Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1578/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1578/2009
Ședința publică din 5 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr. 284 din 9 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC SA - ÎN FALIMENT - PRIN LICHIDATOR PRO având ca obiect procedura insolvenței - pretenții.
Se constată că la data de 4 mai 2009, s-a înregistrat la dosar, transmise prin fax, concluzii scrise din partea recurentei, depuse la filele 13,14 din dosar.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 284 din data de 09.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost admisă excepția prescripției invocată de reclamanta-pârâtă B M, prin lichidator PRO B M și, în consecință a fost respinsă cererea reconvențională promovată de pârâta-reclamantă, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, prin lichidator PRO
De asemenea, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanta-pârâtă, prin lichidator PRO, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SA, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei-pârâte, prin lichidator PRO, suma de 37.857,79 Euro reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2.099 din 21.08.2006, pronunțată în dosarul de faliment nr- al Tribunalului Maramureșs -a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei, a fost numit lichidatorul judiciar, acesta înțelegând să promoveze acțiunea împotriva pârâtei Comerciales SA potrivit dispozițiilor art. 25 lit. g din Legea nr. 85/2006, text de lege care abilitează lichidatorul judiciar să promoveze acțiuni care vizează urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor, formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului.
La termenul din 15.12.2008 reclamanta, prin lichidator, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea reconvențională promovată de Comerciales excepție în raport de care instanța de fond a reținutm următoarele:
Potrivit art. 4 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.346/2000 din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență "legea aplicabilă procedurii de insolvență și efectelor acesteia este legea statutului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, denumit în continuarea "stat de deschidere", situație în care vor fi înlăturate susținerile pârâtei-reclamante potrivit cărora în situația de față ar fi incidente prevederile Convenției asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la la 14.06.1974.
În situația de față, în baza raporturilor comerciale existente între părți reclamanta a livrat pârâtei mărfuri cu următoarele facturi: nr. 301/31.01.2006; nr. 302/10.02.2006; nr. 303/17.02.2006; nr. 305/28.02.2006 și nr. 306/17.03.2006. acestor mărfuri rezultă și din declarațiile vamale de export și scrisorile de transport () aferente fiecărei facturi. Astfel, din înscrisurile existente la dosar reiese că la sfârșitul lunii martie a anului 2006 mărfurile au fost predate de către reclamanta - vânzătoare pârâtei - cumpărătoare.
Din depozițiile martorului Gar eieșit faptul că nu s-au primit obiecțiuni în scris de la pârâtă referitoarea la calitatea produselor, aceasta a comunicat însă reclamantei o serie de fotografii susținându-se că au fost depistate unele microfisuri la dantura roților pieselor, situație în care în lunile februarie, martie 2006 reprezentanți societății pârâte au venit în societatea reclamantă de patru ori pentru a discuta cu reprezentanții acesteia și pentru a vedea piesele în lucru.
Conform art. 5 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.
Potrivit prevederilor art. 11 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.
În situația de față, a reținut instanța de fond, reclamanta-reconvențională Comerciales a formulat acțiunea în răspunderea pentru vicii la data de 20.03.2008, deci cu mult atât peste termenul de 6 luni de la data descoperirii viciilor cât și peste termenul de 1 an și 6 luni care ar rezulta dacă am considera că nu se cunoaște data descoperirii viciilor.
De asemenea toate apărările formulate de pârâta Comerciales prin întâmpinarea, la termenul de judecată din data de 19.11.2007, cu privire la calitatea produselor livrate au fost apreciate de instanța de fond ca fiind tardive raportat la termenul de prescripție de 1 an și 6 luni prevăzut de art. 5 și art. 11 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, relevă instanța, dacă viciile nu au fost invocate (pe cale de acțiune sau pe cale de excepție) în cadrul termenului de prescripție, ele nu pot fi invocate pe cale de excepție în cadrul acțiunii neprescrise (termenul fiind de trei ani) intentate de vânzător pentru plata prețului.
