Pretenţii. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 1005/45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 247/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de S.C. M. C. S.R.L. P. împotriva deciziei 1768/21.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, intimați Școala de A. și Meserii S. - Școala Berezlogi și C. L. al Comunei S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av G. care substituie av. G. reprezintă contestatoarea și C. M. M. care reprezintă intimata Școala de A. și Meserii S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la al doilea termen de judecată; a fost atașat dosarul de fond nr._ de la Judecătoria P.; nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av G. pentru contestatoare solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată. Contestatoarea a formulat o ordonanță de plată având ca obiect recuperarea unor suma de bani din facturi neachitate cu penalitățile aferente conform contractului încheiat. Cererea a fost admisă de Tribunalul Iași în parte fără penalități, pentru acestea din urmă s-a mers pe o cerere de drept comun judecată la Judecătoria P. și admisă, apelul a fost judecat de Tribunalul Iași fiind admis fiind astfel scutite intimatele de la plata penalităților. Recursul a fost respins de Curtea de Apel ca tardiv introdus instanța de recurs a schimbat temeiul juridic al acțiunii stabilind că acesta ar fi trebuit să fie OUG 34/2006 și în această situație recursul de formulează în 5 zile de la comunicare. Decizia Tribunalului Iași prevăzuse în decizie în baza obiectului calificat că dreptul de recurs este de 15 zile de la comunicare. Față de această situație, instanța de recurs a greșit schimbând obiectul cauzei și apreciind asupra termenului de exercitare a căii de atac, trebuia să trimită cauza la instanța competentă pentru a judeca apelul la obiectul schimbat.
Interpelat cu privire la motivul de contestație prevăzut de art. 317 Cod procedură civilă invocat, av G. arată că a fost indicat în motivarea scrisă a contestației.
C. M. M. pentru intimata Școala de A. și Meserii S. solicită respingerea contestației având în vedere cele expuse prin întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă 1768/21.11.2012 Curtea de Apel Iași respinge recursul declarat de reclamanta . cu sediul în P. împotriva deciziei nr. 16 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal, ca tardiv, decizie pe care o menține.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2011 reclamanta . a chemat în judecată pârâta Școala de A. și Meserii S. (. L. al . fi obligați la plata sumei de 44.434 lei.
Reclamantul precizează că suma reprezintă diferența între suma de 163.564 lei facturată și suma de 119.130 lei acordată prin somație de plată - sentința nr. 91/som/27.04.2011 a Tribunalului Iași.
În motivarea în fapt se arată că a încheiat contractul nr. 290/21.11.2007 în calitate de executant cu pârâta Școala de A. și Meserii ca achizitor.
Din eroare în hotărârea dată în procedura somației de plată s-a dedus suma pretins achitată ca avans, deși constituie contravaloarea lucrărilor efectiv executate.
Prin sentința civilă nr. 367 din 06 februarie 2012 Judecătoria P. admite în parte cererea promovată de reclamanta ., cu sediul în P., în contradictoriu cu pârâții Școala de A. și Meserii S. (Școala Berezlogi), cu sediul în . și C. L. al comunei Berezlogi, jud. Iași. Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata sumei de_,00 lei, cu titlu de debit principal. Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, aferente sumei de_,00 lei. Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de_,68 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de_,00 lei începând cu data scadenței fiecărei dintre cele două facturi fiscale și până la data pronunțării prezentei. Obligă pârâtele să plătească reclamantei penalități de întârziere la plata sumei de_,00 lei în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 07.02.2012 și până la data plății efective a debitului principal. Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 4244,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea prima instanță a constatat că lucrările fiind executate și recepționate de beneficiar, achizitorului îi revine sarcina de a achita prețul în baza facturilor fiscale emise în valoare totală de 163.564 lei. Pentru suma achitată în avans de 49.965 lei nu s-a dovedit executarea de lucrări și/sau servicii prestate până la sfârșitul anului, pretenția nefiind întemeiată pentru capătul de cerere principal și accesoriu, constând în penalități de întârziere.
