Practica judiciara insolventa. Decizia 1339/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1339
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 387/S din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
La data de 26 2009 s-a depus prin serviciul de registratură, din partea recurentei I răspunsul la excepția invocată, din oficiu, de către instanță, privind lipsa calității procesuale active a creditoarei.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 387/S/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic - s- respins acțiunea formulată de lichidatorul ACORD în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect stabilirea răspunderii personale a pârâtului, ca neîntemeiată.
Totodată s-a aprobat raportul final și s-a dispus închiderea procedurii insolenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 502/S/14.10.2008 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței și intrarea in faliment a debitorului SC, lichidator judiciar fiind desemnat ACORD.
La data de 03.02.2009 (fila 100-106) lichidatorul ACORD a depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, arătând in cuprinsul acestuia că in lipsa documentelor financiar contabile ale societății, s-au consultat indicatorii financiari conform bilanțurilor depuse pe site ul Ministerului Finanțelor. Din analiza indicatorilor financiari pentru perioada 2001-2003, conform raportărilor financiar-contabile ale societății depuse la I, nu există suficiente elemente pentru determinarea cauzelor stării de insolvență și nici pentru identificarea persoanelor care se fac vinovate de apariția stări de insolvență.
La data de 23.03.2009 (fila 139-140) lichidatorul a formulat cerere având ca obiect stabilirea răspunderii personale a pârâtului și obligarea acestuia la plata pasivului societății debitoare.
În motivarea cererii, administratorul judiciar a arătat că în cauză sunt intrunite elementele raspunderii personale instituite de art 138 lit d. Lichidatorul a procedat la notificarea cu confirmare de primire a părților implicate în procedură, comunicand debitoarei atât la sediu cât și la domiciliul administratorului sentința de deschidere a procedurii. Societatea nu mai desfășoară nici un fel de activitate la sediul social, corespondența fiind returnată fără a fi confirmată de primire, ca si in cazul notificării administratorului. Avand in vedere ca bilanțurile contabile nu au fost depuse la ORC și nu au fost predate nici lichidatorului, in cauză sunt întrunite elementele răspunderii personale a administratorilor societății debitoare.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, solicită atragerea răspunderii personale a administratorilor statutari ai societății debitoare pentru întreg pasivul debitoarei, în cuantum de 54.735 lei.
In sustinerea actiunii s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat in instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Prin raportul final nr. 1120 din 03.03.2009, depus și înregistrat la data de 23.03.2009 (fila 111-138), lichidatorul judiciar a arătat că a notificat debitorul si administratorii acestuia cu privire la deschiderea procedurii si obligațiile ce le revin, insă toată corespondența a fost returnată. In lipsa actelor financiar contabile, au fost analizati indicatii financiri aferenti perioadei 2001-2003, postați pe site-ul Ministerului Economiei si Finanțelor. Nefiind individualizate bunuri in patrimoniul debitorului si nici creante de recuperat, solicita lichidatorul închiderea procedurii in temeiul disp art 131 din legea 85/2006.
Raportul final a fost inregistrat si afisat la usa instantei, fiind publicat de către lichidatorul judiciar si in Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform cererrii de publicare nr 5495 din 06.03.2009.
Raportul a fost înregistrat și afișat la usa instanței, părțile neformulând obiecțiuni în termen legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul-sindic apreciază că cererea promovată de către lichidatorul judiciar având ca obiect stabilirea răspunderii personale a administratorului statutar al debitoarei SC SRL, paratul, este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
In reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social sau o parte a acestuia nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea culpabilă a vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită, cu condiția ca acest prejudiciu să se regăsească în pasivul rămas neacoperit sau ce va rămâne neacoperit la închiderea procedurii.
Răspunderea instituită de dispozițiile art. 138 este o formă specială de răspundere delictuală, derogatorie de la dreptul comun (art. 998-999 din Codul civil), instituită în favoarea debitorului aflat în stare de insolvență, în vederea acoperirii pasivului rămas neacoperit prin lichidare.
Pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, elemente care nu pot fi reținute în persoana administratorului parat.
In privinta raspunderii instituita de art 138 lit d, a reținut instanta că lichidatorul judiciar s-a limitat la a susține prin cererea sa că administratorul statutar notificat nu a predat actele contabile si nu a inregistrat la ORC bilanturile contabile anuale.
Nu s-a probat insă de către reclamant că pârâtul ar fi tinut " o contabilitate fictivă" sau că "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea" în condițiile în care însuși administratorul judiciar susține că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventualele bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu s-a făcut dovada ca această conduită ar fi generat insolvența debitoarei. Mai mult, faptul că acesta nu a mai depus indicatorii financiari după anul 2003, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la îndeplinirea formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși și necoroborată cu alte mijloace de probă, nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.
În condițiile expuse, instanta a respăins cererea reclamantului,nefiind probată în sarcina pârâților vreo activitate delictuală de natura celor enumerate în art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, în cauză fiind incidente disp art.131 din Legea nr.85/2006, astfel încât instanța a hotărât închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
In baza disp art 135 din lege, instanța a dispus notificarea inchiderii procedurii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, iar in temeiul disp art 136 a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri si responsabilități. Pentru activitatea desfășurată, s-a aprobat decontul de cheltuieli prezentat de către lichidatorul judiciar, sumele urmând a fi suportate din fondul de lichidare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut recurenta, în esență, că lichidatorul judiciar a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la răspunderea civilă și că obligația organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului reprezintă singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.
În opinia recurentei, starea de insolvabilitate a debitoarei este urmarea modului de organizare și conducere a contabilității și a unui management defectuos, administratorul societății fiind în culpă pentru continuarea activității și acumularea de noi datorii.
A mai susținut recurenta că, potrivit teoriei și practicii în domeniul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, fiind o răspundere specială având ca scop punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate pentru satisfacerea necesității acoperirii pasivului debitoarei.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 2.11.2009 instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, pe care a pus- în discuția părților.
Analizând calitatea procesuală a recurentei creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I prin prisma dispozițiilor art. 137 alin. 1 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante în fața instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere refula disponibilității procesului civil reglementată de art. 129 alin. 6 cod procedură civilă, precum și dispozițiile înscrise în art. 295 cod procedură civilă, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în aceasta acțiune au avut- exclusiv lichidatorul judiciar ACORD I și pârâtul.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice a municipiului I, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 387/S/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 387/S din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.12.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1322/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 3089/2009. Curtea de... → |
|---|
