Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1006/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1006/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 5517/99/2007/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 903/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: L. P.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de S.C. C. L. SRL împotriva sentinței civile nr. 1006 din 13.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. S. S.A., prin lichidator judiciar Ferm Consult SPRL Timișoara și intimata-creditoare . București, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 02 septembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru a da posibilitatea recurentei . București să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când,
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1006 din 13 iunie 2012 Tribunalul Iași, Secția II civilă - faliment a respins ca inadmisibilă în principiu cererea formulată de S.C. C. L. SRL, privind revizuirea sentinței nr. 758 din 30 iunie 2010 pronunțată în dosarul de faliment nr._ 07 privind pe debitoarea S.C. S. S.A. Timișoara.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința nr. 758/30.06.2010 pronunțată în dosarul de faliment nr._ 07 al Tribunalului Iași, privind pe debitoarea-falită ., s-au hotărât următoarele:
„Respinge cererile conexe formulate de ., una promovată doar în nume propriu iar a doua și pentru INSTINCT CORPORATION USA, în contradictoriu cu debitoarea ., reprezentată prin lichidator judiciar FERM CONSULT SPRL și pârâta-cumpărătoare ., privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.40/18.01.2007 autentificat la BNP P. I. V. - Timișoara.
Respinge contestațiile formulate de . în nume propriu cât si pentru INSTINCT CORPORATION USA, împotriva rapoartelor nr. 28/16.01.2007, nr. 30/31.01.2007, nr. 32/14.03.2007 și nr. 34/16.05.2007, întocmite de lichidatorul judiciar FERM CONSULT SPRL în cauza de faliment ce o vizează pe debitoarea ..
Respinge acțiunile formulate de ., acțiuni promovate în nume propriu și pentru INSTINCT CORPORATION USA, privind anularea Hotărârilor Adunării Creditorilor din datele de 15.01.2007, 12.03.2007 și 15.05.2007, adoptate în aceeași cauză de faliment.
Admite în parte cererea pârâtei-cumpărătoare . privind cheltuielile de judecată și în consecință:
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C. pr. civ., obligă pe reclamanta . să plătească pârâtei - cumpărătoare suma de 15.295 lei cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 773/18.06.1998 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul de faliment nr.1509/ . deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului asupra debitoarei ., procedură care s-a derulat în fața acestei instanțe până la data de 07.03.2002, când, prin încheierea nr. 40 din aceeași dată, dosarul a fost înaintat Tribunalului A., ca urmare a strămutării cauzei, înregistrându-se la această instanță sub nr.2314/2002.
P. încheierea din data de 06.06.2007 a Tribunalului A., tot ca urmare a strămutării cauzei, dosarul a fost înaintat la Tribunalul Iași unde a fost înregistrat sub nr._ 07 (113/2007).
La Tribunalul A., prin încheierea nr. 145/15.03.2004, s-a dispus . faliment, fiind numit, prin încheierea din data de 30.04.2004, ca lichidator judiciar FERM CONSULT Timișoara.
În derularea operațiunilor de lichidare, după evaluarea bunurilor, în conformitate cu Hotărârea din data de 28.07.2005 a Adunării Generale a Creditorilor, prin încheiereanr.147/F/05.08.2005 a Tribunalului A. s-a încuviințat vânzarea directă a bunurilor debitoarei pe baza caietului de sarcini și a regulamentului de vânzare.
D. fiind faptul că firma cumpărătoare . nu a achitat în termen prețul oferit, la data de 15.01.2007 Adunarea Generală a Creditorilor a aprobat din nou vânzarea directă, de această dată către firma . pentru suma de 21.500.000 EURO + TVA.
Astfel, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat la BNP P. I. V. din Timișoara sub nr. 40/18.01.2007, prețul oferit fiind de 21.500.000 EURO + TVA.
