Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1575/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1575/2009
Ședința publică de la 5 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de împotriva sentinței comerciale nr. 4545/02.12.2008, pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, și, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentinta comerciala numarul 4545/C/2008, pronuntata la data de 2.12.2008 de catre Tribunalul Comercial Cluj, a fost admisa cererea de chemare in judecata extinsa si precizata introdusa de catre reclamanta creditoare - SRL impotriva paratului si in consecinta a obligat paratul la plata sumei de 291.618, 9 Ron reprezentand o parte din pasivul debitoarei - SRL. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa cererea de chemare in judecata precizata fata de paratii si.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul sindic a retinut ca paratii si sunt asociati si administratori statutari ai debitoarei insa printr-o procura autentica datata 22.04.2004 l-au mandatat pe paratul sa se ocupe de administrarea societatii comerciale si a tuturor operatiunilor impuse de aceasta activitate. Aceasta procura se coroboreaza cu mentiunile inscrisului,imputernicire, datat 12.03.1998 si cu cele constatate de catre administratorul judiciar, in sensul ca de administrarea societatii comerciale se ocupa doar paratul. In consecinta, cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca nefondata fata de paratul si.
Judecatorul sindic a retinut ca, atat lichidatorul judiciar cat si expertul contabil numit in cauza au stabilit faptul ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea. A fost necesara chiar refacerea contabilitatii debitoarei dupa deschiderea procedurii de insolventa. Mai mult, nu au fost prezentate documentele justificative ale creantelor inscrise in contabilitate, in vederea recuperarii acestora. In consecinta, judecatorul sindic a retinut ca sunt incidente dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, iar paratul recurent era direct raspunzator de modul in care era tinuta evidenta contabila, conform dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea 85/2006.
Judecatorul sindic a retinut faptul ca sunt incidente elementele raspunderii civile delictuale, inclusiv in ceea ce priveste existenta raportului de cauzalitate si in consecinta a admis cererea de chemare in judecata si a obligat paratul la plata sumei de 291.618, 9 Ron reprezentand totalul pasivului ramas neacoperit prin distribuirile efectuate in cadrul procedurii, conform datelor comunicate de catre lichidatorul judiciar desemnat in cadrul procedurii de faliment a debitoarei.
Impotriva acestei sentinte a fost declarat recurs de catre recurentul care a solicitat instantei modificarea sentintei recurate in sensul respingerii cererii de angajare a raspunderii ca fiind neintemeiata. In subsidiar, recurenta a solicitat admiterea doar in parte a cererii de chemare in judecata si obligarea paratului doar la plata sumei de 160.374 Ron, suma ceruta prin cererea de chemare in judecata.
In fapt, recurentul a aratat ca nu sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, asa cum au fost retinute de catre judecatorul sindic. Astfel, fapta de netinere a contabilitatii este insuficient probata cu rapoartele administratorului judiciar si raportul de expertiza contabila efectuat in cauza. Prin raportul privind cauzele starii de insolventa a debitoarei, nu se fac insa referiri la nereguli constatate in contabilitatea debitoarei, mentionandu-se doar faptul ca exista cauze externe care au determinat starea de insolventa a debitoarei, cum ar fi cresterea preturilor furajelor, cresterea dobanzilor la credite, piata restransa de desfacere. Raportul de expertiza in specialitatea contabilitate este o proba extrajudiciara care nu poate fi avuta in vedere la solutionarea cauzei.
Nu exista in opinia recurentului un raport de cauzalitate intre omisiunile care au determinat refacerea contabilitatii si prejudiciul produs creditorilor. Vinovatia recurentului nu este dovedita, deoarece textul de lege vizeaza numai intentia fostului administrator de a eluda obligatiile legal, intentie care trebuie dovedita cu probe convingatoare in persoana celor considerati raspunzatori.
Instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, incalcand astfel principiul disponibilitatii partilor, deoarece s-a cerut obligarea paratilor la plata sumei de 160.374 Ron de catre una dintre creditoare iar judecatorul sindic a obligat paratul la plata unei sume intr-un cuantum mult majorat, reprezentat de intregul pasiv al debitoarei. Sub imperiul Legii 64/1995, cererea de angajare a raspunderii avea un caracter individual, profitand doar partii care a formulat-
Intimata a depus intampinare (15) prin care a solicitat instantei respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate ca fiind legala si temeinica. Astfel, din raportul de expertiza rezulta faptul ca unele documente contabile au disparut sau cu rea credinta nu au fost puse la dispozitia lichidatorului. Astfel, debitoarea a efectuat plati fictive catre o societate comerciala care avea aceiasi actionari, in conditiile in care nu exista serviciile sau marfa care sa fie eventual achitata. Deasemenea, sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, indiferent de forma vinovatiei, deoarece exista un raport de cauzalitate intre netinerea contabilitatii si prejudiciul cauzat.
