Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1213/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1213/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 6260/99/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1213/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de M. R. Lichidare Iași SPRL în calitate de administrator judiciar al . împotriva sentinței civile nr. 851 din 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind El-S. T. O. A., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al doilea termen; prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către recurentul M. R. Lichidare Iași SPRL în calitate de administrator judiciar al . dovada citării prin publicitate al intimatului El-S. T. O. A. și raportul cauzelor și împrejurărilor care au determinat starea de insolvență a debitoarei .; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 851 din 15 mai 2013 a Tribunalului Iași s-a respins cererea formulată de reclamanta M. R. Lichidare Iasi SPRL, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul El – S. T. O. A., cu ultimul domiciliu cunoscut în Debrecen Ungaria.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prin sentința comercială 1060/S/07.09.2011 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului ., cu sediul în Iași, ..78, nr.O.R.C. J22-2027-2009 și a fost numit administrator judiciar MRL Iași SPRL.
Potrivit relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, societatea a fost deținută de la înființarea sa în anul 2009 până la deschiderea procedurii de insolvență de către pârât, în calitate de asociat unic și administrator.
În exercitarea atribuțiilor legale, administratorul judiciar a învestit instanța cu cerere de atragere a răspunderii personale solidare a fostului asociat și administrator în temeiul art. 138 al 1 lit. c și d din Legea 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea administratorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care și ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea ( lit. d ) și dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți ( lit. c).
Pentru instituirea răspunderii prevăzute de art. 138 este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate în mod limitativ în textul legal, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde .
Sub acest aspect, neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor în conformitate cu documentele contabile, care trebuie să reflecte situația contabila, ascunderea unor documente contabile și, respectiv, ținerea unei contabilități fictive, iar nu simpla nedepunere a bilanțurilor, fapta pentru care există sancțiuni de altă natura.
Întrucât legea nu a instituit o prezumție de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâtului, ci doar posibilitatea instituirii răspunderii, în situația în care se dovedește că prin săvârșirea faptelor enumerate a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare, potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil, reclamantului îi revine sarcina probei, în speța administratorului judiciar desemnat.
Or, acesta nu a administrat dovezi din care să reiasă că prin nedepunerea documentelor contabile pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
A mai invocat reclamantul ca temei de fapt al răspunderii pârâtului pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din lege, împrejurarea că acesta nu a predat bunurile societății. S-a observat că o atare omisiune, deși reprezintă o faptă culpabilă a pârâtului, nu se circumscrie situației juridice reglementate de litera d a articolului 138, care se referă strict la „ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea”. Această omisiune ar fi putut forma latura obiectivă a faptei prevăzute de litera a a art. 138, însă o atare răspundere nu a fost solicitată în cauza de față.
Reclamantul a invocat, totodată, săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cadrul răspunderii civile delictuale.
Răspunderea în baza acestui text legal se poate institui numai dacă s-a făcut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv a faptului că activitatea societății a continuat în interesul personal al organelor de conducere, precum și a culpei pârâtului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Sub acest aspect, nu s-a putut prezuma interesul personal al acestuia în continuarea activității societății debitoare, iar simpla existență a unor datorii ale societății sau proasta ei administrare nu poate duce automat la instituirea răspunderii; managementul defectuos nu poate fi încadrat în ipoteza textului legal invocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. R. Lichidare Iași SPRL pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr.851/15.05.2013, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii formulată de subscrisa, lichidator judiciar al S.C. S. Jamshid S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul El-S. T. O. A., apreciind că nedepunerea actelor prevăzute de art.28 din legea insolvenței nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea. Mai mult, instanța de fond a considerat că simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată și ajungerea societății în stare de insolvență.
Apreciază recurenta hotărârea instanței de fond ca fiind vădit netemeinică și solicită instanței de control judiciar să constate întemeiate motivele de recurs și pe fond să admită acțiunea promovată, dispunând obligarea fostului administrator, El-S. T. O. A., la acoperirea pasivului societății falite, în cuantum de 1.818.909,54 lei.