După încasarea prețului, lichidatorul judiciar prin rapoartele nr. 30/31.01.2007, nr. 32/14.03.2007 și nr. 34/16.05.2007 a propus distribuirea parțială a sumelor obținute din lichidare, creditorii exprimându-și cu majoritate votul pozitiv în acest sens în ședințele Adunărilor Generale din datele de 12.03.2007 și 15.05.2007.
Creditoarea ., în nume propriu și pentru creditoarea INSTINCT CORPORATION USA, nemulțumită fiind de derularea lichidării, a atacat în instanță Hotărârea creditorilor din data de 15.01.2007 prin care s-a aprobat vânzarea directă a bunurilor debitorului, raportul nr. 28/16.01.2007 al lichidatorului judiciar, prin care s-a solicitat judecătorului sindic încuviințarea perfectării acestei vânzări și contractul de vânzare - cumpărare nr. 40/18.01.2007, prin care s-a transmis proprietatea bunurilor debitorului către ..
Totodată, aceleași părți au atacat în instanță și rapoartele lichidatorului judiciar nr. 30/31.01.2007, nr. 32/14.03.2007 și nr. 34/16.05.2007 privind distribuirea parțială a sumelor obținute din lichidare, cât și Hotărârile Adunării Creditorilor din 12.03.2007, respectiv din 15.05.2007 prin care s-au aprobat distribuirile propuse de lichidatorul judiciar.
În motivarea acestor acțiuni se arată următoarele:
Relativ la anularea Hotărârii creditorilor din data de 15.01.2007, susțin reclamantele, în esență, că această adunare nu putea avea loc, deoarece prin decizia nr. 1551/06.12.2006 a Curții de Apel A. I. s-a dispus suspendarea oricărui act de executare în patrimoniu și orice plată către lichidatorul judiciar, până la punerea în executare a Deciziei nr. 1958/2005 a Curții de Apel A. I..
De altfel, se precizează în continuare, nici decizia civilă nr. 2020/2005 a Curții de Apel A. I. nu a fost pusă în executare, fiind unul dintre motivele pentru care a fost pronunțată decizia nr. 1551/2006.
Deci, de la data pronunțării deciziei nr. 1551/06.12.2006, lichidatorul judiciar nu putea primi iar . nu putea egala supraoferta făcută de ., și nici să depună în contul de lichidare suma de 21.500.000 euro + TVA.
În ceea ce privește contestația împotriva raportului nr. 28/16.01.2007 al lichidatorului judiciar prin care s-a solicitat judecătorului sindic încuviințarea perfectării acestei vânzări, motivează contestatoarea, pe de o parte, că acest raport încalcă dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. c) și art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât, în calitate de membră în comitetul creditorilor, raportul nu i-a fost comunicat pentru consultare, iar la data depunerii raportului a existat lipsă de procedură cu părțile, ceea ce atrage nulitatea acestuia, în condițiile art. 105 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, acest raport este nul și datorită faptului că a fost înaintat la dosar, deși prin decizia nr. 1551/06.12.2006 a Curții de Apel A. I. s-a dispus suspendarea oricărui act de executare, până la punerea în executare a Deciziei nr. 1958/2005 a Curții de Apel A. I..
Referitor la acțiunile în nulitatea contractului nr. 40/18.01.2007, este de precizat faptul că s-au formulat două astfel de acțiuni. Prima acțiune a fost depusă la dosar la Tribunalul A. în data de 29.01.2007 și a fost formulată de ., în nume propriu, cât și pentru creditoarea INSTINCT CORPORATION USA.
O a doua acțiune, formulată de . doar în nume propriu, a fost înregistrată la data de 24.03.2008 pe rolul Tribunalului București, acțiune care a fost declinată ulterior în favoarea Tribunalului Iași și conexată la prezentul dosar de faliment.
În cuprinsul acestor acțiuni, s-a solicitat în contradictoriu cu lichidatorul judiciar, în calitate de reprezentant al societății falite și ., în calitate de cumpărătoare, constatarea nulității absolute a contractului nr. 40/18.01.2007, invocându-se, în esență, faptul că vânzarea nu se putea realiza în condițiile în care prin decizia nr. 1551/06.12.2006 a Curții de Apel A. I. s-a dispus suspendarea oricărui act de executare până la punerea în executare a Deciziei nr. 1958/2005 a Curții de Apel A. I..