S-au reținut ca întemeiate pretențiile pentru care s-a admis cererea prin dispozitiv cu motivarea datorării de penalități aferente facturilor în valoare de 119.130,00 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi.
Apărarea pârâților a fost înlăturată, reținându-se că lipsa fondurilor bănești, criza economică, nu constituie cauze exoneratoare de răspundere, caz fortuit sau forță majoră. fiind probată activitatea culpabilă a debitoarei – pârâte.
În dispozitivului hotărârii s-a înscris calea de atac ca fiind apelul.
În calea de atac intitulată „recurs” Școala de A. și meserii S. a formulat critici pe fondul cererii, arătând că nu datorează penalități de întârziere în cuantum de 139.495,68 lei aferente sumei de 119.130 lei. Se invocă plățile efectuate în perioada octombrie 2011-martie 2012 prin ordine de plată.
Se susține ca fiind finanțată de la bugetul local, virarea cu întârziere a fondurilor este străină unității școlare și conform art. 1082 nu poate fi obligată la plata penalităților.
În calarea de atac intitulară „recurs” C. local al . aceleași critici cu privire la nedatorarea penalităților.
S-a invocat și înscrierea în dispozitiv greșit al hotărârii a Consiliului L. Berezlogi în loc de C. local al .> Prin decizia civilă nr. 16 din 20.06.2012 Tribunalul Iași - Secția II civilă de contencios administrativ și fiscal admite apelul declarat de Școala de A. și Meserii S. ( Școala Berezlogi) împotriva sentinței civile nr. 367 din 06.02.2012 a Judecătoriei P., sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge cererea reclamantei . de obligare a pârâtei Școala de A. și Meserii S. ( Școala Berezlogi) la plata sumei de 139.495,68 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de_ lei începând cu data scadenței fiecărei dintre cele două facturi fiscale și până la data pronunțării.
Respinge cererea reclamantei . de obligare a pârâtei Școala de A. și Meserii S. ( Școala Berezlogi) la plata penalităților de întârziere pentru suma de_ lei în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 07.02.2012 și până la data plății efective a debitului principal. Respinge cererea reclamantei . de obligare a pârâtei Școala de A. și Meserii S. ( Școala Berezlogi) la plata cheltuielilor de judecată. Păstrează dispozițiile din sentința apelată cu privire la respingerea cererii reclamantei privind obligarea pârâtei Școala de A. și Meserii S. ( Școala Berezlogi) la plata sumei de_ lei cu titlu de debit principal și la respingerea cererii reclamantei privind obligarea pârâtei Școala de A. și Meserii S. ( Școala Berezlogi) la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de_ lei. Admite apelul declarat de C. L. al Comunei S. împotriva aceleiași sentințe, sentință pe care o modifică în sensul că, admite excepția lipsei calității procesuale pasive la fond a pârâtului C. L. al Comunei S. și în consecință respinge acțiunea formulată de către reclamanta . în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de apel a constatat că penalitățile de întârziere reprezintă o clauză penală prevăzută de părți la încheierea contractului, neexecutarea obligației trebuie să rezulte din culpa debitorului, să-i fie imputabilă, iar dacă se va dovedi o cauză străină va fi exonerat de plata clauzei penale. Unitatea școlară este finanțată de la bugetul local exclusiv (Legea 215/2001, OUG nr. 32/2001, HG 2192/2004) și neavând fonduri proprii nu poate fi „obligată la imposibil” în baza principiului prevăzut de art. 1070 Cod civil.
În dispozitivul hotărârii, tribunalul a înscris calea de atac ca fiind „recursul în termen de 15 zile de la comunicare”.
Hotărârea Tribunalului Iași se comunică părților, reclamantei la data de 4.09.2012, conform datelor înscrise în dovada de primire și procesul verbal de predare.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 14.09.2012 reclamanta . a declarat recurs, încadrând motivele în art. 304 alin. 1 pct. 6,7,8 și 9, art. 312 al. 2 și 3 Cod procedură civilă.
În expunerea și dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta redă obiectul judecății, apărările părților, sunt invocate critici pe fondul cauzei constând în aplicarea greșită a legii, a art. 1070 Cod civil.