Având în vedere faptul că în dosarul de fond privind procedura insolvenței paratul nu a înțeles să conteste în vreun fel starea de insolvență, niciun act de procedură, nu a formulat nicio apărare în acest sens, apreciază că acesta și-a exprimat acordul tacit cu privire la debitul neachitat către creditorii înscriși în tabelele de creanțe. Mai mult decât atât, solicită să se observe faptul că pe tot parcursul desfășurării procedurii de insolvență administratorul statutar a avut o atitudine de pasivitate față de procedura falimentului cu privire la societatea în cauză, nefiind interesat în niciun moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și din analiza actelor contabile și avem în vedere aici atitudinea de nepăsare față de o activitate benefică pentru societatea comercială. Această atitudine a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de stat, pierderea în exercițiile financiare și, în cele din urmă, la starea de insolvență.
Administratorul unei societăți are diferite sarcini și îndatoriri prestabilite de asociații firmelor în documentele oficiale ale societății comerciale. De asemenea, Codul Comercial, Legea societăților comerciale nr.31/1990 republicată și Legea contabilității nr.82/1991 republicată precizează cele mai importante responsabilități ale unei persoane care îndeplinește această funcție în cadrul unei firme.
Conform prevederilor legale din Legea societăților comerciale nr.31/1990 republicată, administratorii au, printre altele, următoarele obligații:
• să preia și să păstreze toate actele oficiale privind înființarea firmei;
• să îndeplinească și să monitorizeze operațiunile juridice legate de înființarea firmei;
• să administreze operațiunile legale de încadrare în muncă a tuturor angajaților (fișa de protecție și PSI, medicină muncii etc);
• să depună semnăturile (semnătura asociaților/ administratorului) la oficiul Registrului Comerțului. Semnătura în registru poate fi înlocuită de semnătura legalizată de un notar public;
• să verifice vărsamintele datorate de asociații firmei;
• să administreze procedurile juridice legate de realizarea obiectului de activitate ai societății comerciale;
• să stabilească și să verifice programul de lucru;
• să gestioneze bunurile societății comerciale și să verifica stocurile firmei;
• să țină și să verifice registrele solicitate de autoritățile competente conform legislației contabile;
• să participe la ședințele organizate de fondatorii firmei;
• să îndeplinească toate angajamentele prestabilite în Actul Constitutiv al firmei; Aici găsiți informații despre ce trebuie să conțină actul constitutiv:
• să îndeplinească toate îndatoririle prestabilite de prevederile legislative;
• să realizeze deciziile fondatorilor firmei;
• să realizeze bilanțul firmei precum și contul de beneficii și pierderi al societății. Administratorii au obligația să asigura achitarea dividendelor și repartizarea beneficiilor în conformitate cu legislația în vigoare.
Or, atât timp cât mandatul de administrator al intimatului El-Sherfi T. O. A. a fost în vigoare în tot acest timp, acesta avea obligația de a-si îndeplini toate atribuțiile anterior amintite. Mai mult, dacă preconiza că nu poate să supravegheze activitatea societății si nu poate să-si onoreze obligațiile stabilite de lege și mandatul acordat avea posibilitatea să renunțe la mandat, lucru pe care nu l-a făcut, preferând să adopte aceeași atitudine de pasivitate.
Din analiza documentelor preluate de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, indicatorii financiari conform bilanțurilor depuse pe anii 2006, 2007 și 2008, putem concluziona următoarele cauze care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei:
- acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți (în valoare totală de 2.799.831 lei la 31.12.2008), neachitarea lor ducând la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află debitoarea.
- neîncasarea eficientă a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 2.323.153 lei (valoare contabilă la 31.12.2008); mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor interne duce la prescrierea acestora; astfel, dificultatea încasării creanțelor a condus la o lichiditate scăzută și a generat plăți restante către creditorii bugetari, comerciali și instituții bancare.
- activele imobilizate. Așa cum reiese din situația prezentată Ia 31.12.2008, societatea debitoare deținea active imobilizate în valoare netă totală de 90.883 lei.