Motivând contestațiile împotriva rapoartelor nr. 30/31.01.2007, nr. 32/14.03.2007 și nr. 34/16.05.2007, contestatoarea a invocat, în esență, faptul că lichidatorul judiciar a ignorat decizia nr. 1551/06.12.2006 a Curții de Apel A. I. și a propus distribuiri contrar faptului că s-a dispus suspendarea oricărui act de executare până la punerea în executare a Deciziei nr. 1958/2005 a Curții de Apel A. I..
De asemenea, susține contestatoarea că aceste rapoarte nu i-au fost comunicate în vederea consultării în calitate de membră în comitetul creditorilor.
Privitor la acțiunea în anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 12.03.2007, se susține că această hotărâre este lovită de nulitate deoarece:
- s-au încălcat dispozițiile art. 15 alin. 1 și 2 rap. la art. 13 alin. 3 din Lg. 85/2006, deoarece lichidatorul judiciar nu a prezentat în convocator care sunt creditorii care dețin 30% din totalul creanțelor în baza cărora s-a convocat adunarea generală, și nu a prezentat nici tabelul creditorilor în baza căruia să fie analizat procentajul deținut de fiecare creditor din totalul creanțelor.
- s-au încălcat dispozițiile art. 14 alin. 2 din Lg. 85/2006, deoarece Adunarea Generală a Creditorilor a dezbătut și votat un plan de distribuire parțială, altul decât cel depus la grefa Tribunalului A.. Totodată, adunarea generală a hotărât ca plata creanțelor să se realizeze în termen de 3 zile, chestiune care nu era la ordinea de zi.
- s-au încălcat dispozițiile art. 14 alin. 2 și art. 149 din Lg. 85/2006 și disp. art. 723 ind. 1 C. proc. civ, întrucât Adunarea Creditorilor a dezbătut și votat plata unei cauțiuni de 10 % de către creditorii care ar ataca în justiție hotărârea Adunării Generale, în condițiile în care nici această chestiune care nu era la ordinea de zi, dar nici o dispoziție specială nu abilitează Adunarea Generală să fixeze o asemenea cauțiune.
- s-au încălcat dispozițiile art. 16 din Lg. 85/2006, întrucât a fost schimbat în mod nelegal componența comitetului creditorilor.
- s-au încălcat decizia civilă nr. 1551/06 12.2006 a Curții de Apel A. I., încheierea din 17.01.2007 a judecătorului sindic și decizia de suspendare a cauzei dată de președintele secției comerciale a Î.C.C.J. până la soluționarea cererilor de strămutare.
Privitor la acțiunea în anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 15.05.2007, se susține că această hotărâre este lovită de nulitate deoarece:
- s-au încălcat dispozițiile art. 17 din Lg. 85/2006, deoarece printre atribuțiile comitetului creditorilor nu se regăsește și cea privind distribuirea sumelor de bani, de aceea hotărârea comitetului creditorilor din 17.04.2007 nu poate fi decât nelegală, decizia privind distribuirea sumelor fiind atributul exclusiv al judecătorului sindic.
- s-au încălcat dispozițiile art. 15 alin. 1 și 2 rap. la art. 13 alin. 3 din Lg. 85/2006, deoarece lichidatorul judiciar nu a prezentat în convocator care sunt creditorii care dețin 30% din totalul creanțelor în baza cărora s-a convocat adunarea generală, și nu a prezentat nici tabelul creditorilor în baza căruia să fie analizat procentajul deținut de fiecare creditor din totalul creanțelor.
- s-au încălcat dispozițiile art. 122 din Lg. 85/2006, deoarece lichidatorul judiciar nu a prezentat comitetului creditorilor nici un raport cu privire la distribuirea sumelor obținute și nici cu privire la plata remunerației sale. Pe de altă parte, distribuirea sumelor nu se putea realiza atâta timp cât nu erau soluționate contestațiile împotriva rapoartelor nr. 28, 30, 32 și 33.