Pentru considerentele sus menționate excepția prescripției invocată de reclamanta - pârâtă a fost admisă de instanța de fond potrivit dispozitivului, cu consecința respingerii cererii reconvenționale.
Ca urmare a neîndeplinirii obligației corelative de plată a prețului de către pârâtă, potrivit facturilor externe nr. 301/31.01.2006; nr. 302/10.02.2006; nr. 303/17.02.2006; nr. 305/28.02.2006 și nr. 306/17.03.2006, în baza art. 1.294 și următoarele Cod civil, acțiunea reclamantei - pârâte, promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă, sens în care a fost obligată pârâta-reclamantă să plătească suma de 37.857,79 Euro din care suma de 35.855,05 Euro rest de plată neachitat iar suma de 2.002,74 Euro reprezintă dobânda legală calculată până la data de 27.04.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, retinând că, cererea reconventională pe care a formulat-o a fost solutionată fără a intra în cercetarea fondului, doar pe exceptia prescrierii ei, în raport de dispozitiile art. 5 si 11 din Decretul nr. 167/1958.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 312 alin. 1 - 3.pr.civ, pârâta a arătat că în cursul anului 2004, început o colaborare cu intimata, dar la sfârsitul anului 2005 si apoi în anul 2006, produsele ce i-au fost livrate de către aceasta au suferit grav sub aspect calitativ, s-a întârziat livrarea lor, motiv pentru care a comunicat acest fapt intimatei, iar conducerea de atunci a societății, i-a sugerat să nu mai achite facturile la aceste piese si să le restituie pentru a fi retusate sau refăcute.
Intre timp, arată pârâta, A, a intrat în lichidare judiciară, astfel încât, nu a mai avut cu cine să continuie discutiile cu privire la totalul cheltuielilor pe care le-a făcut pentru retusarea pieselor si a posibilei compensări între acestea cu suma pe care i-ar datora-o, ajungându-se, în final, la promovarea prezentei actiunii, obiect al acestui dosar si respectiv a cererii sale reconventionale, cele două actiuni fiind conexate si solutionate de judecătorul sindic.
Criticile pârâtei vizează, în fapt, cererea sa reconventională, arătând că judecătorul sindic, prin admiterea exceptiei prescriptiei cererii, în raport de disp. art. 5 si 11 din Decretul nr. 167/1958, a pornit de la premize gresite si o interpretare eronată a art. 4 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.346/29.05.2000, privind procedurile de insolvență, neobservând care este obiectul de reglementare a acestuia.
Față de aceste considerente și raportat la prev. Regulamentului, se impunea aplicarea normelor de drept procesual cu privire la activitățile judiciare de insolvență si nicidecum, norme de drept material aplicabile în solutionarea unor litigii promovate de lichidatorul judiciar sau a altora pornite de terti împotriva societății aflate în insolvență.
Plecând de la aceste sublinieri, pârâta a apreciat că în cadrul litigiului născut între ea și A, societate aflată în lichidare judiciară, sunt aplicabile dispozitiile legii romane, cu privire la insolvență, atunci când se retine competenta de solutionare a cererilor de judecătorul sindic, cu privire la căile de atac si respectiv, termenele procedurale, pentru că, atunci când se pune în discutie normele de drept ce sunt aplicabile, pentru solutionarea celor două cereri (actiunea introductivă de instanță si cererea reconventională) este obligatoriu a se retine calitatea fiecărei părti, locul sediului social al fiecăreia, precum și aplicarea unor norme materiale de drept international privat si că, totodată, actiunile fiecăruia sunt supuse aceluiasi termen de prescriptie prevăzut de acesta.
In cazul în speță, susține pârâta, având în vedere prescrierea dreptului material la actiune și fiind în sfera unor contracte comerciale încheiate de persoane juridice din state diferite, se aplică, în materia prescriptiei, dispozitiile cuprinse în acte normative cu caracter international, în speță, Conventia asupra prescriptiei în materie de vânzare internatională de mărfuri, încheiata la la 14.06.1974, a cărui parte semnatară a devenit si România prin Legea nr. 24/1992 si în care, termenul de prescriptie este de 4 ani.