Se susține că lucrările s-au executat achizitorul ale obligația de plată conform clauzelor contractuale. Daunele interese sunt datorate chiar și atunci când neexecutarea obligației nu s-a făcut cu rea – credință, fiind dovedită activitatea culpabilă a debitoarei.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților și a verificat legalitatea învestirii și a calificării căii de atac, la raportul juridic dedus judecății ce își are izvorul în contractul de executare de lucrări nr. 290/21.11.2011, încheiat sub imperiul OUG nr. 34/2006.
Contractul încheiat de părți face parte din categoria celor reglementate prin OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Actul normativ reglementează procedurile de atribuire a contractelor precum și modalitatea de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise cu aceste proceduri cât și soluționarea litigiilor.
În Ordonanță, prin art. 286-287, inclus în secțiunea „Soluționarea litigiilor în instanță” sunt stabilite reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun în soluționarea cauzelor, a Codului de Procedură civilă.
Prin dispozițiile art. 287 ind. 16 s-a prevăzut că „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Recursul se judecă de secția comercială a Curții de apel.
Dispoziția citată stabilește durata termenului de recurs, pe care îl reduce de la 15 zile (art. 301 Cod procedură civilă) la 5 zile. Norma este imperativă și de la care părțile și participanții la proces nu pot deroga.
Curtea are în vedere art. 721 Cod procedură civilă, care prevede că „Dispozițiile de drept comun în materie civilă și comercială se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice”.
În consecință, înscrierea greșită în dispozitivul hotărârii în fazele procedurale anterioare căii de atac nu înlătură obligația pentru instanța de judecată de a verifica legalitatea învestirii, asupra calificării cererii și a termenului în care partea își poate exercita dreptul.
Curtea are în vedere că procesul civil este guvernat de principiul legalității, părțile în proces având drepturi și obligații pe care și le pot exercita numai în modalitatea și termenele prevăzute de lege, sub sancțiunea decăderii.
Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor sunt modificate dispozițiile Codului de procedură civilă între care și cele privind competența materială și teritorială a instanțelor judecătorești, art. 159 ind. 1 care, în alin. 1 prevede că ”Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului”.
Același act normativ modifică și art. 159 Cod procedură civilă ce definește necompetența de ordine publică sau privată, competența materială când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, inclusă în categoria celor de ordine publică, dar care în condițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 poate fi invocată numai în primă instanță și până a închiderea dezbaterilor, nu și în căile de atac.
În cadrul procesual redat, deși litigiile ce au ca obiect executarea contractelor în temeiul OUG nr. 34/2006 sunt date în competența tribunalului ca instanță de prim grad (art. 286 alin. 1), prezenta cerere a parcurs faza judecății la Judecătorie în primă instanță, Tribunal în apel, Curte de apel ca instanță de recurs.
Astfel fiind, se constată că sunt aspect material cauza a parcurs faza judecății la tribunal, oricare ar fi modalitatea învestirii, și în prezent se află în „recurs” la curtea de apel, fiind instanța competentă să-l soluționeze potrivit dispozițiilor legii speciale și calificării căii de atac ca fiind recurs.
În consecință, și sub aspectul duratei termenului de recurs, curtea are obligația de a aplica prevederile legii speciale, publicate și pentru care părțile nu pot invoca necunoașterea acesteia.
Raportat la data comunicării hotărârii de tribunal a declarării recursului se constată că dreptul la calea de atac nu a fost exercitat în termenul prevăzut de UG nr. 34/2006, recursul fiind tardiv formulat.
Solicitarea recurentului, motivată pe faptul că instanțele în fazele procesuale anterioare nu și-au verificat competența materială, iar tribunalul a calificat greșit calea de atac, ceea ce impune soluția de casare cu trimitere nu poate fi primită.
Se are în vedere că legiuitorul a limitat invocarea excepției necompetenței materiale, doar la prima instanță, până la închiderea dezbaterilor, și pe care părțile și judecătorul, ulterior acestui moment, nu o mai pot invoca pentru prima dată în calea de atac.