- s-au încălcat decizia civilă nr. 1551/06 12.2006 a Curții de Apel A. I. și încheierea din 17.01.2007 a judecătorului sindic .
P. apărările formulate, atât lichidatorul judiciar cât și pârâta - cumpărătoare . au invocat pe cale de excepție lipsa interesului reclamantelor - contestatoare în a promova astfel de acțiuni, deoarece în calitatea lor de creditori ai debitoarei falite au creanța acoperită în proporție de 100%, astfel că scopul pentru care s-au înscris în procedură a fost atins.
De asemenea, pârâta - cumpărătoare . a invocat și faptul că . nu are calitate să o reprezinte pe INSTINCT CORPORATION USA, neexistând un mandat special de reprezentare în acest sens, așa cum cer dispozițiile art. 67, 68 Cod procedură civilă.
Răspunzând excepțiilor invocate, reclamanta - contestatoare își justifică interesul procesual legitim invocând calitatea sa de acționar la societatea debitoare, calitate în care apreciază că vânzarea activelor acesteia s-a realizat în condițiile nelegale.
Cât privește lipsa calității de reprezentant al ., . a înaintat la dosar procura dată în acest sens de societatea reprezentată.
Examinând acțiunile cu care a fost investită, prin prisma excepțiilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Relativ la excepția invocată de pârâta - cumpărătoare . privind lipsa calității de reprezentant pentru INSTINCT CORPORATION USA, această excepție nu poate fi primită, întrucât cu înscrisul depus la dosar . a făcut dovada că are mandat să reprezinte interesele acestei societăți în procedură.
În schimb, instanța constată ca fiind întemeiată excepția privind lipsa de interes a reclamantelor - contestatoare în a promova aceste acțiuni.
Astfel, la momentul pronunțării sentinței, atât . cât și INSTINCT CORPORATION USA au doar calitatea de creditori în procedura de faliment ce se derulează asupra debitoarei ..
În conformitate cu art. 2 raportat la art. 3 pct. 3 și 8 din Lg. 85/2006, scopul pentru care este instituită procedura colectivă de executare silită constă în acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, respectiv acoperirea creanțelor pe care creditorii le-au declarat la masa credală și care au fost acceptate în tabelele de creanță. Cu alte cuvinte, interesul legitim urmărit de fiecare creditor în procedura insolvenței este acoperirea creanței sale, declarate asupra averii debitorului falit, iar orice acțiune sau cerere formulată de un creditor în dosarul de faliment trebuie să aibă la bază acest interes.
În speță, creanțele reclamantelor - contestatoare sunt acoperite în proporție de 100 %, drept pentru care scopul participării lor în procedură a fost atins.
Ca atare, prezentele acțiuni și contestații formulate de acești creditori în dosar au la bază un cu totul alt interes (care nu poate fi prezentat aici), dar care nu este unul în acord cu interesul juridic prezentat mai sus.
Cât privește calitatea de acționar la societatea falită, pretinsă de creditoarea ., calitate care, prin prisma art. 133 lit. b) din Lg. 85/2006, poate i-ar conferi un interes legitim în a promova cel puțin acțiunea în nulitatea contractului nr. 40/18.01.2007, este de precizat că la data pronunțării prezentei hotărâri această calitate nu există.
Izvorul acestei pretinse calități de acționar îl reprezintă sentința nr. 411/08.04.1999, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care F.P.S. era obligat să emită un act administrativ, potrivit art. 4 al. 4 din Anexa nr. 1 la HG 55/1998, de vânzare a pachetului de 62,99% din acțiunile deținute de stat la ..
Instanța a constatat că, până în prezent, nu s-a produs vreo modificare în structura acționariatului relativ la pachetul majoritar de acțiuni, în pofida tuturor hotărârilor judecătorești invocate de reclamanta - contestatoare în acțiunile și contestațiile formulate. Până la data pronunțării sentinței, nu există vreo hotărâre judecătorească sau act administrativ prin care proprietatea asupra pachetului majoritar de acțiuni să fie transferată către ..
