Acţiune în constatare. Sentința nr. 1076/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1076/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 4000/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 56/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de . împotriva sentinței civile nr. 1076 din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind . Iași, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că la termenul de judecată din data de 8 mai 2013 instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare și din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat-o pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față ;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 13.04.2012 ( 10.04.2012 data primirii cererii ), reclamanta . cu sediul social în București a chemat în judecată pârâta . cu sediul în Iași pentru a se constata prescris dreptul material al pârâtei de a solicita obligarea sa la plata „ a 5% din reținerea de garanții „ ce i-a revenit conform contractului de subantrepriză încheiat de părți, calculată la suma de 110.630,79 lei.
În motivarea în fapt a cererii, în esență se arată că la data de 02.08.2006 părțile au încheiat un contract de subantrepriză, reclamanta fiind antreprenor general, pentru realizarea lucrărilor stabilite prin convenție de pârâtă. În art. 2.3 din contract și capitolul „ prețul „ s-a prevăzut și modalitatea constituire, reținere și restituire a garanției, din care 5 % în termen de un an după terminarea operațiunii. Se susține că în condițiile legii, contractul a încetat prin executare mult mai târziu, pârâta a emis factura pentru plata a 5 % din garanție la 1.12.2007 achitată cu Ordinul de plată nr. 536 din 3.03.2008, după ridicarea rezervelor semnalate de „ client „ la momentul recepției.
Reclamanta susține că oricare ar fi data ce s-ar reține ca fiind aceea de la care curge termenul pentru prescripția extinctivă, a finalizării lucrărilor, fie a plății parțiale (3.03.2008 ), dreptul material al pârâtei de a solicita plata garanției este prescris.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă de la 1865, art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 2537 și art. 1321 Cod civil, însă nu se precizează dacă sunt incidente dispozițiile Noului cod civil sau ale Codului civil de la 1864.
În faza procesuală a judecății în primă instanță, pârâta a solicitat termen pentru a-și angaja apărător ce i s-a acordat, dar nu l-a angajat. La judecată nu s-a prezentat, fiind legal citată la sediul social ce este menționat în Registrul comerțului al ORC de pe lângă Tribunalul Iași, nu a formulat apărări în primă instanță.
Din oficiu tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale pe care a verificat-o și o respinge prin Încheierea din 4.09.2012.
Urmare modificării art. 159 și introducerii art. 159 indice 1 în codul de procedură civilă de la 1865, prin necompetența materială de ordine publică poate fi invocată la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
În cauză prima instanță a soluționat excepția anterior începerii dezbaterilor, problemă de drept ce nu a fost invocată ca motiv de apel, Curtea nefiind legal investită cu acest aspect.
Prin sentința civilă nr. 1076 din 13 noiembrie 2012 respinge acțiunea, cu următoarea motivare:
Conform art.8 al contractului de subantrepriză, asupra sumelor datorate subantreprenorului se va reține o garanție de 10% din prețul lucrărilor date în subantrepriză. Această garanție va fi eliberată, conform art.2.3 din contract, astfel: 5% prelevați pentru buna finalitate a lucrărilor odată cu ridicarea rezervelor semnalate de client în momentul recepționării, iar 5% vor fi eliberați în termen de 1 an de la terminarea operațiunii.
Conform art.16.1 din convenția părților, terminarea lucrărilor va fi constatată printr-un protocol de recepție semnat fără rezerve, inclusiv de client.
Tribunalul reține că reclamantul nu a probat existența protocolului de recepție semnat fără rezerve, inclusiv de client, astfel că nu există o dată de referință de la care să se calculeze termenele invocate în acțiune. Astfel, nu poate fi asimilată „ terminarea operațiunii „ cu stabilirea decontului întrucât în art. 2 referitor la preț și garanție și nici în capitolul privind recepția lucrărilor, nu se face vreo referire în acest sens.
În apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași, reclamantul a formulat următoarele critici:
- datoria pe care apelanta o înregistrează către pârâtă de 5 % garanție urma a fi eliberată în termen de un an după terminarea operațiunii, fiind supusă prescripției extinctive ;
- durata termenului de prescripție este de 3 ani, instituit de art. 3 alineat 1 din Decretul nr. 167/1958 și a început să curgă cel mai târziu emiterii ordinului de plată nr. 536 din 03.03.2008 fiind împlinit la data introducerii acțiunii.