Cauza a parcurs două faze procesuale, tribunal – curte de apel, Curtea fiind legal investită sub aspectul competenței materiale prin recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
Examinarea motivelor pe fondul cauze nu se impune, recursul fiind soluționat pe excepție.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare . în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. 1 și 2, art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocând următoarele motive:
- temeiul juridic al cererii de chemare în judecată au fost atât art. 969 cod civil cât și art. 11 din OUG 119/2007 potrivit cu care „în cazul în care instanța, examinând probele cauzei, pronunța o ordonanța de plată numai pentru o parte din creanța pretinsă, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei".
Conținutul acestui articol a stat la baza judecării cererii de catre instanța de fond( pe drept comun) și tot acest conținut a dictat și căile procesuale ce trebuiau efectuate, respectiv cele de drept comun (apel, recurs) precum și termenul în care trebuiau exercitate acestea. Termenul de 15 zile calculat de la data comunicării hotărârii pentru a exercita o cale de atac s-a aplicat in ambele situații, atât în apel cât și în recurs.
Pe parcursul judecații nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au înțeles să pună în discuția părților schimbarea temeiului de drept al acțiunii. Astfel că, contestatoarea s-a conformat cadrului procesual dedus judecații și s-a prevalat de calea de atac a recursului pentru a-și apăra interesele. Dacă aceasta ar fi trebuit să formuleze recursul în termen de 5 zile potrivit art. 287 ind. l6 din OU 34/2006 cu siguranță nu putea ataca cu recurs decizia instanței de apel ci ar fi trebuit să atace cu recurs sentința instanței de fond.
Ceea ce este ilogic, întrucât un recurs formulat de catre aceasta ar fi fost lipsit de interes pentru că sentința instanței de fond îi era favorabilă. În concret s-ar fi atacat hotărârea care ii dădea câștig de cauza.
Totodată arată contestatoarea că, apelul rezultat din sentința, ca și cale de atac, a fost exercitat de catre Școală de A. și Meserii S. (Berezlogi) și Consiliu L. Șiretei și nu a fost recalificată de instanța de apel.
Conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Instanța de fond era cea care trebuia să aprecieze dacă temeiul juridic invocat este corect, aceasta apreciere fiind făcuta prin continuarea judecării cererii. Dacă s-ar fi respectat prevederile OUG 34/2006 ar fi trebuit să existe o singura cale de atac (doar recurs) și nu două (apel și recurs) ca în cazul speței noastre.
În concret recursul ar fi trebuit să fie formulat împotriva sentinței instanței de fond, context în care contestatoarea nu putea avea calitatea de recurentă, aceasta calitate revenind paraților din cererea de chemare in judecata, întrucât aceștia pierduseră în fata instanței de fond. Tocmai de aceea, dacă instanța de recurs a înțeles să sancționeze faptul că, inițial, cererea de chemare în judecată a fost concepută pe un temei de drept greșit ar fi trebuit să ii acorde șansa, la fel ca și celorlalte părți, să își susțină apărările. Adică atâta vreme cât a considerat că se impune aplicarea prevederilor OUG 34/2006, atunci ar fi trebuit să caseze recursul cu trimitere la instanța de apel în vederea recalificării apelului sau să caseze cu trimitere la instanța de fond.
"Instanța de recurs trecând peste limitele investirii și încălcând principiul disponibilității a schimbat temeiul juridic astfel încât, evident, că din punct de vedere procedural nu a mai putut fi respectat termenul de recurs de 5 zile. Prin respingerea recursului fără a se trece la judecarea acestuia pe fond nu i s-a permis contestatoarei sa susțină motivele de recurs invocate și nici să ridice o excepție de ordine publică, absolută cu efect dilatoriu, care privea un caz de incompatibilitate și care se întemeia pe art. 24 Cod procedură civilă. Acest caz de incompatibilitate putea fi ridicat în fața instanței următoare în grad (adică a celei de recurs). Așadar, potrivit celor trei aspecte arătate consideră contestatoarea că instanța de recurs nu a respectat normele de ordine publică privitoare la competență întrucât recursul trebuia casat cu trimitere și trimis instanței de apel să recalifice apelul și ulterior să se discute tardivitatea introducerii recursului.