Raportat celor prezentate, instanța a constatat că reclamantelor - contestatoare le lipsește interesul legitim în a promova acțiunile de față, drept pentru care aceste cereri vor fi respinse.
S-a reținut că pârâta - cumpărătoare . a solicitat să-i fie plătite cheltuielile de judecată efectuate în dosar, cerere ce va fi admisă doar în parte întrucât, cu privire la cheltuielile materiale s-a făcut dovadă în acest sens doar pentru suma de 295 lei, iar în ceea ce privește onorariul de avocat, făcând aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, acesta va fi redus de la suma totală cerută, de 531.926 lei, la suma de 15.000 lei, pe care instanța o apreciază îndestulătoare în raport de criteriile la care se face trimitere în acest text de lege.
Sentința nr. 758/30.06.2010 a devenit irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului de Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 40/24.01.2011.
Împotriva acestei sentințe . a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei și rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea cererii sale, revizuenta a invocat faptul că la data de 09.05.2011, cu ocazia judecării contestației în anulare împotriva deciziei nr. 40/24.01.2011, lichidatorul judiciar, prin apărător, a depus la dosar copii a trei înscrisuri din care rezultă că INSTINCT CORPORATION USA nu mai funcționează din data de 01.03.1999, fiind desființată.
Ca atare, această parte și-a pierdut personalitatea juridică, inclusiv capacitatea de folosință, astfel încât instanța de fond s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 322 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă.
Examinând în principiu admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma temeiului de drept invocat, s-a constatat de judecătorul că aceasta nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a se putea solicita revizuirea.
Astfel, potrivit art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, actele invocate de revizuentă nu pot fi incluse în categoria celor arătate de legiuitor, aceasta neputând pretinde că până la pronunțarea sentinței nr. 758/30.06.2010 nu a avut cunoștință că societatea INSTINCT CORPORATION USA a fost desființată, în condițiile în care revizuenta a acționat în numele acesteia și chiar avea obligația de a aduce la cunoștință instanței situația survenită.
Ori, nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă („nemo auditur propriam turpitudinem allegans”).
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuenta S.C. C. L. SRL.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea judecătorului sindic este nemotivată, fapt ce atrage nulitatea acesteia.
Astfel cum rezultă din alin. 4 pag. 6 din sentința recurată, deși judecătorul sindic reține temeiul de drept al cererii de revizuire art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și mai mult enunță și cuprinsul textului de lege menționat, hotărârea de respingere a cererii ca inadmisibilă în principiu nu este motivată în temeiul textului de lege respectiv, în temeiul jurisprudenței constante a instanțelor judecătorești din România și al doctrinei juridice în materie.
Primul aspect de nelegalitate, care atrage și nulitatea hotărârii judecătorului sindic, izvorăște din faptul că aceasta este nemotivată în raport de prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Un al doilea motiv de nelegalitate rezultă, în opinia recurentei, din faptul că - dat fiind specificul speței deduse judecății - nu se pune problema unei soluții de respingere în principiu a cererii de revizuire, întrucât potrivit dispozițiilor legale în materie și ale jurisprudenței, textele care reglementează procedura revizuirii în materie civilă nu prevăd parcurgerea obligatorie a două etape în judecarea cererii de revizuire, ca în procesul penal.
Cu toate acestea, jurisprudența în materie a stabilit în mod derogatoriu faptul că, în cererile de revizuire întemeiate pe art. 322 alin. 1 pct. 5 și numai în situația în care cererea se sprijină pe înscrisuri noi și instanța nu este în măsură să rezolve deodată fondul, cererea de revizuire trebuie admisă în principiu printr-o încheiere interlocutorie, după care sa se treacă la administrarea probelor, pentru a se da o singura hotărâre finală de admitere sau de respingere a cererii de revizuire și a se evita situația ca, la rejudecarea fondului, să se ajungă eventual la aceeași soluție pe care o pronunțase instanța prin prima sa hotărâre de fond, ceea ce echivalează, în fapt, cu respingerea cererii de revizuire.
