Practica judiciara insolventa. Decizia 1062/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1062
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de debitoarea " "SRL, prin împotriva sentinței civile nr. 10/F din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul societății recurent-debitoare SC " "SRL V și pentru intimatul, lipsă fiind lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență și intimații-creditori V și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Față de excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea recursului, excepție ce a fost invocată la termenul de judecată din 18 mai 2009, apărătorul recurentei solicită respingerea excepției motivând că cererea de recurs este formulată de societatea debitoare SC " "SRL, prin administratorul societății acesta având interes în promovarea recursului de față, alături de societate.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 10/F din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecătorul sindic - s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar împotriva administratorului în faliment V -, s-a dispus obligarea pârâtului să suporte din averea personală suma de 31.369,18 lei din pasivul societății debitoare, închiderea procedurii insolvenței debitorului și radierea acestuia din Registrul Comerțului.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 138 din legea insolvenței prevede că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre fapte le prevăzute la punctele a-g din lege.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că lichidatorul judiciar a probat faptul că pârâtul este răspunzător pentru aducerea societății în stare de insolvență prin aceea că a desfășurat o activitate economică haotică, nu a întocmit și depus documentațiile contabile conform normelor economice în vigoare, a refuzat colaborarea cu lichidatorul judiciar, nu a predat arhiva contabilă, actele de înmatriculare și ștampilele societății.
Pârâtul în calitatea sa de administrator statutar, nu a întocmit și depus declarațiile de impunere legale, nu a achitat mai mulți ani consecutiv impozitele și taxele datorate bugetului de stat și bugetului de asigurări de sănătate, fapt care a determinat acumularea unui debit însemnat și a cauzat intrarea societății în incapacitate de plată.
Datorită activității manageriale defectuoase a acestuia, nu au fost întocmite și depuse la V și ORC V situațiile financiare legale, fapt ce a condus la dizolvarea societății în conformitate cu prevederile art. 237 din Legea ntr.31/1990, pârâtul neîndeplinindu-și obligațiile statutare de a ține o contabilitate în conformitate cu legea și de a depune situațiile financiare legale, nici înainte și nici după dizolvarea societății sale, fapt ce denotă rea-credință și activitate managerială defectuoasă, fapte încadrabile în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Față de aceste elemente poate fi stabilit cu certitudine raportul de cauzalitate între fapta ilicită și existența unui prejudiciu cert și direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectului întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, răspunderea putând fi antrenată, indiferent de forma de vinovăție constatată.
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâtului s-a constatat că acesta se face vinovat de starea de insolvență a debitorului și s-a dispus obligarea pârâtului să suporte integral pasivul debitorului în limita sumei de 31.369,18 lei reprezentând creanțe rămase neacoperite în procedură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs V prin administrator, în calitate de debitoare, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta a susținut că actele de procedură nu au fost comunicate la timp, ceea ce a avut ca efect imposibilitatea formulării apărărilor.
Pe fond, a arătat recurenta că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderi; administratorului și că atunci când se constată vinovăția acestuia răspunderea trebuie antrenată pentru o parte a pasivului și nu pentru întreg pasivul.
Raportul administratorului judiciar a fost întocmit cu rea-credință, iar cauzele ajungerii societății în faliment expuse în raport sunt nereale.
În opinia recurentei nu există dovezi ale întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Motivele blocajului activității societății sunt legate de schimbarea conducerii unicului său furnizor, noua conducere refuzând încheierea contactului de distribuție cu recurenta.
Recurenta a susținut că onorariul perceput de cabinetul de insolvență este exagerat, precizând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii personale a lichidatorului.
În final a solicitat casarea hotărârii și înlăturarea răspunderii personale a administratorului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că s-a dovedit în cauză nedepunerea situațiilor financiare legale de către administratorul statutar precum și faptul că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Mai mult, lichidatorul judiciar a încercat să obțină actele contabile ale societății și ștampilele acesteia, fără a reuși acest lucru.
Având în vedere și atitudinea personală a pârâtului la prima instanță, care a refuzat să răspundă la interogatoriu și nu a depus întâmpinare, intimata apreciat ca fiind dovedită situația de fapt, ceea ce impune menținerea hotărârii instanței de fond.
În ședința publică din 18 mai 2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes a societății debitoare în formularea recursului, excepție pe care a pus- în discuția părților.
Verificând dosarul de fond atașat, Curtea reține că acțiunea în antrenarea răspunderii personale a administratorului a fost formulată de lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență al societății debitoare V aflată în faliment.
Prin sentința civilă nr. 10/F/13.01.2009 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic - contestată în cauză, s- admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al și s-a dispus obligarea pârâtului să suporte din averea personală suma de 31.369,18 RON din pasivul societății debitoare.
Instanța reține că prezentul recurs a fost formulat chiar de societatea debitoare V prin administrator și vizează soluția de obligare a pârâtului la plata pasivului societății.
Având în vedere însă faptul că societatea debitoare se află în faliment, împrejurarea că suma la plata căreia a fost obligat pârâtul, în calitate de fost administrator, intra în averea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2005, fiind destinată acoperirii pasivului, Curtea constată că recurenta V nu are interes în promovarea prezentului recurs, ce tinde la respingerea acțiunii în stabilirea răspunderii personale.
În consecință văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul și va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de debitoarea " ", prin împotriva sentinței civile nr. 10/F din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 644/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1156/2009. Curtea de... → |
|---|