Mai mult, trebuie retinut ca inainte cu trei luni inainte de deschiderea procedurii de insolventa, aceiasi actionari au infiintat societatea comerciala - SRL cu acelasi obiect de activitate si au incercat cu rea credinta sa instraineze o parte din activul societatii comerciale debitoare catre societatea comerciala nou infiintata.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoare:
Contrar sustinerilor recurentului, pozitia lichidatorului judiciar desemnat in procedura debitoarei - SRL a fost aceea ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale in sarcina persoanei insarcinate cu indeplinirea sarcinilor de administrator prin procura autentica depusa in probatiune la dosarul primei instante. Astfel, la data de 1.09.2008 lichidatorul judiciar a depus un raport (91, 92) prin care a aratat ca faptele identificate de catre lichidatorul judiciar sunt incadrate in prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 138/2006 care prevede ca poate fi angajata raspunderea persoanelor responsabile pentru faptul ca,au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea,
Prin pozitia exprimata, lichidatorul judiciar face trimitere la raportul de activitate depus pentru termenul din data de 7.12.2004, prin care s-a aratat ca in contabilitatea debitoarei au fost depistate anumite nereguli, decurgand din neinscrierea la timp si din eroare a unor operatiuni comerciale efectuate, situatie in care a fost necesara refacerea contabilitatii de catre un expert, in perioada ianuarie-martie 2005, ulterior deschiderii procedurii de insolventa.
In conditiile in care recurentul sustine ca a respectat prevederile legale care reglementeaza tinerea contabilitatii, nu rezulta care ar fi ratiunea pentru care a fost necesara refacerea contabilitatii, aspect care nu poate fi contestat. Mai mult, nu poate fi retinut nici argumentul potrivit caruia este vorba despre o expertiza extrajudiciara, deoarece este vorba despre o expertiza efectuata in cadrul procedurii declansate in temeiul Legii 64/1995 avand ca obiect debitoarea - SRL, anterior aparitiei Legii 85/2006. Mai mult, nu intereseaza in acest context care sunt concluziile raportului de expertiza ci doar faptul ca in mod lipsit de echivoc raportul de expertiza a avut ca obiect refacerea actelor contabile ale debitoarei supuse procedurii, dovada certa a faptului ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea. Daca prevederile legal ar fi fost respectate, nu era necesara efectuarea acestui raport anterior mentionat, a carui efectuare nu este contestata nici de catre recurent.
Prin aceeasi pozitie comunicata la data de 1.09.2008, lichidatorul judiciar a invocat ca administratorul de fapt al societatii comerciale nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele care justifica creantele inscrise in contabilitatea societatii comerciale, in vederea recuperarii acestora.
In mod intemeiat judecatorul sindic a retinut ca lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar/lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doaro condiție favorabilăpentru realizarea efectului. Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere starea de fapt retinută de către judecătorul sindic, instanta de recurs apreciază calea de atac promovata ca neintemeiata sub aspectul retinerii faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Cu privire la incalcarea principiului disponibilitatii, recursul este intemeiat, deoarece asa cum in mod corect se sustine, judecatorul sindic a acordat mai mult decat s-a cerut. Astfel, cererea de angajare a raspunderii a fost formulata de catre unul dintre creditori in aprilie 2004 sub imperiul Legii 64/1995, act normativ care conferea si unui singur creditor calitate procesuala activa.
Printr-o precizare de actiune reclamanta a mentionat cuantumul sumei pentru care solicita angajarea raspunderii, respectiv 160.374 Ron, reprezentand partea din creanta sa ramasa neacoperita in urma distribuirii sumelor. Prin aceasta precizare a fost clarificat obiectul cererii de chemare in judecata si au fost stabilite limitele investirii instantei, conform principiului disponibilitatii partii care guverneaza si procedura de insolventa si cererile deduse solutionarii de catre judecatorul sindic in cadrul acestei proceduri. Astfel, obligand paratul la plata unei sume mult mai mari, judecatorul sindic a incalcat principiul disponibilitatii partii, deoarece chiar in cadrul procedurii de insolventa, paratul din cererea de angajare a raspunderii nu poate fi obligat la plata intregului pasiv inscris in tabelul de creante, in lipsa unei cereri exprese in acest sens.
In consecinta, pentru toate aceste considerente, recursul va fi admis si in baza art. 304 alin. 1 pct. 4 si 312 alin. 1 din Legea 85/2006, sentinta recurata va fi modificata in sensul ca va fi admisa in parte cererea precizată și extinsă formulată de catre creditoarea iar pârâtul va fi obligat doar la plata unei părți a pasivului debitoarei în cuantum de 160.374.RON, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite recursul declarat de pârâtul recurent, domiciliat in C-N,-,. 2, jud. C împotriva sentinței comerciale nr. 4545 din 2 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea precizată și extinsă formulată de creditoarea - SRL în sensul că obligă pârâtul doar la suportarea unei părți a pasivului debitoarei - SRL în cuantum de 160.374.RON cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată înședința publică din 5 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
Red/Dact./3 ex
10.06.2009.
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