Textul nu face vreo distincție după cum recursul a fost respins sau nu din culpa părții, stabilind doar dreptul de formulare a contestației în cazul în care motivele care justifică exercitarea acestei căi de atac au fost invocate pe calea unui recurs respins fără a fi judecat în fond. Or, nejudecarea fondului înseamnă respingerea recursului ca tardiv formulat sunt înlăturate așadar contrazicerile doctrinei că nu se poate utiliza contestația în anulare în cazul unui recurs respins ca tardiv.
Contestația poate fi primită întrucât nu a avut loc o judecare pe fond fiind vorba de un "recurs la recurs" ci el a fost respins, în mod greșit, ca urmare a admiterii excepției tardivității.
De asemenea, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație întrucât aceasta nu a cercetat motivul de casare susținut odată cu concluziile formulate cu privirea la excepția tardivității. Recomandarea contestatoarei a fost atunci să se dispună de către instanță o casare cu trimitere pentru recalificarea apelului.
- instanța de recurs prin soluția pronunțată i-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece prin schimbarea temeiului juridic al acțiunii nu i s-a mai permis să ajungă la susținerea apărărilor pe fondul cauzei, întrucât conform prevederilor OU 34/2006 recursul era tardiv introdus (termenul fiind de 5 zile și nu de 15 zile așa cum prevede Codul de procedură civilă).Atâta vreme cât instanța de recurs a înțeles să schimbe temeiul de drept trebuia să exercite un control și asupra desfășurării etapelor procesuale din punct de vedere procedural (art.287 ind.16 OU 34/2006 "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare"). Prin faptul că nu i s-a acordat satisfacție echitabilă și i s-a respins recursul instanța omițând să cerceteze motivele de casare, omisiunea instanței de a cerceta argumentele recurentului nu poate rămâne fără consecințe juridice decât cu înfrângerea principiului egalității armelor.
Atâta vreme cat judecătorul soluționând contestația a avut de analizat omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de casare și nu a procedat la reanalizarea motivelor de recurs cerința de imparțialitate este în totalitate îndeplinită. Pentru respectarea unui proces echitabil o instanța nu poate ignora hotărârile anterioare.
Solicită admiterea contestației în anulare.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura de citare) și art. 318 Cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru eventuale greșeli de aplicare greșită a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii pronunțată doar în recurs nu și în contestația în anulare.
Or, prin contestația în anulare se invocă pentru ipoteza prevăzută de art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă, împrejurarea că instanța de recurs a interpretat și apreciat greșit art. 11 din OUG 119/2007 și OUG 34/2006, a apreciat greșit temeiul juridic al cererii sale.
Ori, ipoteza prevăzută de art. 317 alin.1 punctul 2 Cod procedură civilă se referă la situația hotărârilor care au fost date de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, ipoteză ce evident nu este aplicabilă în speță raportat la motivele invocate respectiv aplicarea greșită asupra dispozițiilor OUG 119/2007 și OUG 34/2006.
Nici ipoteza prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă nu este aplicabilă în speță.
Potrivit acestui text hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Or, în speță se invocă modul în care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la calculul termenului de recurs, ceea ce nu este posibil a se reforma pe calea extraordinară a contestației în anulare.
Curtea constată că recursul a fost soluționat pe excepția tardivității, astfel încât, raportat la art. 137 Cod procedură civilă, instanța de recurs nu mai putea analiza motivele de recurs.
D. urmare, nici ipoteza prevăzută de art. 318 alin 2 Cod procedură civilă nici susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi primite deoarece accesul liber la justiție nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.
Or, contestatoarea a avut efectiv posibilitatea să exercite calea de atac a recursului, având deci asigurat accesul la o instanță de control judiciar.
Pentru toate aceste motive contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de . P. împotriva deciziei civile nr. 1768 din 21.11.2012 a Curții de Apel Iași, deciziei pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 22.02.2013.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Jud red GE_
Tehnored gref RCL_
2 EX
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Obligatia de a face. Decizia nr. 641/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
