Acţiune în constatare. Decizia nr. 1311/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1311/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 3826/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1311/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier L. R.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile litigii cu profesioniștii privind pe recurenta . și pe intimata . SA, având ca obiect acțiune în constatare, recurs declarat împotriva deciziei numărul 37 din 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă – contencios adminisistrativ și fiscal.
La prima strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. C. care reprezintă intimata . SA București, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cererii de recurs.
Av. I. C. pentru intimata . SA București solicită respingerea recursului având în vedere motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii de recurs.
La sfârșitul ședinței de judecată, înainte de pronunțarea instanței, se prezintă avocat N. Ș. A., cu delegație de substituire a domnului avocat B. G., apărătorul recurentei . Iași solicitând repunerea pe rol a cauzei.
Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul apărătorului recurentei în susținerea cererii de recurs.
Avocat N. Ș. A. pentru recurenta . Iași solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Iași și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Judecătoria Iași. Apreciază că a fost competentă să judece cauza în fond Judecătoria Iași.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cererii de recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civila 688/17.01.2013 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. „M.” S.R.L., în contradictor cu pârâta S.C. „B.C.R. L. I.F.N.” S.A.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ S.C. B. L. IFN SA a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 688/ 17.01.2013 a Judecătoriei Iași criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În susținerea poziției procesuale s-a invocat în primul rând, faptul că instanța de fond nu era competentă teritorial să soluționeze cauza prin raportare la art. 10 pct. 1 Cod procedură civilă, omițând să ia în considerare art. 13.22 din contractul încheiat între părți, articol care stabilea în mod legal competența la sediul locatorului în cazul existenței unor litigii, deci competența Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin decizia nr. 37/2013/civ din 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a anulat sentința nr. 688/2013, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și s-a trimis spre competentă soluționare cererea formulată de . în contradictor cu S.C. B. L. IFN SA a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetentă, respectiv, necompetenta relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență, poate fi invocată numai în limine litis, și anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare, iar părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenței relative.
Alegerea de competență se poate face în interesul ambelor părți sau numai în favoarea uneia din ele, respectiv, dacă s-a făcut în interesul ambelor părți, acestea pot reveni asupra alegerii făcute printr-un acord de voință în sens contrar, dacă s-a făcut în favoarea pârâtului, acesta poate renunța la beneficiul ei, iar dacă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acțiunea la instanța aleasă prin convenție sau la orice altă instanță competentă potrivit legii.
Prin contractul de leasing financiar încheiat, părțile au stabilit drept instanță competentă în soluționarea eventualelor litigii, instanța în a cărei competență teritorială își are sediul locatorul, clauză inserată în contract ( art. 13.22) în considerarea dispozițiilor art. 19 C.proc.civ., potrivit cărora părțile pot alege ca pricinile să fie judecate de către alte instanțe decât acelea care sunt competente conform legii.
In speță însă, nu clauza atributivă de competență inserată în contract atrage competența teritorială a Judecătoriei Sect. 3 București, ci manifestarea de voință în acest sens a creditoarei, ca opțiune față de care nici părțile, nici instanța nu mai pot pune problema competenței teritoriale.
Prin alegerea făcută de creditoare a Judecătoriei București, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul, fapt pentru care instanța de față a admis excepția invocată și apelul a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei București .
Împotriva acestei decizii a formulat recurs . prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a susținut că, potrivit art. 10 din Codul de procedură civilă: „În afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligațiunii.
Ori, în situația sa, obligațiile asumate de părți prin contractul de leasing și respectiv contractul de novație au fost executate în Iași, astfel încât competența de soluționare a cauzei a revenit Judecătoriei Iași, interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor legale mai sus arătate fiind una greșită.
Prin întâmpinare, intimata S.C. B. L. IFN SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 2 Cod procedură civilă reținute de prima instanță întrucât prin contractul de leasing financiar părțile au desemnat instanța competentă ca fiind cea de la sediul locatorului (art. 13.22).
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art. 19 Cod procedură civilă părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16.
Instanța constată că pricina de față, referitoare la plățile efectuate pentru autoturismul ce face obiectul contractului de leasing financiar, nu se regăsește printre cazurile exceptate de art. 19 Cod procedură civilă, astfel că părțile pot conveni în mod valabil asupra instanței competente să soluționeze litigiile legate de acest contract.
Cum în speță, acest lucru s-a și realizat prin inserarea, în cuprinsul contractului de leasing financiar, a clauzei prevăzută de art. 13.22 potrivit cu care instanțele competente în soluționarea litigiilor sunt cele de la sediul locatorului, iar locatorul S.C. B. L. IFN SA are sediul în București, curtea constată că tribunalul a aplicat corect prevederile legale relevante, arătate mai sus, în considerarea voinței părților contractante și a prevederilor art. 969 Cod procedură civilă potrivit cu care convenția este obligatorie pentru părți.
Prin urmare instanța constată nefondată critica recurentei potrivit cu care în cauză erau aplicabile prevederile art. 10 Cod procedură civilă, urmând a respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și a menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de . împotriva deciziei nr. 37/2013/civ din 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 nov. 2013.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red și tehnored jud PL ----
Tehnored
Gref. G.D.
2 ex./ 10.12.2013
Jud fond Obrja M.
Jud apel B. C. și Mițică A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1154/2013. Curtea de Apel IAŞI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