Având în vedere aceste dispoziții cuprinse în Regulamentul Curții Europene, pârâta apreciază că judecătorul sindic nu a observat că, acesta vizează doar normele de procedură ale insolventei, si nu normele de drept material aplicabile în cadrul solutionării unor litigii initiate pe parcursul procedurii insolventei, în raport și dispozițiile cuprinse în Legea nr. 24/1992, act normativ căruia nu i s-a dat nici o eficiență, desi, din punct de vedere constitutional, actele internationale la care a aderat România, devin parte componentă a dreptului intern.
În aceste condiții, pârâta arată că se impune casarea și trimiterea cauzei instanței de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs apreciaza calea de atac formulata impotriva sentintei enuntate ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Trebuie precizat,ab initio, faptul ca, asa cum rezulta foarte clar din motivarea recursului, acesta vizeaza doar solutia pronuntata de catre judecatorul sindic cu privire la cererea reconventionala, nu si solutia pronuntata cu privire la cererea de chemare in judecata principala. In consecinta, atat considerentele prezentei decizii cat si solutia instantei de recurs se vor limita la cadrul procesual stabilit prin cererea de declarare a recursului.
Acordul de vointa privind vanzarea marfurilor si executarea contractului astfel nascut au survenit in perioada 2005-2006. Astfel, in baza raporturilor comerciale existente intre parti reclamanta a livrat paratei marfuri in baza a patru facturi, emise in intervalul 31.01.2006-17.03.2006. acestor marfuri rezulta si din declaratiile vamale la export si scrisorile de transport () aferente fiecarie facturi. Astfel, din inscrisurile existente la dosar reiese ca la sfarsitul lunii martie a anului 2006 marfurile au fost predate de catre reclamanta vanzatoare paratei - cumparatoare. Judecatorul sindic a retinut in mod corect faptul ca din declaratia martorului G reiese faptul ca in lunile februarie, martie a anului 2006 au avut loc intalniri intre reprezentantii celor doua societati comerciale intre care s-au derulat raporturile juridice si au avut loc discutii legate de calitatea pieselor livrate. In consecinta, viciile au fost cunoscute inca de la acea data.
Cu privire la legea aplicabila, instanta de recurs retine faptul ca, contractul a fost incheiat si executat, iar termenul de prescriptie analizat a inceput sa curga anterior aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, situatie in care nu sunt aplicabile regulamentele avand ca obiect reglementarea raporturilor juridice de natura comerciala in spatiul comunitar. Trebuie analizata astfel incidenta Conventiei d l New Z. ratificata de Romania prin Legea 24/1992 sau a vreunei alte norme.
Analiza dispozitiilor Conventiei enuntate releva faptul ca recurenta a facut abstractie de modificarile aduse prin Conventia d l Viena din 1980, care prevad ca dispozitiile Conventiei nu se aplica daca:,regulile dreptului internațional privat fac aplicabilă contractului de vînzare legea unui stat contractant, (art. 3 paragraful 1 lit. b, asa cum a fost modificat prin Conventia d l Viena ).
In cosecinta, potrivit art. 88 din Legea 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat,In lipsa unei legi convenite de parti spre a se aplica vinzarii mobiliare, aceasta este supusa legii statului in care vinzatorul are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul social, In cazul concret dedus judecatii, vanzatorul avea sediul in Romania, fiind vorba despre debitoarea supusa procedurii de insolventa. Potrivit art. 147 din acelasi act normativ,prescriptia extinctiva a dreptului la actiune este supusa legii care se aplica dreptului subiectiv insusi, In consecinta, legea aplicabila este legea, iar prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor legale incidente din materia prescriptiei, in concret art. 5 si 11 din Decretul Lege 167/1958.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 Cpc, recursul declarat va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 284 din 09 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