În aceste condiții, față de susținerea judecătorului sindic că revizuenta a avut cunoștință de desființarea firmei INSTINCT CORPORATION USA, că era obligată să aducă la cunoștința instanței acest aspect și că nu poate invoca propria culpă pentru situația creată, ținând cont de împrejurarea că în cauză nu a fost administrată niciun fel de probă din care să rezulte că revizuenta C. L. SRL ar fi cunoscut încă dinaintea pronunțării sentinței 758/30.06.2010, judecătorul sindic ar fi avut obligația legală să admită în principiu cererea de revizuire printr-o încheiere interlocutorie și să dispună efectuarea de probe pe aspectul invocat al cunoașterii sau necunoașterii de către revizuenta a desființării firmei americane INSTINCT CORPORATION USA.
Precizează că la dosar nu există nicio probă din care se rezulte că revizuienta . ar fi cunoscut de mai multă vreme despre desființarea firmei americane.
De altfel, așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, înscrisul nou care dovedește desființarea firmei americane și care emană de la statul american DELAWARE a fost obținut și prezentat instanței de judecata abia la data de 9 mai 2011, cu ocazia judecării contestației în anulare împotriva Deciziei nr. 40/24.01.2011, ocazie cu care, așa cum de altfel a reținut și judecătorul fondului, lichidatorul judiciar FERM CONSULT SPRL Timișoara, prin apărător, a depus la dosar trei înscrisuri din care rezultă că INSTINCT CORPORATION USA nu mai funcționează din data de 01.03.1999, fiind desființată.
Deci, înscrisul este obținut și prezentat instanței abia în anul 2011, după pronunțarea sentinței a cărei revizuire a solicitat-o, de către lichidatorul judiciar FERM CONSULT SPRL.
Se poate observa deci că lichidatorul judiciar si-a îndeplinit obligațiile legale imperative pe care le avea conform legii insolvenței (Legea nr. 64/1995) la data intrării în faliment a debitoarei și verificării creanțelor cu ocazia întocmirii tabelului definitiv al creditorilor și al tabelului definitiv consolidat abia în anul 2011 și nicidecum în anul 2004, când prin încheierea nr. 145/15.03.2004 a Tribunalului A. s-a dispus intrarea societății . în faliment și când prin încheierea din data de 30.04.2004 a fost numit ca lichidator judiciar FERM CONSULT SPRL Timișoara.
Mai mult, din niciunul din cele trei înscrisuri depuse de lichidatorul judiciar nu rezultă că revizuenta . ar fi cunoscut de mai multă vreme despre desființarea firmei americane.
Un al treilea aspect de nelegalitate izvorăște din confuzia pe care o face judecătorul sindic între nulitățile absolute și nulitățile relative atunci când invocă principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
După cum este cunoscut, acest principiu este prevăzut la art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă, dar potrivit prevederilor legale în materie, jurisprudenței și doctrinei juridice el nu se aplică decât în cazul nulităților relative, nu și în cazul nulităților absolute.
Pe cale de consecință, fiind cunoscut că lipsa capacității de folosință a persoanei fizice sau a persoanei juridice este o nulitate absolută și nu o nulitate relativă, invocarea principiului de la art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă de către judecătorul sindic este total nelegală.
În speță, ne aflăm în fața unei nulități absolute, care are caracter dirimant, care poate fi invocată în orice fază a procesului civil, de oricare dintre părți, chiar și de procuror și de instanță din oficiu. Mai mult, actele juridice sau actele procedurale afectate de nulitatea absolută nu pot fi acoperite.