- păstrarea de stocuri în valoare de 598.471 Ron (valoare contabilă la 31.12.2008), fără a fi folosite în activitatea de exploatare și fără a se încerca valorificarea lor, acestea suferind uzură fizică și morală.
- neutilizarea „numerarului și a echivalentelor de numerar" din sold (74.256 lei la 31.12.2008) pentru plata aproape parțială a datoriilor, neachitarea acestora ducând la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află debitoarea.
- lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce rezultă și din faptul că societatea debitoare deși a obținut profit în perioada analizată, respectiv perioada 2006-^2008, a ajuns totuși în stare de insolvență. Menționăm că societatea nu a depus situațiile financiare la organele competente pentru exercițiile financiare aferente perioadei 2009-^2010 la termenele prevăzute de legile în vigoare.
Dată fiind situația financiară a societății, în considerarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea însolvenței, se dispune în mod expres asupra faptului că "Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență", apreciem că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. faptă care se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1 lit.c din Legea privind procedura însolvenței.
Cu privire la reținerea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din legea insolvenței arătă recurenta următoarele.
Prin cererea de atragere a răspunderii personale a fostului administrator El-S. T. O. A., a solicitat judecătorului sindic să constate că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 alin.1 lit. d din legea Insolvenței.
Pentru a reține aplicabilitatea art. 138 alin.1 lit. d - "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitatea cu legea" - am învederat instanței de fond o . aspecte care, din punctul nostru de vedere, ar trebui să formeze convingerea judecătorului cu privire la incidența răspunderii civile delictuale speciale prevăzută de legea insolvenței.
Fără a reitera motivele invocate în cererea inițială, precizează că aceasta a fost fundamentată pe nedepunerea de către fostul administrator statutar al societății a documentelor pe care, potrivit art. 28 din legea insolvenței, avea obligația să le predea lichidatorului judiciar.
Apreciază recurenta că lipsa evidentei contabile indică o administrare frauduloasă si constituie o premisă pentru aplicarea textului art.138 alin.1 lit.d.. chiar dacă nu ar fi prezentă intenția de fraudă, neținerea evidenței contabile îl privează pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru prevedera ajungerii în situația însolvenței.
Totodată, după cum s-a reținut în doctrină și s-a statuat în repetate rânduri în practica judecătorească, nepredarea documentelor contabile naște prezumția existenței unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, deoarece neținerea evidențelor contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor existente și a operațiunilor efectuate cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
în același timp, considerăm că falimentul societății sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale ale fostului administrator, El-S. T. O. A. și prejudiciul suferit de averea debitoarei, implicit de către creditori, textul legal găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.
Prin urmare, nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, atestă încălcarea dispozițiilor art.138 alin.1lit. d din Legea nr.85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.71 stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizare si conducerea contabilității revine administratorului.
Totodată, consideră recurenta că trebuie reținut că fapta intimatului administrator statutar de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, faptă negativă ce este suficient a fi afirmată de către reclamant și a cărei inexistență poate fi dovedită prin prezentarea și dovedirea faptului pozitiv contrar, se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit.d a art.138 și constituie totodată o încălcare a dispozițiilor art.72,73,74 din Legea nr.31/1990.
Așa fiind, în considerarea argumentelor mai sus expuse, apreciază recurenta că se poate reține existenta unei prezumții relative de existentă a legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate și apariția stării de insolvență a societății, deci implicit a prejudiciului cauzat creditorilor.
De asemenea, în privința raportului de cauzalitate, subliniază faptul că, deși neconducerea sau ascunderea evidenței contabile nu reprezintă în principiu o faptă direct producătoare de prejudicii, în acest context, a favorizat starea de insolvență prin ascunderea unor active sau prin plata cu întârziere a unor creanțe, ceea ce generează majorări și penalități de întârziere. În speță, prin refuzul de a plăti datoriile societății față de bugetul statului și față de ceilalți creditori, prin ascunderea evidenței financiar contabile a societății debitoare, intimatul El-S. T. O. A. a făcut ca debitele societății să se mărească în mod considerabil prin calcularea de majorări și penalități de întârziere.