În susținerea apelului reclamantul – apelant a depus în copie certificată procesul verbal intitulat „ Constatare de ridicare a rezervelor „ încheiat între antreprenorul general și beneficiarul lucrării, datat 20.09.2007.
În apel s-a dispus citarea intimatei prin administratorul judiciar, urmare verificărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea constată că obligațiile părților își au izvorul în Contractul încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, fiind supus în ce privește interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, dispozițiilor legii la data când s-a încheiat ( art. 102 din Legea nr. 71/2011). Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit ( art. 201 din Legea nr. 71/2011).
În consecință, la situația de fapt din cererea de chemare în judecată dovedită, temeiul de drept al acțiunii îl constituie alăturat art. 111 Cod procedură civilă de la 1865, art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, indicate de reclamant și Codul civil de la 1864, în executarea convenției.
Apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii este patrimonial, pentru care dreptul la acțiune se stinge prin prescripție conform art. 1 alineat 1 din Decretul nr. 167/1958, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Durata termenului de prescripție este de trei ani ce începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune ( art. 3 alin. 1, art. 7 din Decretul nr. 167/1958).
În art. 7 alineat 3 Decretul nr. 167/1958 prevede „ Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul „.
Prin contract părțile au stabilit că 5 % prelevați pentru buna finalitate a lucrărilor vor fi eliberați după recepție clientului, odată cu ridicarea rezervelor semnalate de client în momentul recepționării. Cei 5 % din reținerea de garanție vor fi eliberați într-un termen de un an după terminarea operațiunii, dacă nu apare nici un defect în timpul anului. Această garanție poate fi condiționată de subantreprenor dacă acesta o dorește, după livrarea operațiunii.
Dreptul la plata garanției fiind cu termen suspensiv, executarea conform art. 1022 Cod civil de la 1864 s-a amânat pe o durată de un an, conform convenției părților de la data recepției și terminarea operațiunii.
Cu înscrisurile noi depuse în recurs reclamanta a dovedit că de la data de 20.09.2007 s-au ridicat rezervele de beneficiarul lucrării, în sensul recepției definitive și remedierii deficiențelor.
În consecință, la această dată – 20.09.2007, s-a născut dreptul la acțiune pentru plata garanției de bună execuție ce se prescrie în termen de 3 ani, împlinit la 20.09.2010. Pentru diferența de 5 % pentru care termenul este suspendat pe timp de un an, dreptul se naște la 20.09.2008 și s-a împlinit la 20.09.2011.
În cauză pârâta nu a invocat și nici dovedit existența unor cauze de întrerupere sau suspendare a prescripției conform art. 16 și respectiv 13 din Decretul nr. 167/1958 până la data investirii primei instanțe – 10.04.2012.
Astfel fiind, cu înscrisurile noi depuse în apel, reclamanta a dovedit că dreptul pârâtei la acțiune pentru plata garanției de 5 % s-a stins prin prescripție.
În conformitate cu art. 111 Cod procedură civilă de la 1865, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.
Curtea constată, pentru considerentele expuse, îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a constata prescris dreptul la acțiune al pârâtei pentru restituirea diferenței de 5 % din garanția reținută de reclamantă conform convenției părților din 02.08.2006.
Astfel fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea admite apelul, schimbă în tot sentința tribunalului, rejudecă cauza în fond și admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de . cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 1076 din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă contencios administrativ și fiscal, pe care o schimbă în tot.
Admite acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul ales în București în contradictor cu pârâta E. G. SRL, cu sediul în Iași, prin administrator judiciar provizoriu SOLVENS SPRL Iași;
Constată prescris dreptul material la acțiune al pârâtei . Iași, de a solicita obligarea reclamantei . București la plata sumei de 110.630,79 lei cu titlu de 5 % din reținerea de garanții.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 Mai 2013.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/30 mai 2013
Tribunalul Iași Mițică A.
| ← Obligatia de a face. Sentința nr. 1046/2013. Curtea de Apel IAŞI | Opoziţie la executare. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