Exigențele principiului disponibilității exclud posibilitatea invocării nulității relative de către alte părți decât acelea în favoarea cărora a fost instituită norma încălcată. Dar legea instituie o limitare chiar și în privința dreptului părții în favoarea căreia a fost edictată norma încălcată de a invoca nulitatea relativă. În acest sens, art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă dispune ca nimeni nu poate invoca neregularitate pricinuită prin propriul sau fapt. Este o aplicațiune, în materia nulităților, a principiului potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de
propria sa greșeală.
Rezultă că, astfel cum este structurat textul art. 108 Cod procedură civilă, în integralitatea sa și cum s-a statuat în jurisprudența și doctrina juridica în materie, dispozițiile art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă sunt aplicabile numai în materia nulităților relative și nu a nulităților absolute, cum este cea a lipsei capacității de folosință a persoanei fizice sau juridice.
Mai mult, soluția judecătorului sindic încalcă chiar soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași în cauza în care a fost depus de către lichidatorul judiciar la data de 9 mai 2011 înscrisul nou emis de statul american DELAWARE, care face vorbire despre desființarea firmei americane INSTINCT CORPORATION.
Astfel prin decizia civila nr. 467/22.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ a fost admisa excepția lipsei capacității de folosință a firmei americane INSTINCT CORPORATION USA și s-a constatat nulă contestația în anulare formulata de aceasta, decizia fiind irevocabilă.
În cauză, nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat (2) Cod procedură civilă.
P. concluziile scrise, debitoarea . lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Punctul 7 al articolului 304 Cod procedură civilă - în care se încadrează critica privind nemotivarea sentinței - nu operează în cauză, câtă vreme judecătorul sindic a arătat considerentele care au condus la soluția judiciară pronunțată, neexistând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În pofida celor susținute de recurentă, este corectă soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire, față de articolul 326 alineat (3) Cod procedură civilă, text potrivit cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
În ce privește aplicabilitatea articolului 322 punctul 5 Cod procedură civilă, curtea notează că - în sensul textului menționat - un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
Curtea de apel constată că pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe punctul 5 al art. 322 Cod procedură civilă este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor din text, astfel încât judecătorul sindic nu era ținut - cum pretinde revizuenta - să analizeze toate condițiile, lipsa uneia atrăgând automat inadmisibilitatea.
De altfel, dacă s-ar realiza o asemenea analiză de către instanța de recurs, s-ar observa că nu rezultă că înscrisul ar fi fost reținut de partea adversă ori nu ar fi putut fi procurat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei.
Mai mult, nu reiese sub nici o formă caracterul determinant al înscrisului pentru soluția ce s-ar fi pronunțaț în ce privește pe ., în nume propriu, singura calitate în care mai poate acționa.
Concret, chiar dacă s-ar fi cunoscut că INSTINCT CORPORATION nu mai există, hotărârea de respingere a cererilor formulate de . în nume propriu nu ar fi fost cu nimic diferită.
Privitor la invocarea propriei culpe, instanța de recurs reține că este corectă statuarea tribunalului, câtă vreme revizuenta a fost aceea care a sesizat instanța cu o acțiune în care a pretins că are și calitatea de reprezentant a unei societăți care nu mai exista, aspect pe care era ținută să îl cunoască la momentul obținerii împuternicirii de reprezentare.
Referirea judecătorului sindic la principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” este una generală și nu cu trimitere la dispozițiile art. 108 Cod procedură civilă, astfel încât sunt anodine dezvoltările din recurs privind textul procedural menționat, care nu este decât o aplicație în materie procedurală a principiului evocat.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține sentința Tribunalului Iași.
Cererea intimatei debitoare, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă, cuantumul acestor cheltuieli nefiind dovedit în condițiile articolului 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de S.C. C. L. împotriva sentinței civile nr. 1006/2012 din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă - faliment, hotărâre pe care o menține.
Respinge cererea formulată de intimata S.C. S. S.A., vizând obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 Septembrie 2013.
Președinte, A. G. | Judecător, L. P. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red. G.A.
Tehnoredactat G.D.
2 ex
Tribunalul Iași: Mițică A.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