Așadar, legătura de cauzalitate dintre faptele imputate și prejudiciu rezultă cu puterea evidentei. prin neținerea evidențelor contabile prevăzute de lege, fostul administrator contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății, imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia și la adâncirea stării de insolvență.
Pe cale de consecință în considerarea tuturor argumentelor expuse în recurs, precum și a aspectelor învederate în cererea de atragere a răspunderii, solicită admiterea recursul, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de atragere a răspunderii personale, dispunând obligarea pârâtului El-Sherifí T. O. A. să achite în contul averii debitoarei falite suma de 1.818.909.S4 lei, reprezentând pasivul falitei, constând în cuantumul total al datoriilor acesteia fată de creditorii săi, conform tabelului definitiv al creanțelor debitoarei.
Examinând criticile în raport în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale încidente Curtea constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că prin cererea cu care a investit instanța de fond, M. R. Lichidare Iași SPRL a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtului El-S. T. O. A. până la acoperirea pasivului societății falite ., în sumă de 1.818.909,54 lei.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 lit.c, răspunderea personală a administratorului statutar poate fi antrenată atunci când acesta a dispus, în interes personal, continuarea unei activități, care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.
Curtea apreciază că art.138 lit.c nu sancționează decizia continuării unei activități, în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua-credință a persoanelor aflate la conducerea societății, care au dispus continuarea unei activități comerciale neperformante, exclusiv în interes personal, cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
În speță, judecătorul sindic a reținut în mod corect că recurentul nu a administrat nici o probă în susținerea afirmațiilor sale, care prin ele însele, nu sunt de natură a face dovada întrunirii elementelor răspunderii personale a pârâtului-intimat, care a avut calitatea de administrator statutar al societății aflate în insolvență.
În consecință, recurentul trebuia să determine faptele săvârșite de intimat, constând în aceea că ar fi dispus continuarea activității în interes personal, deși era evidentă încetarea de plăți și să producă dovezi concludente.
Împrejurarea că pârâtul a desfășurat un management defectuos, nu a achitat debitele și nici nu a recuperat creanțele de la terți nu sunt fapte care să poată fi încadrate în ipoteza prevăzută de art.138 lit.c.
Curtea constată că, în condițiile în care obligația prevăzută de art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006, are ca premiză însăși existența stării de insolvență, nu se poate susține că nerespectarea acestei obligații legale a fost de natură să determine apariția unei stări de deja instalate.
Cum în cauză nu s-a aprobat în concret folosirea bunurilor societății în folosul propriu al pârâtului nici în al altei persoane de natură să cauzeze starea de insolvență, în mod corect instanța de fond a stabilit că nu sunt incidente dispozițiile art.138 lit.c.
Nici ipoteza prevăzută de art.138 lit.d nu poate fi aplicabilă în cauză. Aceasta deoarece nedepunerea documentelor contabile de către debitoare la organe fiscale nu echivalează cu neținerea contabilității în conformitatea cu legea, cu dispariția unor documente contabile, nici cu ținerea unei contabilități fictive.
Curtea notează că recurenta prin cerere de recurs a invocat împrejurarea că pârâtul nu a justificat utilizarea activelor societății în valoare de 672.727 lei, dar nu a înțeles să invoce prin cererea de chemare în judecată și săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit.a, astfel încât judecătorul sindic în aplicarea dispozițiilor art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, a soluționat cererea în limitele investirii, respectiv a incidenței ipotezei prevăzute de art. 138 lit. c și d
Față de cele ce preced curtea constată că și prin cererea de recurs s-au invocat motive generale fără a se analiza în concret elementele care să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006.
D. urmare curtea va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M. R. Lichidare Iași SPRL împotriva sentinței civile nr. 851 din 15.05.2013 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, I. P. |
Red.G.E.
Tehnored. P.I.
2 ex. – 22.11.2013
Tribunalul Iași – C. B. M.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 601/2013. Curtea de Apel IAŞI | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1006/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
