărărilor acestora, urmate conform art. 150 Cod procedură civilă de închiderea dezbaterilor, deliberare și darea hotărârii.
În cauză părțile nu au ajuns la nici unul din aceste momente: probele nu s-au admis la cercetarea fondului nu s-a trecut, fiind soluționate doar excepțiile de o altă instanță necompetentă.
Curtea reține că tribunalul a aplicat corect art. 246 alineat 1 Cod procedură civilă când a apreciat că părțile nu au intrat în dezbaterea fondului, învoirea celeilalte părți nefiind necesară pentru a se lua act de renunțare la judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de . împotriva încheierii nr. 85 din 7.05.2013 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Ia act că intimata R. A. – Registrul Auto Român nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Septembrie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A,H.
02 exemplare/8 octombrie 2013
Tribunalul Iași: Mițică A.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Obligatia de a face. Sentința nr. 1046/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
